Proiectul ,,imi cos ie,, :)

Am vazut ca multa lume e interesata de realizarea unei camasi traditionale romanesti, asa ca m-am gandit sa va povestesc putin despre ia la care lucrez acum.

Prima incercare de a coase o ie am avut-o in 2015 si este ilustrata in aceasta postare :)).Panza cu pricina era infernala la cusut, asa ca am lasat-o balta, pastrand totusi in minte dorinta de a-mi coase o ie.

Treptat pe internet au aparut mai multe informatii si mai multe surse pentru cumpararea materialelor potrivite, asa ca mi-am cumparat panza mai buna si am avut mai multe incercari, nereusite :)),  de a duce o ie pana la capat. In mod traditional o ie se coase la 2 cu 2 fire, adica modelul este foarte mic si viteza de acoperire a panzei cu ceva semne cusute este redusa.Cum timpul meu de bibileala si piculiteala a fost si este in continuare destul de limitat, am abandonat, rand pe rand, cateva modele pe care le-am incercat.

Anul asta m-am enervat si m-am hotarat : trebuie sa-mi cos si eu o ie si gata!Asa ca am trecut peste toate regulile, am primit cu stoicism criticile doamnelor de la sezatoare :)) si am inceput sa cos o ie la 4 cu 4 fire - practic viteza de acoperire cu model e dubla acum :)).

Cos ia pe panza industriala Catrina neteda natur. Am ales un material natur fiindca albul nu imi sta bine deloc. Plus ca nuanta natur da un aspect de ,,vechi,, iei :) 

Mi-am ales un model de Suceava , destul de simplut, pe care l-am mai adaptat dupa gustul meu.

Modelul e din ,,Album de cusaturi populare romanesti,,  de Maria I. Panaitescu (1910)

Am croit ia in mod traditional, adica cu altite (umerii iei) si o sa-i fac bentita la gat si maneci.

Culorile folosite - bleumaren, rosu si auriu. Ata  mouline  si fir metalic.Si paiete metalice.Cos cu 4 fire de ata, ca sa acopar cat mai bine materialul.

Am inceput sa lucrez la sfarsitul lui iunie prima altita. De retinut - modelul trebuie lucrat in oglinda, orientarea de pe o maneca va fi inversa fata de cealalta.

Altitele de bucovina sunt destul de inguste, in jur de 20 de cm. A mea a iesit putin mai lata.  

Dupa ce am terminat de cusut altita , am trecut la maneca si am inceput sa cos incretul. Am ales sa cos un incret decorativ (exista si un incret functional, care se strange), dupa un model gasit in alta carte 

Incretul a mers incredibil de repede. Mai jos e incretul gata si altita potrivita la maneca/Se observa, cred, ca altita e spalata si materialul a intrat la apa, fiind mult mai strans (a intrat cam 5 cm).

Acum cos raurii de pe maneci. Nu sunt cei din plansa, am ales eu un model de Bucovina care mi se pare ca se potriveste foarte bine.

Mai am de cusut inca o altita, o maneca, fata, spatele si bentitele. Si pe urma trebuie sa le unesc. Nu am croit tragand fire, ci am taiat direct materialul, asa ca nu am mai facut gaurele pe margini.

O sa va tin la curent cu progresul meu si daca aveti intrebari, lasati-le la comentarii :).

Daca va intereseaza mai multe despre croitul unei ii traditionale, va pun aici cateva  pagini foarte utile dintr-o carte de profil :)

Va doresc o zi frumoasa!

Irina

Duminica inmultirii painilor - a 8 a dupa Rusalii

Ev. Matei 14, 14-22

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:
Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare.
 Iisus, însă, le-a răspuns:
N-au trebuință să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
 Iar ei I-au zis:
Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Și El a zis:
Aduceţi-Mi-le aici.
Și poruncind să se aşeze mulțimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, și privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.




Ap. I Corinteni 1, 10-17
 Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere; căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apolo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau ați fost botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefanas; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.



Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor - Pr. Ion Cârciuleanu

Iisus miluia pe oameni şi trupeşte şi sufleteşte, miluia pe omul întreg. Îi era milă de bolnavi şi îi vindeca; îi era milă de flămânzi şi îi sătura; voia şi făcea oamenilor tot binele, le dădea tot ajutorul, le era de tot folosul.....
Cine ar putea spune că Hristos ne-a învăţat să urâm trupul, când a vindecat şi a hrănit atâţi oameni bolnavi şi a hrănit atâţi oameni flămânzi; a uşurat pe cei întristaţi şi împovăraţi? Cine a dăruit atâta dragoste, atâta bine, atâta bucurie, atâta dreptate, atâta frumuseţe şi atât adevăr ca Iisus Hristos, printre oameni?
Iisus a făcut şi face ce n-a făcut nimeni! Nu le vorbeşte despre suferinţă, ci le-o alină, nici despre iubire, ci le-o arată! Coboară în noaptea lor de durere cu mila Sa, îi vindecă, îi satură, le deschide o zare nouă de nădejde şi de mântuire.
Mila pe care o dă Iisus poporului este o milă adâncită în suferinţele lui. Căci ce însemnează mila, cuvântul acesta sfânt şi cald ca o lacrimă? Înseamnă transpunerea ta în durerea semenului tău şi voinţa de a-i vindeca această durere sau măcar de a o alina.
Când Mântuitorul a rostit „Milă mi-e de popor”, El trăia în clipa aceea întreaga strâmtorare a mulţimii flămânde. Dar mila lui Iisus nu s-a oprit la această expresie verbală, care ar fi rămas ca o simplă constatare, ci a transformat-o în faptă imediat, prin săturarea mulţimii flămânde.
.........
Ceea ce trebuie să reţinem însă, în chip special, din pericopa evanghelică de astăzi este aceea că Mântuitorul nu a săturat numai trupeşte mulţimile, care nu-i dădeau nici o clipă de răgaz, ci El a hrănit, mai ales, sufleteşte aceste mulţimi. Şi le-a hrănit în aşa fel, încât aceste mulţimi au uitat pur şi simplu de nevoia hranei trupeşti, fapt care ne aduce aminte de cuvintele Sfintei Scripturi, care zice că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mat. 4, 4).
Acest fapt nu exclude cu nimic grija pe care trebuie s-o avem în a ne câştiga cinstit cele necesare existenţei noastre trupeşti, ba din contra, întăreşte aceasta.
Există o realitate pe lângă care, se pare, adesea trecem fără s-o luăm prea mult în seamă, şi anume că şi sufletul nostru trebuie hrănit şi nu oricum. Există, este adevărat pentru oricine, o foame a trupului, dar există şi o foame a sufletului. Există o sete a trupului, dar există şi o sete a sufletului.
Dacă hrănim trupul pentru a creşte spre a-şi împlini rostul pe care îl are, să ne hrănim şi sufletul, căci numai astfel sporesc în noi înţelepciunea, priceperea, bunătatea, modestia, dragostea, cuminţenia, cinstea şi alte asemenea însuşiri de care avem atâta nevoie, mai ales în zilele noastre.


sursa - doxologia.ro