Sa ne simplificam viata

Traim vremuri complicate...

"Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă:

• participarea la viaţa liturgică a Bisericii;
• împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza cuvenite;
• rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi care sparge cercul închis al egoismului nostru;
• dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale;
• curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoinţă a creştinului ortodox.

Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc."

din Epistola de la Schitul Lacu

Din profetiile staretului Antonie- de luat aminte

Am citit pe "Razboi intru cuvant" profetiile staretului Antonie despre vremurile din urma, si cateva fragmente mi-au atras atentia mai mult:

"Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.
...
Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata - sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere. Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.

Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.
...........
Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul. Pervertirea moralitatii.

........................

cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă. Dar acum? Încălţămintea - pentru un sezon, hainele - pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică - lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere, părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani. În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie, din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate.
............

Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa. Mulţumiţi-vă cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta - să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald.
................

Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia? Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti - fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti - şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii. Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane.
......................

Şi iată că devine clar cât de important este să dobândim Duhul Sfânt acum. Numai în aceasta e zălogul mântuirii. Scriptura spune clar că domnia antihristului va dura trei ani şi jumătate. S-ar părea că ce sunt puţini trei ani, dar şi atâta va fi de ajuns ca să nu mai rămână niciun suflet credincios, aşa luptă înfricoşătoare va fi şi atât de rău vor fi pregătiţi de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lăsăm totul pentru mai târziu. Pentru mai târziu postul, pentru mai târziu rugăciunea, pentru mai târziu râvna de a primi Sfintele Taine, pentru mai târziu smerenia, pentru mai târziu - faptele bune. In schimb hrană, şi mai multă acum, locuinţă, chiar în clipa aceasta, maşină - e foarte de dorit. Dar se va prăbuşi lumea, va dispărea această invazie a nimicniciei şi se va vădi că eşti gol-goluţ.
...............





Irina

Cu creionul pe hartie...

Zilele astea, ca tot m-a luat melancolia in ceea ce priveste trecutul, mi s-a facut dor de "jurnalitul" clasic, cu hartie si creion.

Gandindu-ma la asta mi-am amintit ca am vazut pe unul din blogurile mele preferate, "Eyes of wonder", cateva articole despre realizarea unui jurnal cu imagini.


Asa ca m-am pus cu ravna pe treaba :). Mi-am cumparat un caiet tip registru, format A4, cu coperti cartonate. Din reviste vechi am decupat imagini. Am mai folosit creioane colorate, pix, lipici. Dupa fantezia fiecaruia se mai pot utiliza panglici, vederi, fotografii, hartie cu diverse modele, etc.. Fiindca am decupat mai multe imagini decat am folosit, le-am depozitat intr-o mapa, unde am sa adun tot ce mai gasesc potrivit de lipit in jurnalul meu.

In jurnal putem scrie tot feluri de lucruri - ganduri personale, citate care ne-au placut, poezii, lucruri de care vrem sa ne amintim, rugaciuni, retete, idei, vise, notite de calatorie, amintiri, si lista poate continua. Nu exista un mod corect de a-l realiza, ci e suficient sa ne folosim creativitatea.

Trebuie sa spun ca m-a relaxat extraordinar sa lucrez la el- si Ilinca ma ajuta cu mare placere. Am cautat imagini potrivite, le-am decupat, le-am lipit, e foarte placut.


Daca va tenteaza, iata cateva imagini care m-au inspirat:

Alte fotografii minunate, precum si mai multe sugestii, gasiti aici.



Irina

Pregatiri de primavara

Ieri, in Bucuresti, a fost o zi minunata, spuneai ca e primavara- era cald si soarele stralucea, asa ca am iesit la plimbare.

Anul asta as vrea sa scot ce mai am pe balcon (niste dulapuri vechi, plus alte lucruri care s-au adunat) si sa-l transform intr-o mica terasa cu flori si legume.

In consecinta am facut o vizita la serele romstal, si apoi la practiker, sa vad ce produse au si la ce preturi, ca sa-mi pot face o planificare.

La romstal nu aveau mare lucru, am gasit doar niste floricele in ghiveci la reducere- narcise, zambile si branduse, intre 1,00 si 1.5 ron bucata.
O narcisa, zambilele si brandusele sunt in cosulete de nuiele, arata foarte dragut la fereastra din sufragerie.



La practiker aveau foarte multe seminte . Am cumparat seminte de legume (rosii, dovlecei, mazare, fasole pitica- castraveti am de anul trecut) aromatice( cimbru, busuioc), verdeata (leustean, marar, patrunjel ) si cateva flori(lavanda si lobelii).

Am mai vazut si alte lucruri frumoase- suporturi pentru flori din fier forjat, mobilier de gradina, si o fantanita de interior foooarte simpatica ( cu siguranta s-ar potrivi in balconul nostru, dar pretul e cam mare 350 ron).


Ma gandesc ca ar fi interesant sa pun pe jos niste mocheta din asta verzulie, gen iarba (ca cea de sub fantanita), dar nu stiu cat de practic ar fi (avem gresie pe jos in balcon).



Mai am niste idei, dar va trebui intai sa masor balconul, si pe urma sa fac o socoteala, sa vad ce ne permite bugetul :).

Oricum, primavara e pe drum, nu aveti senzatia asta :) ?

Irina

Despre ispitele din societate

Zilele astea am recitit o carte care imi este tare draga : "Staretul Macarie de la Optina" (de Arhim. Leonid Kavelin, ed. Bunavestire, 1999).

Printre multe alte lucruri de folos, in carte se gasesc si insemnarile unui fiu duhovnicesc, despre relatia sa cu staretul.
Acesta, un mosier rus, casatorit, primise o educatie pe care el o numeste "moderna" , dar datorita mamei sale, pastra in suflet o scanteie din frica de Dumnezeu.
Printr-o serie de imprejurari ajunge sa-l cunoasca pe staret, si sa ii devina fiu duhovnicesc, ceea ce ii schimba total viata.
Ca orice om cat de cat instarit din acele vremuri, mosierul petrecea vara la tara, la mosia sa, iar iarna la Sankt Petersburg, in compania inaltei societati.
Vorbind odata cu staretul s-a plans de ispitele pe care le intampina traind in societate, si l-a rugat sa ii vorbeasca despre cum se poate apara de ele.
Iata ce ii raspunde acesta:

"In cele din urma trebuie sa-ti spun ca, dupa parerea mea , e greu sa te aperi de ispitele lumesti traind in marile orase.Cum sa poata un om, care e inca slab duhovniceste,sa tina piept ispitelor lumii de azi? Baga de seama si faptul ca inalta societate este formata in parte din oameni de alte credinte, iar in parte de crestini care, desi ortodocsi, au fost atat de sedusi in slabiciunea lor de obiceiurile lumii, incat mai sunt ortodocsi doar cu numele, cand in realitate sunt departe de adevarata Ortodoxie.
E greu sa lupti cu patimile, dar e nespus mai greu sa faci fata unor ispite neincetate. Si apoi luxul, naravurile modei - toate acestea sunt atat de scumpe, incat nici un fel de mijloace financiare nu ar ajunge ca sa satisfaci toate pretentiile inaltei societati.
Ai spus tu insuti ca treburile tale banesti sunt cam in neoranduiala, dar daca vei sta mai mult la tara ele se vor imbunatati. Da, si nu e numai asta!
Sufletul omenesc, fiind nemuritor, nu poate ramane mereu in aceeasi stare - fie se va imbunatati, fie se va inrautati. Asa ca nu e de mirare daca, ducand o viata linistita la tara, si bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu, starea ta duhovniceasca se va imbunatati macar un pic."

Dupa aceasta discutie mosierul incearca sa traiasca retras la tara, dar este ispitit de dorinta de a se reintoarce la viata orasului, si cuprins de mahnire, ii scrie staretului :

"...ma apasa acest gand " stiti doar ca nu sunt calugar, si nu pot sa las lumea"..."

si raspunsul care a venit ;

"trebuie sa iti amintesc invatatura Apostolului "prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu"(Iacov 4:4) si iarasi "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "(I Ioan2, 15-16)
Vezi dar ce e lumea: prietenia cu cele ce te pun impotriva lui Dumnezeu; si nu cu oamenii, adica, ci cu patimile, cu care ne alegem facand ceea ce face lumea si societatea."

Citind scrisoarea, fiul duhovnicesc al staretului mediteaza :

"E lucru vadit, asadar, ca nu oamenilor, ci propriilor noastre patimi ne supunem noi cu atata usurinta in societate, patimi care ne duc neincetat la cadere. Dupa ce si-a cercetat constiinta, care dintre noi nu va recunoaste ca e foarte greu, daca nu de-a dreptul cu neputinta, sa tii piept tentatiei de a urma obiceiurilor nu prea ortodoxe ale sociatatii!"

Ducandu-se la Optina, pentru o lamurire mai amanuntita, iata ce cuvant primeste de la staretul Macarie;

"Sa nu credeti ca v-am spus sa ocoliti legaturile cu lumea, sau cunostinta cu oameni buni si de treaba....Dumneata faci parte din inalta societate; esti un om al lumii tale. Nu o ocoli, dar straduieste-te sa traiesti cucernic, fara sa judeci pe nimeni, iubindu-i pe toti"

In aceasta discutie m-am gandit ca e un raspuns pentru cei care isi doresc sa paraseasca orasul, in cautarea unei vieti mai linistite la tara, pentru a spori duhovniceste. Daca putem, staretul Macarie spune ca e bine sa facem asta, fiindca un trai mai retras, in mijlocul naturii ajuta omul in lupta sa cu patimile, deoarece va avea mai putine ispite exterioare.
Pe de alta parte, nu trebuie sa ne izolam, ci sa cautam prietenia cu oamenii buni, si de treaba, incercand sa nu urmam obiceiurile pacatoase ale societatii.

Cred ca ca schimbarea vietii noastre trebuie sa inceapa in locul unde suntem deja. Aici trebuie sa ne rugam mai mult, aici trebuie sa cercetam mai des duhovnicul si Biserica, aici sa daruim mai mult timp relatiilor cu cei dragi, aici sa traim mai simplu si cu mai putina cheltuiala, aici sa lasam televizorul si sa folosim timpul mai bine, aici sa fim atenti cum ne alegem prietenii, si pe cei care ne influenteaza pe noi, si pe copiii nostri. Daca nu vom face acestea aici unde ne aflam, putin probabil ca o schimbare de decor ne face va sa traim altfel .


Irina