joi, ianuarie 15, 2009

E vremea jertfei

Am citit aseara cuvantul parintelui Justin Parvu si, printre altele, mi-a atras atentia un pasaj:

"Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic."

Mi-a ramas in minte tocmai acest pasaj fiindca se leaga foarte bine si de discutiile pe care le-am avut aici referitoare la milionarul Sterligov, care s-a mutat cu familia si cei 5 copii in mijlocul padurii, departe de ispitele lumii.
Ma gandesc ca noi inca n-am deschis ochii, nu vedem cu adevarat ce se petrece in lume. Ne aruncam copiii de mici intre ispite, in ideea ca musai trebuie sa socializeze, nu conteaza unde si cu cine. Daca noi ca adulti avem discernamant si atunci cand suntem intr-un colectiv putem sa alegem cu cine ne insotim si pe cine sa luam drept exemplu, copiii sunt lipsiti de aceasta calitate. Ei sunt ca buretii, absorb orice, fiindca nu stiu inca ce inseamna binele si raul. Iar ca sa invete ce e binele si raul nu trebuie sa ii expunem la rau, in speranta ca vor scapa nevatamati sufleteste, doar cu concluzia "asta e rau", ci sa-i intarim in bine, sa ii invatam sa mearga pe calea virtutii inca de mici.
Parintele Iustin subliniaza - copiii trebuie protejati inca de la nastere. Desigur, poate nu oricine are posibilitatea sa se mute intr-o astfel de comunitate, sau sa plece in padure, intr-o casa de busteni, sa se rupa brusc si definitiv de viata pe care o duce, dar probabil ca ar trebui sa fim mai atenti la influentele pe care le primim in familia noastra, in casa noastra si in viata noastra, sa incercam sa fim pe cat posibil autonomi, astfel incat sa ne pastram libertatea si identitatea.

Irina

17 comentarii:

  1. Cred ca sfatirile parintelui Iustin Parvu se refereau la informatiile privitoare la implementarea sistemului de urmarire prin cipuri, care urmeaza sa fie introduse mai intai in ambalajul alimentelor si in toate bunurile si apoi in oameni, puteti sa va documentati daca doriti (asa cum si Parintele Iustin ne sfatuieste in finalul mesajului sau ) si urmarind filmuletele de la legatura ce urmeaza...ceea ce pot sa va spun este ca am gasit un astfel de dispozitiv intr-un articol de imbracaminte acum un an ...http://preugen.wordpress.com/2009/01/13/apocalipsa-e-mai-aproape-decat-suntem-pregatiti-sa-credem/

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina, viata pe care o traim noi astazi e o jungla uriasa. Si cel mai mare rau il face omului chiar aproapele lui. Sigur ceea ce spun eu nu e generalvalabil dar am avut ultimele doua saptamani la serviciu niste experiente care doar asta exprima si din pacate nici nu vad o solutie. Toti oamenii sint orbiti de egoism si bani! Astea sint singurele lor valori!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iri, a aparut si o petite online :

    http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/apel_impotriva_pasapoartelor_biometrice_si_a_introducerii_microcipului_in_romania-p07990056.html

    Doamne, ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sotia parintelui nostru lucreaza;iar cand parintele Iustin a aflat ca are 4 fete i-a recomandat sa stea acasa;da,asta ar fi ideal pt.fiecare familie dar din pacate nu putem trai fara mijloacele materiale;eu sunt pentru statul mamei acasa daca situatia financiara o permite;

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca de la inceputurile lumii vremurile erau de restriste din punct de vedere spiritual; si la momente in care chiar nu se mai putea, au venit potopuri de apa sau de foc, razboaie si altele. Dar si Noe, si Lot, traiau in comunitate si in comunitate au fost gasiti drepti. Si noi, in aceste vremuri pe care le traim, cu atat mai mult trebuie sa dam marturie pentru ceea ce inseamna viata in Hristos in locul in care suntem si sa ne crestem copii ca sa fie ai Domnului. Iar copiii Domnului nu sunt fricosi. Trebuie sa avem nadejde in Dumnezeu ca, la vremurile groaznice pe care le traim, si ajutorul Lui e mai mare.

    RăspundețiȘtergere
  6. asa e,Cristina, Lot statea in comunitate,iar Avraam nu.Cui i-a fost mai bine pana la urma?cred ca daca putem sa ne alegem o comunitate mai curata (daca imprejurarile vietii ne permit) Dumnezeu binecuvanteaza.Nu e vorba de frica, cred ca ideea e sa nu te expui unor ispite care puteau fi evitate.Asa inteleg cuvantul parintelui- sa ne protejam copiii cum putem mai bine.


    Doralina, ma gandesc ca fiecare trebuie sa faca cum are binecuvantare. Daca o sotie se hotaraste sa nu mai lucreze in afara casei, cu voia sotului si binecuvantarea duhovnicului, atunci sa faca asa, si Dumnezeu va suplini lipsurile.Adica nu cred ca Dzeu nu ne ajuta sa implinim voia Lui.Dar nu trebuie sa hotaram ceva de capul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  7. Irinuca, multumesc pentru link.

    RăspundețiȘtergere
  8. Niko, viata e grea, asta e sigur, nu-i usor sa fim crestini.

    Gabriela, eu am perceput cuvintele parintelui mai mult ca un indemn la actiune- adica sa facem ceva concret- comunitati restranse de exemplu- nu doar sa vorbim.

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, probabil ca asa o fi, ca nu statea in comunitate Avraam; insa lui i-a zis Dumnezeu: "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu".
    Din el, urma sa iasa poporul lui Israel.
    Nici macar nu sunt impotriva comunitatilor restranse; dar care-i scopul?

    RăspundețiȘtergere
  10. in comunitati restranse esti mai protejat de influentele negative exterioare

    RăspundețiȘtergere
  11. Am publicat pana la urma articolul despre kibutz-uri, asta apropo de vietuirea in cadrul unor mici comunitati ortodoxe, in cazul nostru, mie dintotdeauna mi-a sunat bine ideea. Si nu este nevoie sa fie organizat neaparat dupa modelul evreiesc, se poate si asa cum se practica la noi, uneori, in micile comunitati ortodoxe de la sate...Porblema mare va fi, cum ne-am putea separa de turma, cum putem trai fara facilitatile care ar implica ci cipuri. Ca despre telefoane stim cu totii ca mai nou sunt ascultate legal si inregistrarile se pastreaza cel putin 6 luni, si tot nu renuntam la ele, ce ne facem cu restul?

    RăspundețiȘtergere
  12. Din cuvantul parintelui eu am inteles doua lucruri:primul ca va veni cat de curand vremea cand din pricina credintei vom fi prigoniti si poate si mai rau; si ne va fi greu sa tinem piept pentru ca suntem slabi mai ales pentru ca suntem imprastiati si nesiguri in credinta; iar al doilea lucru pe care l-am priceput si eu ca pe un indemn (aproape porunca) e ca va trebui sa ne opunem tuturor lucrurilor care incalca credinta noastra, si o cale de a ne proteja oarecum este de a infiinta comunitati retrase de crestini, ca obstile de manastire, de sine statatoare a caror membri sa se ajute reciproc si cu foloasele pamantului sa incerce sa traiasca cat mai izolati de ispite dar mai ales de facilitatile de hrana si comfort oferite in schimbul renuntarii la credinta...
    Intrebarea este suntem dispusi sa renuntam la capitala in favoarea unui sat oarecare departe de marile aglomerari urbane?
    Suntem dispusi sa ne punem cunostiintele si fortele in slujba aproapelui jertfindu-ne unii pt altii si infiintand o comunitate crestina de mai multe familii si sa lasam in urma tot ce acum ni se pare ca posedam...?

    RăspundețiȘtergere
  13. Bine, atunci sa pun altfel intrebarea: Sa presupunem ca ne organizam intr-o astfel de comunitate. Cum ii selectam pe cei care se vor mantui (ca despre mantuire este vorba, nu?)Pentru ca deja sunt comunitati la sate, in care bautura si alte patimi fac ravagii. Cum ne-am simti daca doar noi ne-am mantui? Doar cei alesi, noi, cei care alegem sa ne opunem civilizatiei. Fratilor, dar deja 'mancam' civilizatia. Ce sa facem, sa ardem cablurile de internet, sa dinamitam satelitii, cum s-ar putea face o zona libera de influenta acesteia? Mantuirea noastra sta in segregare sau in lupta cu pacatele proprii? Credeti ca nu se poate ajunge in iad si de pe varful muntelui? Credeti ca de acum e lupta aceasta? Pai prima 'despartire' a facut-o chiar Adam, cand a spus 'nu eu, ea...' Noi asta vrem?
    Irina, ai mai postat odata despre comunitatea ideala, am subscris la acea idee. Este frumoasa si asa, 'doribila'. Dar discutia asta este despre altceva. Sau e provocata de altceva.
    Pentru ca una e sa pleci la tara cu familia si alta e sa-ti propui o comunitate 'pura'. Cine face regulile in acea comunitate pura? Cat credem ca tine 'iubirea de aproapele' asa, intre ortodocsi chiar?

    RăspundețiȘtergere
  14. Marilena, foarte interesant articolul, nu stiam nimic despre asta.Cred ca si comunitatile amish functioneaza pe principii asemanatoare, dar ceva mai austere.
    Ideea e ca toti acestia aveau la baza o viziune comuna, care i-a motivat sa faca sacrificii. Ceea ce la noi lipseste, de aceea eu nici nu vad posibila realizarea unor astfel de comunitati ortodoxe la noi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Da Irina, e greu sa fim crestini dar nu la asta ma refer. Fiecare om are dreptul sa-si aleaga singur calea in viata si sa creada in ceva sau cineva. Ce mi se pare mie suparator este faptul ca majoritatea oamenilor (si aici ma refer si la persoane care merg in mod frecvent la biserica) sint foarte departe de adevarata credinta in Dumnezeu. Tu vorbesti de apararea copiilor? Eu ca si adult nu m-am putut apara: am ales sa ma retrag si sa sper ca Dumnezeu stie ce face cu mine...

    RăspundețiȘtergere
  16. Cristina, nu e vorba ca cei care ar infiinta astfel de comunitati s-ar considera vreun grup pur, ci pur si simplu s-ar mai proteja unii pe altii, si ar fugi de influente exterioare negative, pe care la oras le intalnesti mai des decat la tara.

    Cred ca in cazul in care ar fi vorba de a se realiza asa ceva, asta s-ar produce in mod natural, adica s-ar "asocia" cateva familii credincioase din Biserica, care se cunosc cat de cat. Si asta nu pentru a se considera o ceata de mantuiti, ci pentru a duce o viata mai aproape de natura, mai simpla, si mai ferita de ispitele lumii.Nu e vorba de a te opune civilizatiei, cred ca am mai spus asta de cateva ori.
    Mutatul intr-o comunitate restransa, la tara nu este neaparat echivalent cu renuntarea la masina de spalat sau la calculator. E vorba de o viata mai simpla, ceea ce nu e echivalent cu intoarcerea in antichitate.

    Sigur ca se poate ajunge in iad de oriunde, dar o viata de genul asta te ajuta mai mult in apropierea de Dumnezeu, fiindca iti ofera mai mult timp si mai multa liniste decat ai avea stand in oras.

    Oricum, chiar si in viata de oras, noi creem niste comunitati ad-hoc, in sensul ca ne intalnim intr-un cerc destul de restrans , bazat pe o gandire si un mod de viata oarecum comun.Asta nu inseamna ca facem o selectie anume, considerandu-ne vreun grup de mantuiti, dar asa se intampla, cine se-aseamana se-aduna ;))

    RăspundețiȘtergere
  17. Citindu-ti articolul mi-am amintit ca in urma cu citiva ani , in orasul unde locuiesc toti conducatorii crestini s-au gindit la o noua forma de a revitaliza credinta oamenilor. Si unul dintre lucruri a fost sa "faca curatenie". Si curatenia consta in orice lucru murdar care exista in casele noastre...filme, carti, muzica. Si s-a stabilit ca in ziua de...toata lumea sa scoata gunoiul afara.

    Noi nu numai ca asa cum zici tu ne aruncam copii in lume, dar aducem si lumea in casa...

    Si asta am facut oridecite ori am tolerat ceva ce nu era dupa voia Lui Dumnezeu.

    Sa ai un weekend placut.

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.