Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV
Vorbindu-va ieri despre Psalmul XIV, timpul nu mi-a ingaduit sa ajung
pana la sfarsitul lui. Am venit insa acum, ca un bun datornic, sa
platesc datoria pe care n-am platit-o ieri.
Textul care a ramas necomentat din psalm este scurt la auz. De aceea
poate ca multi dintre voi nici n-au observat ca a fost lasat la o parte,
socotind ca n-a mai ramas nimic de explicat. Stiind insa ca acest scurt
text are o mare putere pentru lucrurile din viata, m-am gandit ca nu
trebuie sa trec cu vederea folosul pe care-l avem de pe urma talcuirii
lui. Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are
sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui
mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din
Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari
pacate “camata si adaosul“, iar Legea le interzice in termeni precisi: “Sa nu iei camata de la fratele tau si de la aproapele tau“; si iarasi zice: “Viclenie peste viclenie si camata peste camata“ 3. Iar despre cetatea cea plina de pacate, ce spune psalmistul? “N-a lipsit din pietele ei camata si viclesug.“ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:
“Argintul sau nu l-a dat cu camata.“
Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele
necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu
te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni
bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit
lamurit, zicand: “De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata“ .
Iubitorul de argint insa, vazand pe omul silit de nevoi ca ii cade la
picioare, rugandu-l – ca ce umilinte nu face, ce nu graieste ? -, n-are
mila de cel care se injoseste atata, nu se gandeste ca si el e om; nu-i
induplecat de rugamintile lui, ci ramane nemiscat si aspru; nu se uita
la rugaciunile lui, nu-l misca lacrimile lui; staruie in refuzul sau, se
jura si se blesteama ca si el n-are deloc bani; ca si el cauta, de-ar
gasi, pe cineva care sa-l imprumute; isi intareste cu juraminte minciuna
si adauga neomeniei sale un nou pacat: juramantul fals. Dar cand cel
care cere imprumut ii aminteste de camata si-i numeste vreo ipoteca,
atunci iubitorul de argint, coborandu-si sprancenele, incepe sa
zambeasca si-si aduce aminte de prietenia de parinte; il numeste
cunoscut si prieten si-i spune: “Am sa caut sa vad daca n-am ceva bani
pusi deoparte. Da, am o suma de bani data mie de un prieten spre
pastrare pentru a-i aduce venit; acela insa a hotarat dobanzi mari; eu
voi micsora negresit ceva din dobanzi si-ti voi imprumta banii cu
dobanda mai mica”. Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe
nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si
nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si
libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu
le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata.
Spune-mi! Ceri bani si castig la acesti bani de la cel sarac? Daca
ti-ar fi putut spune ca e mai bogat, ce-ar mai fi cautat la usa ta? A
venit sa-l ajuti, si a dat de un dusman! A cautat leacuri, si a gasit
otrava! Ar fi trebuit sa usurezi saracia omului, dar tu i-ai marit
lipsa. Cauti ca pustia sa rodeasca! Intocmai ca un doctor care se duce
la bolnavi, dar in loc sa-i vindece le mai ia si bruma de sanatate ce
le-a mai ramas, tot asa si tu faci din suferintele nenorocitilor prilej
de imbogatire. Si dupa cum plugarii se roaga sa ploua ca sa li se
inmulteasca semintele, tot asa si tu ceri ca oamenii sa fie saraci si
lipsiti, ca banii sa-ti produca bani. Nu-ti dai seama ca, nascocind din
camata cresterea bogatiei tale, ii faci mai mare adaosul de pacate? Cel
care-ti cere bani cu imprumut simtindu-se amenintat nu stie ce sa faca;
cand se uita la saracia lui, este deznadajduit, ca nu stie de va putea
achita imprumutul si dobanzile; dar cand se uita la nevoia ce o are,
indrazneste sa se imprumute. In urma, unul, silit de nevoie, este
invins; celalalt e vesel, ca l-a inlantuit cu polite si ipoteci.
Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si
vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a
schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta
infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii,
nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga,
iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc
aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta,
ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de
luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor.
Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii
stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza“ 7.
Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins,
se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe
degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt
suspina de adaosul nenorocirilor. “Bea apa din vasele tale!“ 8,
spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare
straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai
lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai
totul, afara de libertate.
Poate insa ca-mi vei spune:
- Mi-e rusine sa le vand.
- Ce va fi daca, putin mai tarziu, un altul le va cara, va striga la
licitatie bunurile tale si le va vinde pe un pret de nimica, chiar in
ochii tai?
Nu te du la usi straine! “Fantana straina este cu adevarat stramta.“ Mai
bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri
chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai
pe urma sa-ti pierzi toata averea. Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti
sa scapi de greutatile de-acum cu banii acestia? Iar daca nu poti plati,
atunci vindeci un rau cu alt rau. Nu primi sa fii asaltat de creditor!
Nu suferi sa fii cautat si urmarit ca un vanat! Inceput al minciunii
este imprumutul, pricina de nemultumire, de nerecunostinta si de
juramant fals. Altele sunt cuvintele celui care cere imprumut, si altele
sunt cand i se cere imprumutul inapoi. “Daca nu l-as fi intalnit
atunci, isi spune datornicul, poate ca as fi gasit alte mijloace sa scap
de stramtorare. Nu mi-ai pus tu banii in mana fara voia mea? Arama avea
aurul tau, iar monedele erau false !”
Daca cel ce te imprumuta iti este prieten, cauta sa nu-i pierzi
prietenia! Daca ti-e dusman, cauta sa nu cazi in mainile dusmanului! Te
impodobesti pentru putina vreme cu lucruri straine, dar mai tarziu vei
pierde si averea pe care o ai de la parinti. Esti sarac acum, dar esti
liber! Dupa ce te-ai imprumutat, nu numai ca nu vei fi bogat, dar iti
vei pierde si libertatea. Cel ce s-a imprumutat este rob celui ce l-a
imprumutat; este rob mercenar, care face o slujba ce i se impune. Cainii
se imblanzesc cand primesc hrana; cel ce da cu imprumut se infurie si
mat mult cand primeste; nu inceteaza a latra, ci cere tot mai mult. Daca
te juri, nu te crede; iti scotoceste toata casa si-ti negutatoreste
politele. Daca iesi din casa, te trage la el si te taraste; daca te
ascunzi inauntru, sta in fata casei tale si-ti bate la usa. Te face de
rusine in fata sotiei, te insulta in fata prietenilor, te ia de gat in
piata; rea intalnire in timp de sarbatoare; iti face traiul netrai.
Dar poate ca imi spui:
- Eram la mare stramtorare si nu aveam de unde face rost de bani.
- Care ti-e folosul ca ai amanat cu o zi stramtorarea ta? Ca va veni peste tine iarasi “saracia ca un bun alergator“ ,
si stramtorarea va fi aceeasi, ba si cu adaos. Ca imprumutul nu-i
scapare deplina de saracie, ci o mica amanare a greutatilor pe care le
ai. Sa suferim astazi greutatile lipsei! Sa nu le amanam pe maine,
imprumutandu-ne! Daca nu te-ai imprumutat, esti la fel de sarac si
astazi, si-n zilele urmatoare; dar daca te-ai imprumutat, vei suferi si
mai cumplit, pentru ca dobanzile iti maresc saracia. Acum nimeni nu te
invinuieste ca esti sarac, ca raul acesta este fara voia ta; dar daca
ajungi sa platesti dobanzi, toti te vor mustra pentru nesocotinta ta.
Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia
noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie
copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe
nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat. Da,
de pe acum te gandesti cu ce vei plati datoria. Din banii pe care-i
imprumuti? Dar nu-ti ajung sa-ti acoperi nevoile si sa platesti si
datoria. Daca pui insa la socoteala si dobanzile, de unde se vor inmulti
atat de mult banii, incat sa-ti usureze si nevoile, si sa-ti acopere si
capitalul, iar, in afara de asta, sa mai nasca si dobanzi? Imi spui,
poate, ca nu vei da imprumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci,
de unde? Sa asteptam deci nadejdile acelea si sa nu ne repezim ca
pestii la momeala. Dupa cum aceia o data cu hrana inghit si undita, tot
asa si noi, o data cu banii imprumutati, suntem strapunsi si de dobanzi.
Saracia nu aduce rusine. Pentru ce sa ne adaugam si ocara adusa de
datorii? Nimeni nu vindeca o rana cu alta rana, nici nu se vindeca raul
cu rau, nici nu se alunga saracia cu dobanzi. Esti bogat? Nu te
imprumuta! Esti sarac ? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa
te imprumuti, iar, daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti
imprumutui. Nu-ti da viata ta pe mana gandurilor ce ti le vei face mai
tarziu, ca sa nu fericesti zilele cand nu plateai dobanzi. Intr-o
singura privinta ne deosebim noi, cei saraci, de cei bogati: ca suntem
fara griji. Dormim si radem de bogati ca nu pot dormi; suntem fara de
griji si veseli, iar bogatii sunt totdeauna incruntati si plini de
griji. Datornicul, la randul lui, este si sarac, si plin de griji;
noaptea ii e fara somn; si tot fara somn ii este si ziua; e plin de
ganduri toata vremea. Socoteste cat pretuieste averea lui, cat casele
cele luxoase ale altora, mosiile celor bogati, imbracamintea celor pe
care-i intalneste, tacamurile si vesela celor ce dau ospete. “De-ar fi
acestea ale mele, isi zice el, as da atata si atata, si as scapa de
camata !” Aceste ganduri se inscauneaza in inima lui si noaptea, iar
ziua e cuprins tot de astfel de ganduri. Daca bate cineva la usa,
datornicul se ascunde sub pat. A intrat cineva in casa cu forta, ii bate
cu putere inima. Latra cainele? Il trec sudorile, il cuprinde neliniste
mare si se uita de jur-imprejur unde sa fuga. Cand se apropie scadenta,
se ingrijeste ce minciuna sa gaseasca, ce scuza sa plasmuiasca pentru a
amana pe camatar.
Nu te gandi numai cum te simti cand iei bani cu imprumut, ci si ce
vei simti cand ti se va cere imprumutul inapoi! Pentru ce te injugi cu o
fiara care naste dobanzi dupa dobanzi? Se spune ca iepuroaicele in
acelasi timp si nasc, si hranesc, si zamislesc. La fel si banii
camatarilor: in acelasi timp si sunt imprumutati, si nasc, si sporesc.
Inca n-ai primit imprumutul in maini, si camatarii iti si cer dobanda
pentru luna aceea. Si iarasi banii acestia imprumutati dau nastere la
randul lor unui alt rau, acela la altul, si raul creste la nesfarsit. De
aceea, acest fel de lacomie isi merita numele ce-l are. Socot ca se
numeste camata din pricina relelor multe la care da nastere. Altminteri,
cum si-ar fi putut lua o numire ca aceasta? Sau poate se numeste asa
din pricina durerilor si tristetilor pe care le produce de obicei in
sufletele celor ce se imprumuta. Precum sunt durerile aceleia ce naste,
asa este si scadenta pentru cel datornic. Camata, la camata! Rea odrasla
din niste parinti rai. Cametele sa se numeasca “pui de vipere” , pentru
ca ele sunt odraslele cametelor. Se spune ca viperele cand se nasc,
mananca pantecele mamelor lor; si cametele se nasc mancand casele
datornicilor. Semintele cresc cu timpul, iar animalele tot cu timpul
ajung la maturitate; dar camata astazi naste, si tot astazi incepe sa
nasca. Animalele care nasc de timpuriu, de timpuriu inceteaza de a
naste; banii insa, care incep sa se inmulteasca de timpuriu, adauga la
nesfarsit ban langa ban. Fiecare dintre cele ce cresc, cand ajunge la
marimea ei proprie, se opreste din crestere; dar argintul lacomilor, cu
cat trece timpul, cu atat se inmulteste. Animalele, dupa ce transmit
urmasilor puterea de a naste, inceteaza de a naste; dar banii
camatarilor nasc si dupa ce au nascut alti bani; fac de intineresc si
banii cei vechi. Sa n-ajungi sa ai de-a face cu aceasta fiara
nemaiauzita!
Uita-te la soare! E liber! Pentru ce-ti expui libertatea vietii tale?
Nici un luptator cu pumnii nu se fereste atata de loviturile rivalului
sau, cat se fereste datornicul de intalnirile cu creditorul,
ascunzandu-si capul dupa ziduri si coloane.
Poate ca cineva imi va spune:
- Cu ce-am sa ma hranesc ?
- Ai maini, ai o meserie, munceste cu ziua, intra sluga! Multe sunt
mijioacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poti munci ca esti
neputincios? Cere de la cei ce au! E rusinos cersitul? Dar mai rusinos
este sa fugi de cel care te-a imprumutat! Negresit, nu spun asta ca
sa-ti dau porunci, ci ca sa-ti arat ca toate sunt mai usor de suportat
decat imprumutul. Furnica poate sa se hraneasca fara sa ceara si fara sa
se imprumute, iar albina daruieste ramasitele hranei ei reginei, careia
natura nu i-a dat nici maini, nici meserie. Tu insa, om, vietuitoare
care poate deprinde usor orice meserie, tu nu gasesti, oare, dintre
toate meseriile, una care sa-ti intretina viata?
Totusi nu vedem venind sa se imprumute pe cei lipsiti de cele de
neaparata trebuinta vietii – ca unii ca acestia nici nu gasesc creditori
-, ci se imprumuta cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil,
care sunt robi placerilor femeiesti. Femeia spune: “Imi trebuie rochie
luxoasa si bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba stralucita a
hainelor; dar si slugilor mele le trebuie imbracaminte inflorata si
felurita; iar la masa, belsug!” Un barbat care slujeste femeii sale in
unele ca acestea se duce la zaraf si, inainte de a se folosi de banii
imprumutati, schimba un stapan cu altul; si schimband mereu pe cei
care-l imprumuta, prin continuarea raului, nu-si mai da seama in ce
incurcatura se gaseste. Si dupa cum hidropicii nu-si inchipuie ca sunt
bolnavi, din pricina ingrasarii lor, tot asa si cel care se tot
imprumuta isi inchipuie ca e bogat, pentru ca mereu ia si mereu da,
achitand imprumutul ajuns la scadenta cu alt imprumut nou; si astfel,
prin continuarea imprumuturilor, castiga increderea creditorilor. Dar,
dupa cum cei care se imbolnavesc de holera varsa ce au mancat mai
inainte si, daca introduc o noua mancare inainte de a li se curati bine
stomacul, o varsa iarasi si pe aceasta cu durere si cu zguduituri, tot
asa si acestia, platind camata peste camata, fac un al doilea imprumut
inainte de a scapa de imprumutul de mai inainte; pentru moment, se lauda
cu banii altora, dar mai tarziu isi plang propriii lor bani. O, pe cati
nu i-au pierdut banii strain!! Cati imbogatiti, ca in vis, n-au cazut
in pagube nespus de mari!
Mi se poate insa spune:
- Multi s-au imbogatit din imprumuturi!
- Dupa parerea mea, mai multi s-au spanzurat. Tu ii vezi pe cei care
s-au imbogatit, dar nu-i numeri pe cei care s-au spanzurat, care,
nemaiputand indura rusinea fata de creditori, au preferat moartea prin
spanzuratoare decat o viata plina de ocara. Am vazut o priveliste
jalnica: copii din oameni liberi dusi la vanzare in piata din pricina
datoriilor parintilor. N-ai bani ca sa-i lasi copiilor ? Nu le lua si
libertatea! Un singur lucru pastreaza-le: bunul libertatii, averea pe
care ai mostenit-o tu de la parinti! Nimeni niciodata n-a fost dat in
judecata pentru ca tatal lui a fost sarac; datoria parinteasca insa duce
la inchisoare. Nu lasa un zapis care sa fie un blestem parintesc pentru
copiii si nepotii tai
Ascultati, bogatilor, ce sfaturi dau saracilor din pricina neomeniei
voastre! Sa rabde mai bine saracul greutatile vietii decat sa primeasca
nenorocirile care vin de pe urma dobanzilor. Dar ce nevoie ar mai fi de
cuvintele acestea, daca ati asculta de Domnul?
- Care este sfatul pe care il da Domnul?
- Sa dati cu imprumut acelora de la care nu nadajduiti sa luati inapoi
Poate insa ma va intreba cineva:
- Dar ce fel de imprumut este acela care nu-i legat cu nadejdea restituirii imprumutului?
- Intelege puterea spuselor Domnului si vei admira iubirea de oameni a
legiuitorului! Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si
dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se
dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, Care
iti va plati datoria in locul saracului; Dumnezeu, primind prin sarac
putin, iti va da mult. “Cel care miluieste pe sarac imprumuta pe Dumnezeu.“ 14.
Nu vrei, oare, sa ai pe Stapanul universului girant ca-ti vei primi
inapoi banii imprumutati? Daca vreunul dintre bogatii orasului ti-ar
marturisi ca va plati pentru altii imprumutul, nu-i vei primi, oare,
girul? Iar pe Dumnezeu nu-L vei primi girant al saracilor? Da argintii
care-ti stau degeaba; nu-i ingreuna cu adaosuri si vei avea bine si de
la Dumnezeu, si de la sarac! Tu vei avea siguranta ca nu-ti pierzi
banii, pentru ca ii pazeste Dumnezeu, iar saracul va avea castig din
folosirea lor. Iar daca doresti si adaos, atunci multumeste-te cu cele
de la Domnul. El iti va da, in locul saracilor, si imprumutul, si
dobanda. Asteapta cele ale iubirii de oameni de la Cel care este cu
adevarat iubitor de oameni. Da, dobanzile pe care le iei de la saraci
sunt culmea neomeniei. Iti faci castig din nenorociri, scoti bani din
lacrimi, spanzuri pe cel gol, lovesti pe cel infometat; mila, deloc;
nici un gand ca este om ca si tine acela ce sufera. Si mai numesti si
fapte de omenie castigurile ce le ai din unele ca acestea! Vai de cei ce
spun ca “amarul este dulce, si dulcele amar” si de cei ce spun
ca ura de oameni este iubire de oameni. Nu erau ca acestea nici
ghicitorile pe care Samson le punea oaspetilor sai: “Din cel ce mananca a iesit mancarea, iar din cel tare a iesit dulceata“ ; iar din cel ce uraste pe oameni a iesit iubirea de oameni! “Nu culeg din spini struguri, nici din ciulini, smochine“ nici din camata, iubire de oameni. “Tot pomul rau face roade rele.“ 17 Cei
care iau camata suta la suta, cei care iau zece la suta sunt
infricosatori chiar atunci cand li se aude numele; iar cei care cer
lunar dobanda sunt ca demonii care-i mana pe somnambuli; se napustesc
asupra saracilor la soroacele lunii. Datul cu camata este rau si pentru
cel care da, si pentru cel ce ia; unuia ii aduce paguba in bani, altuia,
paguba in suflet. Plugarul, cand culege spicul, nu mai cauta iarasi
samanta la radacina spicului; tu insa culegi si roadele, si nu renunti
nici la capital. Semeni, fara sa ai pamant; seceri, fara sa fi semanat.
Nu stii pentru cine aduni, dar iti sta in fata cel ce plange din pricina
cametei. Este necunoscut cel care are sa se bucure de averea ta adunata
din camata. Este nelamurit daca nu vei lasa cumva altora bucuria
bogatiei tale, iar tie iti aduni numai raul nedreptatii tale.
Asadar, “sa nu-ti intorci fata de la cel care voieste sa se imprumute de la tine ”si
sa nu dai argintul tau cu camata, pentru ca, fiind invatat din Vechiul
si Noul Testament cele ce-ti sunt de folos, sa pleci cu buna nadejde la
Domnul, ca acolo sa primesti dobanzile faptelor tale bune, in Hristos
Iisus, Domnul nostru, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor. Amin.
Sf. Vasile cel Mare
