Noiembrie- luna multumirii: ziua 1

Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

1 Tesaloniceni 5:18 

,,Ce poate să aline şi să înalţe sufletul nostru, să alunge de la noi întristarea sau chiar îndoiala? Ce ne poate încuraja pe calea vieţii?
Mulţumirea, adică mulţumirea conştientă, vie, din inimă adusă lui Dumnezeu pentru toate.
Nu toate cele trimise de către Dumnezeu ni se par milos­tivire: unele ni se pare greutate, povară mai presus de pu­teri; şi atunci mulţumirea se schimbă în plângere.
Înţelege, suflete credincios, că toate cele din viaţa ta fă­ră excepţie sunt milostivire, indiferent sub ce acoperământ negru s-ar arăta. Fie ca credinţa să ridice acoperământul, fie ca milostivirea să ţi se arate şi să pătrundă în tine. Orice necaz, orice apăsare şi trudă ne sunt trimise pentru a întări viaţa duhului nostru, care ne învaţă să mulţumim şi pentru cele ce ne fac să plângem, pentru că tot acestea ne-au învă­ţat să lăudăm.,,
Din Jurnalul unui preot ortodox, partea a 4-a
Sursa: “Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Editura Platytera, Bucureşti, 2007
............................................

De meditat si de notat... ai trecut recent printr-o intamplare neplacuta, sau printr-un necaz?ce motiv de multumire ai gasi in cele petrecute?

Noiembrie- luna multumirii- si o provocare

Anul trecut mi-am propus, si am reusit, zic eu, sa transform luna noiembrie intr-o luna a multumirii. Revin si anul acesta cu aceeasi provocare, intai pentru mine, dar si pentru voi, daca vreti s-o primiti.

In aceasta luna o sa fac un exercitiu de recunostinta pentru toate lucrurile bune si rele pe care bunul Dumnezeu le-a ingaduit si le ingaduie in viata mea, si va provoc sa faceti la fel :).

 De-a lungul acestor zile voi completa un jurnal de multumire, in care sa notez :

• citate despre recunostinta
• cel putin 10 lucruri pentru care ii multumesc lui Dumnezeu
• motive de multumire in situatii neplacute

Pe langa asta le voi citi fetelor Polyanna- secretul multumirii , iar pe Ilinca o voi ajuta sa completeze un mic jurnal al multumirii.
 

Pentru confectionarea unui jurnal, gasiti si aici un tutorial.

 In plus voi incerca sa citesc sau sa ascult zilnic Acatistul de multumire.

In aceasta luna voi posta zilnic cate un citat legat de multumire, si sugestii pentru notite in jurnal, in caz ca doriti sa transformati si voi noiembrie intr-o calatorie a recunostintei :). Voi relua postarile de anul trecut, si voi completa sau voi revizui unde va fi nevoie.

Provocarea se va incheia cu un dar de blog la care va putea participa oricine va dori.

Va astept cu drag, si va doresc un noiembrie binecuvantat!

Irina

Mozaicul lunii octombrie

Sper ca n-ati uitat de mozaicul lunii !

Povestiti cum a fost luna octombrie pentru voi, in cateva imagini si cuvinte...

Pentru mine luna octombrie a fost oarecum mai calma. Am inceput sa ne obisnuim cu trezitul dis- de- dimineata, a inceput chiar sa-mi faca placere sa-mi beau cafeluta in masina, in drum spre oras.

Zilele au fost in general calde si senine, asa ca am stat mult prin curte, bucurandu-ne de soare si de natura.Ne-am intrat intr-un oarecare ritm pe care vom incerca sa-l mentinem si in vacanta.

Aproape ca am terminat salul inceput in septembrie, si am mai inceput unul ca deh, ma mancau mainile privind la lana cea noua :)).

Provocarea lunii octombrie m-a ajutat sa las alte lucruri deoparte si sa ma gandesc mai mult la familie si la caminul nostru (ultima parte a provocarii o voi posta sambata).

Voi cum v-ati petrecut luna octombrie? (colectia e deschisa pana maine seara)

Irina

Ce am invatat de la ...

Irinuca de la mare a lansat o intrebare interesanta :Voi de la ce/cine ati invatat si ce?. Gasiti postarea ei aici.

Mi-a placut aceasta intrebare provocatoare, asa ca raspund si eu .

Ce am invatat...

De la parintii mei - am invatat sa visez si  sa nu renunt la ceea ce-mi doresc cu adevarat. Am invatat ca educatia e foarte importanta, fiindca un om cu educatie va avea intotdeauna alte orizonturi si alte posibilitati decat un analfabet.Tot ei m-au invata sa iubesc lectura si cartile - in familia noastra, la fiecare salariu se cumpara macar o carte. De la mama am invatat sa fiu creativa si sa indragesc lucrul de mana, sa creez traditii de familie si sa organizez momente placute pentru cei dragi. Ordinea, disciplina, seriozitatea, decenta sunt alte valori pe care parintii mei mi le-au transmis.

De la copiii mei - am invatat sa rad si sa ma bucur fara grija de momentul prezent.Tot ei m-au invatat sa ma rog mai mult, ca sa nu ajung la disperare :)). Avand copii am invatat sa imi simplific viata, sa gatesc si sa mananc mai sanatos si sa imi organizez timpul si casa intr-un mod eficient si sa am muuulta rabdare :).

De la ultima carte citita- (,,Talentul nu este suficient" de J.C. Maxwell ) am invatat ca talentul nu este de ajuns ca sa ajungi acolo unde iti doresti. E nevoie de incredere in tine, de pasiune, de initiativa, dar si de concentrare, de exercitiu, de perseverenta, de curaj si de disponibilitatea de a invata pentru a atinge excelenta.

De la ultimul film vazut - ("Forrest Gump") am invatat ca in viata trebuie sa iti perfectionezi talentele ce ti s-au dat, sa faci cat poti de bine ceea ce ti s-a dat/ai  de facut,  sa-ti tii intotdeauna cuvantul, oricat de pagubos sau dureros ar parea  pentru tine, si sa te jertfesti pentru ceilalti.

Durerile si pierderile din viata mea (nu prea multe si nu prea grave, multumesc lui Dumnezeu) m-au invatat sa am rabdare, ca toate trec- si dureri si bucurii, sa nu-mi pierd nadejdea, fiindca dupa nori e intotdeauna ascuns soarele. Am invatat sa nu pun intrebari stupide, de genul "de ce eu?" , "de ce mie?" , ci sa analizez situatia, sa caut o solutie, daca ea exista, si sa incerc sa depasesc problema in mod constructiv.

Din greselile mele - am invatat ca mai am multe de invatat :).Am invatat sa regret, sa analizez, sa trag o concluzie si sa incerc sa nu mai repet prostia si a doua oara. Evident ca n-am reusit intotdeauna, dar nu deznadajduiesc, de cate ori cad incerc sa ma ridic :).

De la munca mea - am invatat sa apreciez mai mult ceea ce am, fiindca am intalnit foarte multi oameni necajiti si copii cu probleme. Am invatat ca fiecare om e o valoare in sine, ca reprezinta un potential care merita investitia si efortul de a fi dezvoltat. Omul/ persoana reprezinta resursa cea mai de pret in aceasta lume, de aceea orice om care n-a ajuns acolo unde putea sa ajunga, atat cat poate el, e o risipa dureroasa. Tot din munca mea am invatat sa-mi planific activitatile pe termen scurt si lung, sa-mi stabiliesc scopuri si obiective si sa imi planific actiunile necesare pentru atingerea lor.

De pe bloguri - am invatat ca exista oameni frumosi , creativi, inteligenti si deschisi catre altii peste tot, trebuie doar sa-ti doresti sa-i gasesti :).

Voi de la ce/cine ati invatat si ce?

Irina

Unde gasim odihna?

Mai devreme am iesit in curte sa intind niste rufe, si frumusetea apusului de soare m-a oprit in loc. Am lasat jos cosul cu rufe si m-am repezit dupa aparatul foto, fiindca am vrut sa impartasesc cu voi un pic din clipa aceasta minunata.

Mi-a venit in minte Psalmul 18 :

,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria

 Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.,,

Dumnezeu a creat lumea intr-un mod perfect, cu atata migala si cu atata atentie pentru orice amanunt...in lumea asta e o adevarata risipa de frumusete...de cate ori ne oprim din alergarea noastra zilnica pentru a admira un pic ceea ce ne inconjoara, si pentru a-i da slava si multumire Creatorului a toate?

In ultima vreme parca am fost pe ,,repede inainte,, si simt nevoia sa pun o frana, sa incetinesc ritmul, sa ma regasesc pe mine insami, sa ma detasez de serviciu si de problemele de acolo cand ies la pranz pe usa.

Toate lucrurile isi recapata proportia normala atunci cand privim viata in lumina vesniciei- timpul nostru aici e scurt, si avem nevoie ca de aer de momente in care sa ne linistim si sa ne regandim prioritatile , valorile si modul in care ne ducem viata. Incotro am alergat azi?tot ce am facut a fost gandit, constient si in armonie cu principiile noastre de viata, sau am actionat de bezmetici, mergand inainte cu turma, prinsi de vartej?

Sa ne oprim putin...si sa intram in camaruta sufletului nostru, acolo unde ne asteapta bunul Dumnezeu, soptindu-ne incet :

 ,,Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!,,

Va doresc o seara frumoasa!

Irina