Un dar de Sf. Nicolae

(postarile noi sunt sub aceasta)

Mi-am propus de mai mult timp sa daruiesc ceva celor care imi citesc blogul, si ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae mi se pare o ocazie potrivita. E modul meu de a multumi pentru toti prietenii minunati pe care mi i-am facut prin intermediul blogului. Ma bucur ca v-ati facut timp sa va opriti pe "Dulce casa", si va multumesc pentru comentarii si aprecieri.




Daca doriti sa primiti "Povestea Sfantului Nicolae" lasati un comentariu pana pe 6 decembrie, ora 24. Nu este nevoie sa aveti un blog, lasati doar adresa de mail pentru a va putea contacta. Pe 7 decembrie voi trage la sorti unul dintre mesajele voastre, si voi anunta pe cel care va primi darul.
Va multumesc pentru participare!

Irina

Organizarea familiei cu mai multi copii (3)

prima parte
a doua parte

Regimul de viata din familie influenteaza foarte mult si situtia la invatatura a copilului. Succesul la invatatura este pregatit din familie, de aceea parintii trebuie sa solutioneze corect niste probleme aparent marunte, dar care au urmari importante: cat, cand si unde trebuie sa invete copiii, cum e mai bine sa invete ei, in ce masura pot interveni parintii ca sa-i ajute pe copii si in ce mod fratii se pot ajuta intre ei.


Locul unde invata copilul - este extrem de important ca acesta sa fie adecvat pentru invatatura, si stabil.
Daca familia nu are posibilitatea de a amenaja o camera speciala, este suficienta o masa, un scaun si o etajera de carti. Este bine ca acestea sa se gaseasca in camera copiilor. In cazul familiilor mari, unde sunt 3-4 sau mai multi copii de varste diferite este preferabil sa fie doua mese, de dimensiuni potrivite, una pentru cei mari si una pentru cei mici, astfel incat copiii sa aiba o pozitie corecta.
Pentru sanatatea copiilor, si pentru randamentul lor la invatatura lumina - artificiala sau naturala- trebuie sa fie suficienta, aerul- curat, si temperatura potrivita.


Linistea- cand un copil invata ceilalti trebuie sa pastreze linistea, de aceea cu totii, mici si mari, trebuie sa isi faca educatie in acest sens.

Continuitatea- cu exceptia unor pause de relaxare, copilul nu trebuie intrerupt de la invatat sub nici un motiv. Intreruperile( sa mearga dupa o paine, sa il ajute pe fratele mai mic cu ceva, etc.) il obliga pe copil , de fiecare data, la reluari si la reacomodare cu materialul de invatat, toate acestea obosind copilul si scazand randamentul.

Durata invatarii:
-aceasta depinde de nevoile fiecarui copil, dar tinandu-se cont de limitele maxime stabilite de igiena, psihologie si pedagogie, dupa cum urmeaza:

• la cl. I-IV durata medie de pregatire a lectiilor acasa trebuie sa fie de o ora- o ora si jumatate
• la cl. V-VIII de doua ore- doua ore si jumatate
• la cl. IX -XII creste cu aproximativ o ora in plus

Este foarte importanta existenta unui program stabil de pregatire a lectiilor, in functie de schimbul in care invata elevii. Pentru schimbul de dimineata intervalul potrivit este 16-20/21. Pentru schimbul de dupa-amiaza lectiile se pregatesc a doua zi intre 8-12.

Inceperea pregatirii lectiilor nu trebuie grabita, dar nici amanata prea mult. Dupa venirea de la scoala copilul trebuie sa se odihneasca cel putin o ora si jumatate. Nu se vor face lectii seara tarziu, scurtand timpul de somn.

Nu va fi permis abuzul de pauze si intreruperi. O pauza de 10 minute la o ora este suficienta.

Pentru a preveni golurile in invatare se va da mare atentie tehnicii pregatirii lectiilor. Cel mai indicat este sa se invete intai lectia din notite si din manual, si apoi sa se rezolve temele. Astfel temele se executa in mod constient si se fixeaza cunostintele.
Se va incepe cu rezolvarea temelor de dificultate medie, se va continua cu cele dificile, iar la final- cele usoare.

Cel mai indicat este sa se invete si sa se rezolve temele din ziua respectiva, nu se va amana pregatirea lor.

(dupa "Ritmuri zilnice - organizarea regimului de viata in familia cu mai multi copii" de Mihai Ghivriga, 1967, E.D.P.)

Turta dulce de post

Am tot cautat o reteta de turta dulce de post a carei aluat sa poata fi taiat cu formele, si nu am gasit. Asa ca pana la urma am adaptat reteta obisnuita, inlocuind ouale cu ulei, si a iesit neastepta de buna.

Ingrediente necesare:

• 650 g faina
• 250 g zahar
• 300 g miere topita(sa fie lichida)
• 225 ml ulei
• 2 lingurite bicarbonat
• 2 lingurite scortisoara( si cuisoare macinate, daca va place aroma)

Intr-un castron (sau la robot, ori la masina de paine) se pun ingredientele uscate (faina, zahar, bicarbonat, scortisoara) si se framanta un aluat adaugand ingredintele lichide (uleiul si mierea). Aluatul trebuie sa aiba consistenta unei plastiline moi (daca vi se pare prea tare si sfaramicios mai adaugati putina apa pana obtineti consistenta de plastilina).

Cand e gata se infasoara in folie si se lasa la frigider in jur de o ora.

Aluatul se intinde cu sucitorul intr-o foaie groasa cam de jumatate de centimetru, si se taie cu formele.



Se aseaza in tava acoperita cu foaie de copt la 175 grade cam 10-15 min.

Se scoate tava, se lasa turtitele sa se racoreasca, apoi se pot orna cu glazura de zahar. Eu le-am lasat simple.




Din cantitatea de mai sus ies cateva tavi de turta dulce frageda si pufoasa.

Anul trecut am facut turta dulce sub forma Sfantului Nicolae - vedeti aici - dar nu am fost multumita de aluatul respectiv, a fost cam tare si nu a crescut asa frumos. O sa-l fac din nou pe Sf. Nicolae anul asta, dar voi folosi reteta noua :).


Irina

Despre dobandirea Duhului Sfant

"Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23).

Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).

"Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni.

Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos.

Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor.

Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: "Dumnezeu nu da Duhul cu masura" (Ioan 3:34-35).

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant."

Sf. Serafim de Sarov- Despre dobandirea Duhului Sfant

Scoala-te suflet adormit

Acest cuvant era mai potrivit la inceputul postului, dar nu e tarziu nici acum. E din cartea "Predici la Triod" a Sfantului Teofan Zavoratul. Desi predicile respective sunt pentru perioada Triodului (in Postul Mare ) ele ar fi bine de citit in fiecare post, caci ne reamintesc de ce si cum trebuie sa postim:





"Jalnici sunt toţi cei ce nu-şi simt căderea şi nu caută scularea. Cu
atât mai jalnici sunt creştinii şi cei care trăiesc având în faţă creştinismul,
în faţa noastră este casa mântuirii, şi în ea ne-am împărtăşit deja de
puterile tămăduitoare ce lucrează în ea; este un lucru jalnic dacă am ieşit
din ea, gustând mâncarea ce ne-a adus pierzarea. Dar e un lucru şi mai jalnic dacă, stând afară, privim cu nepăsare pierderea şi în lenevia noastră nu năzuim să intrăm înăuntru iarăşi şi să ne desfătăm de bunătăţile aflate acolo.

Aşadar, treziţi, fraţilor, sufletele voastre, dacă au adormit. Treziţi-le
zicând: „Scoală-te, suflete adormit şi istovit în păcate - scoală-te, şi te va sfinţi Hristos! Ai fost deja sfinţit, şi ştii ce mare este fericirea celor sfinţiţi! Umple-te iar de râvnă pentru acelaşi lucru şi scoală-te! Iată, acum este vremea bineprimită, iată, acum este ziua mântuirii!"

Am căzut prin mâncare, să ne străduim a ne ridica prin post; am
căzut prin părerea de sine, să ne sculăm prin defăimarea de sine; am
căzut prin nepocăinţă, să ne sculăm prin lacrimile străpungerii; am căzut
prin lenevie şi uitare de Dumnezeu, să ne sculăm prin grija de mântuire şi
frica de Dumnezeu; am căzut dedându-ne plăcerilor, să ne sculăm prin
vieţuire aspră şi îndurare de bună voie a lipsurilor; am căzut prin
înstrăinarea de Biserică, să ne sculăm prin mersul în casa lui Dumnezeu;
am căzut ascultând cântece ruşinoase şi îngăduindu-ne să dansăm, să ne
sculăm prin ascultarea cântecelor bisericeşti şi prin metanii dese; am
căzut prin multa vorbire, să ne sculăm prin tăcere; am căzut prin
împrăştiere, să ne sculăm prin însingurare şi păzirea luării aminte; am
căzut prin ascultarea de vorbe deşarte şi citirea de cărţi deşarte, să ne
sculăm prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi citirea de cărţi
mântuitoare.

Iată, încă puţine ceasuri şi va veni vremea mântuitoare a Postului, ce cheamă la sculare. Să ne folosim de ea aşa cum ne arată mama noastră cea înţeleaptă şi grijulie, sfânta Biserică. Să ne folosim de ea, fiindcă nu
ştim de ni se va mai da o vreme ca aceasta - şi cine vrea să rămână în
cădere şi să se înfăţişeze în cealaltă viaţă căzut? Acesta, poate, e cel din urmă an când mai suntem lăsaţi între cei vii, poate-poate vom aduce roadele pocăinţei, poate-poate ne vom îndrepta. Şi dacă nici acum nu ne vom îndrepta, vom fi tăiaţi şi aruncaţi în foc. Având acest lucru în gând, să luăm hotărârea ca de acum, intrând în Post, să intrăm şi în nevoinţele sculării din cădere. Asta cere de la noi Domnul; asta aşteaptă sfânta
Biserică, asta doresc toţi sfinţii lui Dumnezeu, ce se gândesc la noi cu grijă
şi privesc cu împreună-pătimire la abaterile vieţii noastre! Amin."

din "predica la duminica lasatului sec de branza"
5 martie 1861