La inceputul Postului Mare ( martie-aprilie 2019)

Luni am intrat in Postul Mare, o perioada foarte frumoasa in viata Bisericii noastre, care dureaza sapte saptamani, pana la Sarbatoarea Invierii Domnului.

Azi eram la librarie si ma uitam printr-o carte oarecare despre postul alimentar (nu o carte duhovniceasca) si am citit acolo ceva care mi s-a parut extraordinar spus - postul loveste in frica noastra ca nu putem trai fara mancare!Mi s-a parut foarte interesant ca cineva care nu cunoaste poate nimic despre postul crestin, a inteles care este sensul duhovnicesc al postului!

,,nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“

Postul ne scoate din dependenta noastra de material si, prin infranare si rugaciune, ne muta in lumea duhovniceasca, a trairii prin duh si prin credinta.

Postul nu este un scop in sine - si cei care nu sunt crestini postesc si cunosc beneficiile fizice ale postului, ci un mijloc prin care sa dobandim Duhul Sfant.

,,Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste"(Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El"(Fapte 10:35).

....

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant."

"Ce intelegeti prin dobandire?" l-am intrebat pe Sfantul Serafim. "Cumva, nu prea pricep."

"Dobandirea este acelasi lucru cu luarea in posesie", mi-a raspuns el. "Stiti ce inseamna a dobandi bani? Dobandirea Duhului Sfant este asemenea. Stiti foarte bine ce inseamna a dobandi in sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu. Scopul oamenilor obisnuiti este sa adune sau sa faca bani; cat pentru nobilime, se adauga primirea de onoruri, distinctii si alte recompense pentru serviciile aduse stapanirii. Dobandirea Duhului Sfant este de asemenea un capital, dar datator de har si vesnic, si se obtine pe cai foarte asemanatoare, aproape la fel cum sunt cele ale capitalului monetar, social si temporal. Dumnezeu Cuvantul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos asemuieste viata noastra cu o piata, iar lucrarea vietii noastre pe pamant, o numeste negot. El spune tuturor: "Negutatoriti pana ce voi veni" ( Luca 19: 13), "rascumparand fiecare ocazie, caci zilele sunt rele." ( Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a timpului tau fa astfel incat sa primesti binecuvantarile ceresti, prin bunuri pamantesti. Bunurile pamantesti sunt fapte bune facute din dragoste pentru Hristos, ce pogoara harul Preasfantului Duh asupra noastra.",,

Sf. Serafim de Sarov

In vremurile noastre postul e cu atat mai important deoarece vedem peste tot efectele negative ale lacomiei si ale imbuibarii - nu doar pe cele asupra corpului, dar si pe cele asupra naturii, prin cresterea intensiva a animalelor  si prin agricultura industrializata.Daca fiecare ne-am tempera consumul macar in cele patru posturi din an, cu siguranta viata noastra, dar si cea a planetei, ar arata altfel.

Ca sa nu mai zic ca si oamenii ar fi mai buni :), deci lumea ar fi mult mai frumoasa :).

Va doresc un post binecuvantat si cu folos!

Irina

Bogatia, un pacat?

pinterest

Fiindca ultimele articole referitoare la mentalitatea de om sarac au starnit mult interes si ceva controverse :)),
 m-am gandit sa scriu mai detaliat despre legatura dintre prosperitate si crestinism, asa cum o vad eu.

Intrebarea care s-a conturat la comentarii este : e voia lui Dumnezeu ca un crestin sa fie bogat, prosper? sau e mai placul Lui ca un crestin (care nu e calugar) sa renunte la  toate bunurile materiale si sa fie sarac, sau sa se complaca in saracie, daca asa s-a nascut?

Aceste intrebari nu sunt ceva nou, ci oamenii au avut dintotdeauna aceasta dilema. Am citit undeva ca in Biblie sunt in jur de 2300 de versete care se refera la problema banilor, a averii, deci se pare ca este o chestiune destul de importanta :).

In societatea noastra, afectata de niste ani (multi) de comunism, mentalitatea cea mai comuna e cea de saracie, adica: banii si posesiunile materiale sunt ceva rau, necurat, ,,ochiul dracului,,; ca a fi bogat este echivalent cu a fi lacom si pacatos, ca in ochii lui Dumnezeu saracia e o virtute . In caz ca ai ceva stare si cheag, trebuie sa te simti prost, sa te simti vinovat ca tu ai si altul nu si, in general, mai bine nici nu pomenesti ca o duci bine, ci sa te plangi si faci pe saracul, ca sa nu fii invidiat.

pinterest

Dar ce spune Sf. Scriptura referitor la asta?In Pilde 30:7-9 ni se explica pericolul gandirii extremiste :

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,

Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.

Dupa cum vedem,situatiile extreme prezinta riscuri - daca esti foarte bogat poti ajunge sa ai impresia ca banii rezolva totul si chiar sa iti pierzi credinta, considerand ca n-ai nevoie de Dumnezeu, ca te descurci.

Daca esti sarac, lipsurile si disperarea  te pot impinge la fapte rele si distructive - furt, prostitutie, sau chiar crima.  Ambele situatii implica riscul indepartarii de Dumnezeu, fiindca bogatia, banii in sine nu reprezinta nimic, ci atitudinea inimii  noastre fata de ele.

Sf. Scriptura, istoria Bisericii, vietile sfintilor sunt pline de oameni care au avut stari sociale diferite, de la cel mai sarac pana cel mai bogat.Calitatea lor nu a fost marimea contului din banca, ci credinta pe care au avut-o in Dumnezeu, indiferent de starea materiala in care se aflau.

pinterest

Cand vine vorba de bogatie, Dumnezeu nu o condamna, dar ne avertizeaza ca scopul principal al  vietii noastre nu trebuie sa fie obtinerea banilor cu orice pret. In 1 Timotei 6:9,10 ni se spune ca cei care doresc sa se imbogateasca cu orice pret si fac orice pentru bani (mint, fura, inseala, pagubesc si asupresc pe altul, etc.)  risca sa-si piarda sufletul, dar si sa sufere pe pamant consecinta orientarii lor gresite (inchisoare, dusmanii, violente din partea altora, boli) :

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.

Cu toate acestea, crestinul nu are voie sa se complaca in saracie si intr-o viata de lipsuri, traind pe spinarea altora sau din furturi si inselatorii, sub pretextul ca e spiritual si Dumnezeu ii trimite ce are nevoie, el nefacand nimic( din pacate vedem atatea cazuri de oameni care nu vor sa lucreze nimica si care traiesc iresponsabil, folosindu-se de copiii lor sau de alte situatii pentru a obtine bani).

Sf. Scriptura e foarte clara in acest sens. In 2 Timotei :3 Sf. Apostol Pavel ii indeamna pe crestini sa se indeparteze de cei care umbla ,,fara randuiala,, , adica fara sa munceasca, dandu-se exemplu pe sine :

,,n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.,,

concluzionand categoric :

,,dacă cineva NU VREA  să lucreze, acela nici să nu mănânce.,,

pinterest

Nu Dumnezeu ne face saraci, ci saracia e de obicei o consecinta a pacatelor - ori a celor personale (lene, vicii, decizii gresite), ori ale pacatelor celorlalti (lacomia altora, furtul in toate formele lui - muncesti din greu, dar angajatorul nu-ti rasplateste munca la valoarea ei; inselatorii; dobanzi mari la imprumuturi; specula; mita; neintoarcerea banilor pe care i-ai dat cu imprumut; lipsa ajutorului financiar atunci cand esti bolnav, restrictionarea accesului la educatie de calitate, invinuiri nedrepte, etc.).

In acelasi capitol, Sf. Apostol Pavel indeamna ca bogatii sa nu-si lipeasca inima de ceea ce au, ci sa-si puna nadejdea in Dumnezeu, care este SURSA reala a prosperitatii :

....

Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră,

Deci nu-i indeamna pe bogati sa renunte la averile lor, sau sa nu mai faca avere, ci ii indeamna sa capete perspectiva corecta asupra a ceea ce au, si sa fie generosi si drepti cu cei din jurul lor, folosindu-se de ceea ce au ca sa faca lumea un loc mai bun.
Tot de aici aflam ca Dumnezeu ne da cu belsug (deci nu cu taraita, nu cu zgarcenie) de toate, noua, tuturor, nu doar unor privilegiati. Dumnezeu nu face deosebire intre oameni, ci da de toate oricui cere

cu credinta 
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea
Marcu 11;24

cu un scop bun
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.

Iacov 4:3

Ca si crestini, trebuie sa avem o perspectiva corecta asupra lumii - desi suntem fiinte spirituale, traim aici o experienta materiala, deci avem nevoie de diverse lucruri pentru a duce o viata implinita, frumoasa, luminoasa, astfel incat sa fim de folos celorlalti si nu o povara pentru ei. De aceea trebuie sa muncim si sa ducem o existenta cu rost.

 Pe de alta parte trebuie sa constientizam  identitatea noastra adevarata  si puterea noastra nu ne sunt date de bani, de avere, ci de legatura noastra cu Dumnezeu, ca Sursa a toate.

Bogati sau saraci (momentan), cu totii avem aceeasi responsabilitati :

•  sa ne pastram prioritatile in ordinea corecta - intai Imparatia lui Dumnezeu
• sa dedicam munca noastra si talentele pe care le avem lui Dumnezeu, astfel incat sa ne dea spor si ajutor in toate;
•  sa nu ne risipim vietile pentru lucruri care in lumina vesniciei nu reprezinta nimic;
• sa fim administrator buni si intelepti a tot ceea ce ne incredinteaza Dumnezeu - talente, abilitati, inteligenta si posesiuni materiale.

Irina