Am gasit poezioara asta aici, si mi-am notat-o si eu, fiindca imi place foarte mult- neaparat trebuie sa le ajut pe fetele mele s-o invete.
Stateau fetiţele la sfat
Pe patul din odaie,
Şi cea mai mică a-ntrebat:
-"Bunico,oare-aşa e?
De-o fi razboi,băieţii zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetiţele, nimic
Nu facem pentru ţară?"
Pe patul din odaie,
Şi cea mai mică a-ntrebat:
-"Bunico,oare-aşa e?
De-o fi razboi,băieţii zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetiţele, nimic
Nu facem pentru ţară?"
A râs bunica-ncetişor
Şi-a zis cu duioşie:
-"Aveţi şi voi, fetiţelor,
O sfântă datorie.
Cât sunteţi mici şi-aveţi părinţi
Să faceţi ce v-or spune;
Să fiţi supuse şi cuminţi
Şi vrednice şi bune.
În viaţă să munceşti cât poti
Să ştiţi voi de la mine
Că munca-i cinste pentru toţi,
Şi lenea e ruşine.
Cinstită-n fapte şi în gând
Viaţa să vă fie
Şi să vă faceţi orişicând
Întreaga datorie.
Să fie-n casă râs şi spor,
Copiii să vă crească
Cu dragoste de ţara lor
Şi legea stramoşească.
Femeia leneşă şi rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuţa ta,
Munceşti şi pentru ţară.
(Otilia Cazimir)
Copiii să vă crească
Cu dragoste de ţara lor
Şi legea stramoşească.
Femeia leneşă şi rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuţa ta,
Munceşti şi pentru ţară.
(Otilia Cazimir)