Legea semanatului si a culesului sau cum functioneaza Universul

Este prima zi din 2019, prima zi dintr-un nou an.Pentru multi e un moment al bilantului si al planificarii si deciziilor pentru noul an.Multi dintre cei care isi propun ceva pentru noul an, dorindu-si cu adevarat acel lucru, vor culege roadele hotararilor luate.Si toti cei care nu-si propun nimic  si merg la voia intamplarii vor culege si ei roadele delasarii , ale lipsei de viziune si de perseverenta.Deoarece aceasta lume functioneaza dupa o lege clara :
 
 Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera

Galateni 6:7 

Legea cauzei si a efectului este una din legile de baza ale vietii - Dumnezeu o numeste
 Legea semanatului si a culesului.

Cand Dumnezeu ne spune ca vom culege ceea ce vom semana, El nu este rau si vrea sa ne pedepsesca, ci ne spune cum functioneaza lucrurile in Univers, atat in cel material, cat si in cel spiritual, dorind sa ne avertizeze, dar sa ne si incurajeze totodata.

Ziua de ieri este mama zilei de azi.Viata noastra de azi arata asa datorita modului de gandire si de actiune din trecut.

Orice agricultor intelege foarte bine aceasta lege :culegi ce ai semanat, mai mult decat ai semanat,  mai tarziu decat ai semanat, proportional cu cat ai semanat.
Deasemenea, agricultor stie ca in spatele unei recolte bune sta foarte multa munca - pamantul trebuie bine curatat si ingrasat, samanta trebuie plantata corect si la timpul potrivit, totul trebuie udat nici prea mult, nici prea putin, buruienile si daunatorii trebuie indepartati.Dupa ce totul a crescut, trebuie cules la timp - nici prea devreme, nici prea tarziu.

Nu conteaza daca esti crestin sau nu , aceasta lege se aplica tuturor si e bine sa tinem cont de ea.

1. Culegem ce am semanat

Daca  agricultorul  planteaza grau, cu siguranta nu va culege rosii.Daca semanam ganduri si fapte bune, nu vom culege cele rele.Daca azi facem alegeri neintelepte,  rezultatele vor fi corespunzatoare. 

Celor care au indoieli ca vom culege intotdeauna consecintele faptelor noastre, Dumnezeu le lasa un avertisment:

 Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
Galateni 6:7
 

Pentru crestini exista pocainta, har si iertare, dar asta nu ne scuteste intotdeauna de a suporta consecintele unui rau pe care l-am facut.
Cateodata, totusi, nu suportam consecintele faptelor noastre fiindca altcineva le suporta in locul nostru. De exemplu, daca esti nesabuit si  intri in datorii, si altcineva ti le plateste, nu inseamna ca dispare consecinta faptei, ci ca altcineva te-a protejat de rezultatele comportamentului iresponsabil, suportandu-le in locul tau. Asa cum nici Legea gravitatiei nu este anulata atunci cand cazi de la inaltime, dar cineva te prinde intr-o plasa, asa si Legea semanatului si a culesului functioneaza intotdeauna, doar ca altcineva sufera in locul tau.Poate ca Dumnezeu ne va scuti de cateva ori de rezultatele faptelor noastre rele, din iubire, cu dorinta de a  vedea ca ne indreptam.Dar daca vom starui in rau constienti fiind, El ne va lasa in voia noastra, sa suferim urmarile a ceea ce facem.
Oricat am incerca sa ne tinem departe de agricultura :)), realitatea este ca:
 Semeni un gând, culegi o faptă / Semeni o faptă, culegi un obicei / Semeni un obicei, culegi un caracter /Semeni un caracter, culegi un DESTIN!
Viata ta o sa arate la fel de rau si anul acesta daca perseverezi in ganduri si fapte la fel cu cele din trecut. Nu vei slabi si nu vei fii sanatoasa daca nu te hotarasti sa faci alegeri intelepte pentru corpul tau in ceea ce priveste mancarea si somnul.
Nu vei avea o relatie mai buna cu tine si cu ceilalti daca nu cauti sa te cunosti mai bine si sa indrepti ceea ce e de indreptat.
 Nu iti va merge bine la serviciu daca vei continua sa muncesti superficial si fara chef.
Nu vei prospera daca vei continua sa crezi ca nu conteaza ceea ce semeni.
Intotdeauna conteaza!

Samanta rea nu va produce roade bune, si nici invers!

Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:18

2.Culegem mai mult decat am semanat

sau, conform unei vorbe intelepte din popor :)
semeni vant, culegi furtuna
Taranul planteaza o samanta, asteptandu-se sa culeaga zeci si sute in schimb.Daca nu ar fi asa, nimeni n-ar mai face agricultura :).
 Cand semanam binele, iubirea, generozitatea, recunostinta, Dumnezeu ne rasplateste din plin cu binecuvantarile Sale, deoarece El nu ramane niciodata dator.
Cand semanam ura, dezbinare, barfa, cartire, cearta, imoralitate, lacomie - vom culege din plin roadele corespunzatoare.

3.Culegem mai tarziu decat am semanat
Unii sunt dezamagiti, deoarece nu vad  imediat roadele faptelor/muncii lor. Dar, ca si in natura, exista un anotimp al culesului pentru orice, samanta aruncata in pamant nu creste pe loc. De aceea trebuie sa avem rabdare  nu trebuie sa renuntam la a face binele, in ciuda circumstantelor uneori dificile, deoarece roada va veni negresit, la timpul hotarat de Dumnezeu.
Si fiindca  traim intr-o lume cazuta, vom intampina opozitie in lucrarea noastra buna- la fel ca si in agricultura, apar buruienile si daunatorii care vor sa ne distruga recolta.

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. 
Galateni  6:9

Pentru a ne atinge scopurile trebuie sa muncim, sa perseveram, sa  facem partea care tine de noi, lasandu-L pe Dumnezeu sa faca partea Lui

Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 
1 Corinteni 3: 6

Vrei sa reusesti la un examen- fa-ti partea ta : invata cat poti de mult! si Dumnezeu isi va face partea Lui si iti va trimite subiectele potrivite, sau te va lumina ca sa rezolvi totul cat mai bine. Dar daca tu nu ai invatat nimic, cu ce sa te ajute Dumnezeu?cu siguranta nu te va incuraja in lene.
Sau - vrei sa fii sanatos, sa te simti energic, sa ai forta de munca? Cu siguranta mancatul non-stop, zacutul pe canapea, alcoolul, tigara, noptile nedormite sau orice abuz asupra corpului sau a psihicului tau  nu te vor ajuta in acest sens!
Sau - vrei binecuvantari materiale. Dar iti faci partea ta?esti disciplinat financiar, esti darnic si corect cu ceilalti, esti milostiv?Ai o gandire orientata spre prosperitate, sau o gandire din saracie, care considera ca pe lumea asta nu e suficient pentru toti si trebuie sa ii pagubesti pe altii ca sa ai tu ce iti trebuie sau ce iti doresti?Muncesti temeinic, faci lucrurile cum trebuie, sau esti superficial in lucrul tau?Lucrezi ca pentru Dumnezeu sau ca pentru oameni?
Dumnezeu iti va trimite tot ce iti trebuie si nu-ti va lipsi nimic, vei avea sa dai si la altii, cand iti faci partea ta!Nu o spun eu, ci promite Dumnezeu:
 Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
 Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă
.................

Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui

Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.

Ps. 36

4. Culegem proportional cu cantitatea semanata

Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.  

2 Corinteni 9:6

Nu ne putem astepta sa semanam un strat si sa culegem un lan :).Daca ne vom ruga 5 minute pe zi nu vom fi niciodata mari rugatori. Daca vom merge tot timpul cu autobuzul, nu ne putem astepta sa avem cine stie ce rezistenta fizica la efort.Cu cat vom investi mai mult timp si mai mult efort in ceva, cu atat vom culege mai multe rezultate.

 ...

La inceput de an e bine sa avem in minte ca suntem responsabili pentru noi insine si pentru tot ceea ce facem.Lucrurile nu ni se intampla pur si simplu, fara nici un motiv.Daca ceva te deranjeaza in lumea ta exterioara, inseamna ca ceva in interiorul are nevoie sa fie schimbat. Oamenii care sunt ignoranti in ceea ce priveste Legea semanatului si a culesului se straduie intotdeauna sa modifice efectul, in loc sa lucreze la cauza. Daca vom continua sa facem lucrurile la fel cum le-am facut pana acum, sa nu ne asteptam la rezultate diferite!

Va doresc un An Nou mai bun, cu spor si ajutor in toate lucrurile bune!

La multi ani!

Irina

Cuvantul anului 2019

E al SASEALEA an de cand am inceput sa imi aleg cuvantul anului si pot sa spun ca, cel putin pentru mine, e un obicei foarte folositor. De multe ori, de-a lungul anilor care au trecut, am revenit la cuvantul ales,  pentru a-mi recapata directia si viziunea.

Cuvantul meu pentru 2018 a fost ,,pasiune,, si cand l-am ales am avut in minte ideea de a pune suflet si a ma implica total in tot ceea ce fac. Tragand linie pot spune ca da, am pus pasiune in tot ce mi-am propus in 2018 si am avut foarte multe reusite.Am si muncit foarte mult - e foarte adevarata vorba care spune ca nu exista lift catre succes, trebuie sa urci pe scari  )).

Cuvantul ales pentru 2019 este A PROSPERA. 

Conform DEX

A PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer.; a propăși;  căruia îi merge bine; înfloritor

Legat de cuvantul anului mi-am ales si versetul anului - urarea Sf. Apostol Ioan catre ucenicul sau Gaiu

 ,, Iubitule, mă rog să ai spor (sa prosperi- nota mea) în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul. ,,

3 Ioan 2

Prosperitatea tine foarte mult de noi - aducem prosperitatea in vietile noastre prin modul in care gandim si prin modul in care actionam.In 2019 mi-am propus sa prosper in toate domeniile vietii mele ( sufletesc, familial, fizic, material), facand in acest sens tot ceea ce tine de mine- adica alegeri bune, pozitive, corecte.

Prosperitatea tine foarte mult si de Dumnezeu, fiindca avem nevoie de ajutorul Lui pentru a spori in toate.

Tu ce cuvant ti-ai ales pentru 2019?
Scrie despre el pe blogul tau si lasa linkul in colectia deschisa pana pe 31 ianuarie, sau lasa un gand la comentarii.
(Daca n-ai ales nici un cuvant inca, ai aici un mic ghid.)

2018 in imagini

Anul acesta am folosit mai putin aparatul foto din mai multe motive :

•  mi-a fost mai usor sa folosesc telefonul, fiindca il aveam mereu la indemana 
• anul trecut Alexandra mi-a turnat o cana de apa pe laptopul care era deschis.S-a ars imediat, am avut noroc ca am mai putut recupera datele de pe hard.Am trecut pe un desktop mai vechi, care nu are usb pentru card foto, asa ca n-am mai folosit aparatul, fiindca n-aveam unde sa descarc pozele rapid
• pur si simplu nu prea am avut chef sa fac poze.Am fost mult prea prinsa de realitate : ))

 Uitandu-ma inapoi chiar imi pare rau ca am fost asa de comoda  :((. Fotografiile facute cu telefonul nu sunt asa de grozave :((. Cu toate acestea tot am gasit cateva fotografii,  pentru  a posta ,,anul in imagini|,, .
Facand o paranteza, chiar imi doresc ca in 2019 sa am un blog mai activ, fiindca e o modalitate placuta de a pastra aminitiri   : ).

 IANUARIE

FEBRUARIE

MARTIE

APRILIE

MAI

IUNIE

 

 

IULIE

AUGUST

 SEPTEMBRIE

 OCTOMBRIE

NOIEMBRIE

DECEMBRIE

Anul vostru cum a fost? 

Jurnalul unei femei simple {2018: s. 52/52}

adus in blogosfera de Corcodusa

♥ PENTRU ASTAZI...  

sambata, 29 decembrie 2018

♥  AFARA...

  e innorat si a plouat.Nu e foarte frig, e chiar placut :)

♥ MA GANDESC...  

  ...ca am ajuns in ziua 363 din 365 ...mai e putin si se incheie si anul asta.2018 e anul in care am revenit pe blog, dupa o absenta lunga. Mi-ar fi placut sa scriu mai des, mi-ar fi placut sa scriu mai mult...dar timpul fuge, nu stiu cand. Imi lipseste linistea de alta data :).Paradoxal, ai zice ca, dupa ce vor creste copiii, o sa ai mai mult timp sa faci ceva si pentru sufletul tau...da de unde, la mine in nici un caz nu e asa :)).

...ca vreau sa regandesc acest jurnal si sa scriu saptamanal in el anul viitor

♥ SUNT RECUNOSCATOARE...

pentru tot ce am trait anul asta, cu bune si cu rele.Sunt recunoscatoare si tuturor celor care mi-au scris si care au ramas atasati de blogul meu, desi am lipsit asa de mult din casuta mea virtuala :).Datorita lor am inceput iar sa scriu aici si imi doresc ca in 2019 sa fiu mult mai prezenta pe Dulce Casa.Va multumesc si va imbratisez cu drag!

♥ IN BUCATARIE...
  a mai ramas ceva mancare de la Craciun, evident :)), desi nu am gatit foarte mult.Dar cred ca o sa pregatesc ceva proaspat.Nu stiu ce, inca.

♥ CE MAI MESTERESC/CREEZ...

Mosul :)) mi-a adus niste fire frumoase de la Atelierul Domnitei si am inceput sa imi fac un pulover.Printre picaturi cos si la o ie simpla pe care, in naivitatea mea :)) credeam ca o sa o termin repede si  o s-o imbrac de Craciun.Dar saptamanile dinaintea Sarbatorilor au fost foarte incarcate si n-am avut cand sa lucrez prea mult la ea. Poate o sa o termin pana de Pasti, desi nu stiu cum sa fac, ca nu pot coase si tricota in acelasi timp :)).

♥ CITESC...    

nimic deocamdata.De fapt anul asta am citit foarte putin pentru sufletul meu si foarte mult pentru examene :)).Simt nevoia sa citesc mai putin si sa traiesc mai mult :)).

♥ IMI DORESC... 

sau pot chiar sa spun ca am nevoie  :)) de un aparat foto nou.Stiu deja ce anume doresc, ramane sa am banii necesari :).Poate mi-l fac cadou de ziua mea :).Bietul meu aparat foto a imbatranit.In plus, i-am pierdut incarcatorul si mai am doar o liniuta la baterie.Desi fac fotografii cu telefonul, nu se compara cu ceea ce face un aparat foto.

♥ CE AM MAI FACUT SAPTAMANA ASTA...

 desigur, ,,toate cele cuvenite" :)) - curatenie, cumparaturi, gatit, brad, masa, musafiri...Apoi am organizat cu Otilia si cu Alexandra casuta papusilor (va spuneam de ea si aici), care era abandonata .Mosul le-a adus papusi noi si mobila pentru casuta, asa ca am avut treaba :)).Le-am mai facut hainute, le-am spalat si aranjat pe cele vechi, ne-am gandit de ce am mai avea nevoie astfel incat casuta  sa arate cat mai bine :).Imi face mare placere sa tricotez, sa crosetez si sa cos pentru papusi - simt ca sunt din nou copil :).

Va doresc o zi minunata si multumesc pentru vizita!

Irina

O intamplare minunata...

cu Sf. Spiridon (12. dec. ) , marele facator de minuni, povestita de parintele Calistrat Chifan

În 1991, când s-a deschis mănăstirea Bârnova, eram în primul an, eram săraci, n-aveam nimic. Era o sărăcie totală. Şi trebuia să arăm pământul şi trebuia să plătim atunci cinci sute de lei. Am arat vreo cinci hectare şi era o sută de lei hectarul. În momentul în care ne-am dat seama că nu o să avem de unde lua nici cinci bani, am spus celui cu arătura: “Domnule, dacă vreţi să veniţi mâine sau poimâine, când o să mai adunăm vreun ban, că acum suntem săraci”...

În clipa aceea mi-a venit ideea ca, după Utrenie, să punem Acatistul Sfântului Spiridon, ocrotitor şi mare făcător de minuni, tocmai pentru că el era cel care a transformat şarpele în aur şi l-a dat unui sărac atunci când a avut nevoie. Aşa că am terminat ”Apărătoare Doamnă”, am pus după ceasul întâi Acatistul Sfântului Spiridon, ne-am dus la chilie şi am mai stat de vorbă. Pe atunci nu eram decât patru vieţuitori.

Tocmai în seara aceea venise un bucovinean din Suceava, care ne ajuta pe noi cu alimente, cu grăunţe, cu cartofi, cu făină, ce aveam nevoie. Venea permanent cu Dacia şi ne aducea alimente pentru că ştia că suntem săraci şi nu aveam cu ce să ne descurcăm. Şi noi, în fiecare seară, fiind puţini şi oarecum fricoşi – cum era o mănăstire atât de mare şi goală, să stai singur în ea, îţi era frică, toate casele astea pustii, dărâmate, uitate de Dumnezeu şi de vreme, lăsate aşa, în paragină – puneam un zăvor pe poarta mare şi un lacăt pe care-l încuiam tot timpul cu cheia.

După ce s-a terminat Utrenia şi am mers în chilie, la ora două noaptea noi încă mai discutam acolo; şi numai ce auzim o ciocănitură în uşă. Ne-am mirat. “Cine o putea să bată la ora asta în uşă?” În momentul în care deschid uşa, un om între două vârste, uşor afumat de băutură, zice: “Bună ziua, părinte”. “Dar cu dumneata ce-i la ora asta, de unde vii?” “Eu am venit să fac un pomelnic.” “Lasă, că ai să-l faci mâine.” “Nu, ăla de la poartă a zis să-l fac acuma.” Zic: “Cine e ăla de la poartă, cine ţi-a zis să-l faci acuma?” “Nu ştiu, du-te şi-l întreabă. Ăla cu barba mare, cu hainele lungi, era în drum. Cu el am vorbit şi el mi-a zis să vin aici să fac un pomelnic.” “Omule, cred că ai halucinaţii, eşti beat?” “Nu sunt beat. Mi-a zis să dau un pomelnic de ctitorie şi eu am luat salariul, am bani la mine, uite, vreau să dau cinci sute de lei.” Zic: “Domnule, glumeşti; lasă, că o să vii mâine, când eşti luminat, să ştie şi soţia ce-i cu tine, ce se întâmplă…”. “Nu, domnule, eu acuma fac pomelnicul, ia şi scrie acolo.”

Eu, bucuros, îmi aduc aminte că aveam nevoie de cinci sute de lei pentru arătură şi n-am mai comentat, am luat o hârtie şi el îmi dă trei nume: Constantin, Domnica şi Ion. Şi-mi dă cinci sute de lei, ctitorie pentru mănăstirea Bârnova. Şi-i zic: “Haide să te conduc la poartă, că trebuie să închid în urma ta”. “Nu, că mă duc cu ăsta cu care-am venit.” “Da’ cu cine-ai venit?” “L-am lăsat aici, pe hol, să mă aştepte.” Eu, la un moment dat, am crezut că e vorba de o halucinaţie: poate a văzut ceva şi i se pare. Dar când am ajuns la poartă şi am găsit-o deschisă şi zăvorul tras, atunci l-am luat uşurel şi l-am întrebat: “Ia stai un pic, lămureşte-mă şi pe mine clar, cum s-a petrecut tot ce spui?” “Măi părinte, eu am băut mai mult. Şi când am ajuns aici, la poartă, m-a oprit un om cu barbă şi cu hainele lungi, care mi-a zis: ”Pentru că ai greşit, trebuie să faci aici, la mănăstirea asta, un pomelnic de cinci sute de lei”. Şi eu am băgat mâna în buzunar şi am văzut că am bani; iar el m-a luat de mână şi mi-a deschis poarta asta mică, m-a adus înăuntru până la uşa aia de sus, unde am bătut. Şi el a spus că merge să mă aştepte afară. Iar după ce am făcut pomelnicul, tu m-ai adus aici.” “Da’ unde-i ăla, tu-l mai vezi?” “Nu-l mai văd. E noapte. Mi-e somn, eu plec acasă.”

A doua zi, când m-am trezit dimineaţa, am început să mă interesez în tot satul care este acea familie ce are în componenţa ei pe Constantin, Domnica şi pe Ion. Şi sunt de atunci unsprezece-doisprezece ani de zile şi n-am aflat nici în ziua de azi că-n sat ar fi existat un om de vârsta mea, cu un asemenea nume, cu o astfel de componenţă în familie. Nu se ştie că cineva ar fi făcut la mănăstirea Bârnova un pomelnic de cinci sute de lei, bani pe care i-am avut în mână. Ieşise atunci cinci sute de hârtie. Pomelnicul îl pomenesc şi-n ziua de astăzi la fiecare proscomidie, şi-l consider ca un dar de la Sfântul Spiridon căruia, după Utrenie, i-am făcut acatistul, deoarece nu aveam bani de plătit arătura. Iată un lucru întâmplat, trăit, autentic şi contemporan.

Părintele Calistrat Chifan

Extras din „Mângâiere şi mustrare”