Copiii si obiceiurile bune

,,Cu ce te vei indreptati la urma urmei? ”Oare nu i-am dat copilului, iti va grai Dumnezeu, sa vietuiasca impreuna cu tine de la inceput? Te-am pus peste el ca invatator, povatuitor, purtator de grija si capetenie: nu am dat oare in mainile tale toata stapanirea asupra lui? Si atunci, cum te vei dezvinovati daca te-ai uitat cu nepasare la nebuniile lui? Ce vei spune? Ca este neinfranat si destrabalat? 

Dar trebuia sa vezi toate astea de la inceput, sa-l infranezi...

cand era tanar si puteai sa-i pui frau, trebuia sa-l inveti cu ravna, sa-l indreptezi spre cele cuvenite, sa imblanzesti pornirile lui sufletesti atunci cand putea sa fie inraurit; trebuia sa smulgi buruienile atunci cand varsta era mai frageda si puteau fi smulse cu usurinta: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea si nu ar fi devenit de neindreptat.”  

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Imi plac invataturile Sf. Ioan Gura de Aur - desi a trait intr-o cu totul alta epoca si intr-un alt veac, cuvintele sale sunt la fel de valabile de parca ar fi scrise astazi. Dumnezeu a pus educarea si formarea copilului in mana parintilor, si vom culege roadele efortului depus in aceasta directie nu doar in aceasta viata, ci si in vesnicie.

Unul din aspectele de baza ale educatiei este formarea de deprinderi, de obiceiuri bune. Incepand de la obiceiuri legate de igiena personala, pana la deprinderi mai complexe, cum ar fi harnicia sau punctualitatea, trebuie sa le dezvoltam si sa le cultivam treptat nu doar in copii, ci si in noi.

Cu totii stim cat de greu este sa renuntam la obiceiurile proaste, unele chiar daunatoare vietii si sanatatii noastre, ca sa nu mai spun sufletului, de aceea e bine sa urmarim in mod intentionat dezvoltarea de deprinderi bune in copiii nostri, inca de mici.

Multe dintre obiceiurile noastre sunt pur si simplu o chestiune de caracter si pot fi cultivate in viata de zi cu zi prin puterea exemplului si prin practica. Pentru a implementa o deprindere avem nevoie de cel putin sase saptamani.E bine sa alegem un singur obicei pe care vrem sa-l formam (de exemplu stransul patului dimineata) si sa lucram asupra lui, in timp ce suntem atenti si asupra mentinerii celor deja formate.

Pentru a forma o deprindere trebuie sa parcurgem trei etape :

1. etapa invatarii - cand ii demonstram si/ sau ii explicam copilului in ce anume consta obiceiul respectiv, cum se pune in practica exact. De exemplu, vrem sa-i formam copilului deprinderea de a-si face patul dimineata. Ii vom explica ca in fiecare dimineata, imediat ce se trezeste, trebuie sa isi faca patul. Apoi ii vom arata concret cum se face : se strange asternutul, se scutura afara/se aeriseste, se pune in lada/dulap, se intinde cuvertura pe pat.
2. etapa consolidarii - in care copilul pune in practica ce a fost invatat, exersand obiceiul sub supravegherea parintilor. In aceasta etapa se coreteaza greselile care se ivesc. Urmand exemplul de mai sus - vom pune copilul sa faca patul dupa cum l-am invatat,sub supravegherea noastra, si vom corecta eventualele greseli.Daca e vorba de un obicei care nu implica activitate fizica (de ex., a fi ascultator) putem face un mic joc de rol.
3. etapa perfectionarii- in care copilul va pune in practica ce a invatat, in diferite conditii, fara a fi supravegheat in mod direct

Am incercat sa le formam copiilor nostri obiceiuri de igiena (sa se spele pe dinti dimineata si seara-de preferat dupa fiecare masa; sa se spele pe maini inainte de masa, dupa ce pun mana pe animale, dupa ce folosesc toaleta, sau cand vin de afara, etc.) si  de viata sanatoasa (sa manance sanatos, sa manance regulat, sa nu ciuguleasca intre mese). In ceea ce priveste caracterul as putea aminti : ascultarea, ordinea, respectul fata de ceilalti, politetea, modestia, punctualitatea, harnicia, bunatatea, autocontrolul. Ca parinti, trebuie sa invatam sa avem rabdare si sa fim perseverenti, deoarece lucrurile bune cresc in timp, nu exista scurtaturi spre succes :).

Pe masura ce copiii cresc putem sa discutam mai profund cu ei despre obiceiurile bune- de exemplu, importanta curateniei. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii si al frumusetii- si tot ce e in jur ne vorbeste despre acest lucru. De aceea si noi trebuie sa avem grija de lucrurile care ne apartin, sa ne aranjam camerele astfel incat totul sa fie curat si ordonat. Ca sa ducem la indeplinire aceste sarcini trebuie sa invatam sa cerem ajutor de Sus, prin rugaciune- caci avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa facem ceea ce este bine.Mergand mai departe, putem duce discutia la curatenia sufletului- ce este pacatul, cum ne murdareste el haina sufletului si cum o putem tine curata prin marturisire la parintele duhovnic.

Deprizandu-i pe copiii nostri cu obiceiurile bune, punem o fundatie pentru aceste discutii viitoare, in care ii putem invata in mod direct si practic despre Dumnezeu, si despre viata duhovniceasca.

Voi ce obiceiuri bune intenionati sa cultivati in copiii vostri?

Parintele Paisie Aghioritul- 20 de ani de la adormirea sa

†12 iulie 1994

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

 

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul