Postări
Despre ce este vorba citiți AICI
Versetul săptămânii ales de mine este din Isaia 43 și mai jos am creionat câteva gânduri asupra pasajului.
Cred că versetele din Isaia 43:18-19 sunt potrivite la începutul noului an, deoarece acum e o ocazie bună pentru a ne face un bilanț prin care să trecem în revistă beneficiile trecutului, sub aspectul lecțiilor învățate.Știm cu toții că viața nu e un picnic continuu și fiecare dintre noi avem momente în care suferim eșecuri, dezamăgiri, dureri, întristări, despărțiri. Putem învăța din lecțiile grele și amare, dar nu trebuie să permitem experiențelor negative din trecut să ne controleze prezentul, și să ne compromită astfel viitorul. Dumnezeu ne promite că poate să facă în viața noastră schimbări care par imposibile din punct de de vedere uman, și ne îndeamnă să trăim cu trezvie în prezent.
1. Să lăsăm trecutul în urmă
A uita de întâmplările trecute nu înseamnă uitare totală, ci acea atitudine conștientă de a nu lăsa trecutul să ne influențeze negativ prezentul. Dacă trecutul ne apasă putem să ușurăm sufletul la Sf. Spovedanie și , primind iertare și dezlegare, să lăsăm în urmă tot ce a fost.Sau putem discuta cu cineva – un prieten sau un specialist, ori ne putem prelucra experiențele scriind totul într-un jurnal. E important să ne iertăm pe noi înșine pentru tot ce am greșit, și să iertăm pe cei care ne-au greșit.
2. Să ne deschidem către noi oportunități
Uneori, dacă viața a fost prea grea pentru noi, ajungem să ne temem de schimbare și rămânem prizonieri ai zonei noastre de confort.Acesta poate fi un lucru comod și sigur, dar ne poate răpi bucuria unor experiențe noi și a dezvoltării personale. Dumnezeu ne îndeamnă să fim curajoși și să ne deschidem inimile și mințile către noi oportunități. Începutul de an este un moment ideal pentru a ne evalua aspirațiile și visurile, de a explora noi direcții în viața noastră interioară, în viața de familie/relații , în carieră sau pentru a ne dezvolta pasiunile pe care le-am neglijat.
3. Să avem încredere in pronia lui Dumnezeu
Partea finală a versetului este preferata mea : Dumnezeu promite că va face drumuri în deșert și va izvorî ape în locuri uscate.Acest lucru simbolizează nu doar o schimbare a vieții interioare (de la arid la roditor), ci și o promisiune de revigorare și speranță, de realizare a unor lucruri imposibile cu puterile și gândurile omenești. Versetul ne amintește că, în ciuda dificultăților pe care le întâlnim, Dumnezeu își îndeplinește promisiunile și că pentru El nimic nu este imposibil. Acum, la început de an, e momentul să punem început bun vieții noastre de rugăciune și meditație, să conștientizăm ca Dumnezeu e viu și prezent, și să aducem înaintea Lui visele, planurile și temerile noastre, cerându-i să ne călăuzească în schimbările pe care le dorim.
Concluzie
Isaia 43:18-19 mă provoacă să cer lui Dumnezeu să Își împlinească promisiunile în viața mea și să mă încred că El va face ce a spus. Simt că acest pasaj mă îndeamnă să las în urmă formalismul religios și să caut o relație autentică cu Dumnezeu, cu mine și cu aproapele și să trăiesc o viață în care să mă folosesc de experiențele trecutului, fără a le permite să devină un obstacol pentru noi împliniri.
