miercuri, iunie 09, 2010

Ce au făcut sfinții în vreme de foamete



Din viața Sfintei Iuliana din Lazarevo

În acele vremuri a venit o mare foamete peste tot pământul Rusiei, încât mulţi dintre oameni ajungeau să mănânce carne stricată sau chiar carne de om şi mulţimi de oameni au pierit de foame. În casa fericitei Iuliana erau o mare lipsă de mâncare şi de cele necesare, căci grâul pe care-l semănase nici măcar nu ieşise din pământ, iar vitele şi caii ei muriseră. S-a rugat de copiii şi slujitorii ei să nu se atingă de nimic din cele ce aparţineau altora sau erau furate. Iar ea, având câteva vite, haine şi vase le-a vândut pe toate ca să cumpere mâncare, i-a hrănit pe slujitori şi a dat şi milostenie din belşug celor care cereau, căci în sărăcia ei ea nu a renunţat la obişnuita milostenie şi nici măcar un singur cerşetor nu pleca de la casa ei cu mâna goală. Când a ajuns la sărăcie lucie, încât nu mai avea nici măcar un bob de grâu în toată casa, ea nu s-a îngrijorat, ci şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu.
În acea vreme s-a mutat într-un alt sat, Vocinevo, din regiunea Nijni-Novgorod, unde cea mai apropiată biserică era la două verste depărtare. Slăbită din cauza vârstei şi a sărăciei, nu mai mergea la biserică, ci se ruga Domnului acasă, dar era foarte îndurerată din această cauză. Dar aducându-şi aminte de Sfântul Corneliu , care nu a fost vătămat fiindcă se ruga acasă, de Iov care stătea pe grămada de gunoi şi L-a văzut pe Dumnezeu, de cei trei tineri din cuptor, de Daniel din groapă, de Iona din chit, de Ieremia care se ruga lui Dumnezeu din groapă, din aceste pilde fericita Iuliana a căpătat mângâiere. Dar, când lipsa din casa ei a devenit mult mai mare, i-a adunat pe toţi slujitorii şi le-a zis: „Vedeţi şi voi că mai e puţin şi foametea ne va doborî; dacă vreunul dintre voi vrea să rabde cu mine, foarte bine, dar dacă cineva nu vrea, poate pleca liber, ca să nu moară de foame pentru mine”. Cei mai ataşaţi au făgăduit să rabde cu ea, dar alţii au plecat. Le-a dat drumul să plece binecuvântându-i şi rugându-se pentru ei, fără să arate nici cea mai mică urmă de mânie. Apoi le-a spus celor rămaşi să adune o plantă numită talpa-gâştii şi coaja unui anume fel de plop; din acestea le-a spus să facă pâini din care ea, copiii şi slujitorii s-au hrănit. Prin rugăciunile ei, pâinea era dulce şi nimeni din casa ei nu s-a îmbolnăvit din cauza foamei.
Cu această pâine ea hrănea săracii şi nu lăsa pe nici un cerşetor să plece din casa ei fără să-l hrănească, căci în acea vreme erau nenumăraţi cerşetori. Vecinii îi întrebau: „De ce vă duceţi la casa Iulianei, căci ea însăşi moare de foame?”, dar cerşetorii le spuneau că au mers prin multe sate unde au primit pâine bună, dar nicăieri n-au mâncat o pâine atât de dulce ca a acestei văduve – căci mulţi nu ştiau cine era ea. Vecinii ei, care oricum aveau destulă pâine, au trimis la casa ei să ceară nişte pâine, pe care după ce au gustat-o au mărturisit şi ei că este foarte dulce. Uimiţi fiind, ziceau între ei: „Slujitorii ei sunt foarte pricepuţi la coacerea pâinii”, căci nu înţeleseseră că pâinea ei era dulce datorită rugăciunii. Ar fi putut să-L roage pe Dumnezeu să nu-i lase casa să sărăcească, dar nu s-a opus voii lui Dumnezeu, ci a îndurat cu răbdare şi mulţumire, căci ştia că prin răbdare aflăm Împărăţia cerurilor. A răbdat astfel în sărăcie vreme de doi ani fără să se mâhnească sau să se tulbure; nici nu s-a văitat, nici a păcătuit cu cuvântul şi nici n-a luat numele Domnului în deşert. Dar nici nu a cedat sărăciei, ci era mai veselă decât în anii din urmă.


8 comentarii:

  1. Irina...in primul rand iti spun Buna Dimineata!apoi in legatura cu tema...noi adica cel putin eu sunt fooooooarte mica si fooooooooooarte slaba.Vai de capul meu .Cum ma pun putin in randuiala....parca toti ma iau la intrebari inclusiv gandurile.Pentru ce sa tii post acum cand ai de toate? cine mai tine post in ziua de azi?si multe multe...Oricum SFINTII nostri ne-au lasat cea mai mare bogatie spirituala pe care o poate avea omul!Postarea ta de azi mi-a placut si m-a intarit.Deci sa luptam in continuare cu tot ce se opune vointei noastre.Iti doresc o saptamana binecuvantata.

    RăspundețiȘtergere
  2. ''Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?/Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele./Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adaugă vouă./Nu va îngrijoraţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei''-Matei cp.6-vs.31-34

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina, zilele astea treceam pe langa un lan (efectiv) de urzici, frumoase si verzi si inalte si ma gandeam la bunica mea care ne facea o mancare de urzici sa te lingi pe degete.
    Cand am citit postul tau mi-am adus aminte ce "comori de intelepciune" aveau bunicii nostri, stiau a face de mancare in vremuri grele din te miri ce, stevie, loboda, plante multe...iar noi acum suntem atat de "corupti" de modernitate:((.
    Frumoasa povestirea!

    RăspundețiȘtergere
  4. site_brasov@yahoo.com9/6/10 1:44 p.m.

    Creez interfete pentru site- uri si bloguri. Ma ocup in special de site- urile gen business. Preturile incep de la 45 de RON si cresc in functie de cerinte. Totodata ma ocum si de SEO-urile site-urile si de inscrierile in directoare nationale si internationale. GARANTEZ un numar mai MARE DE VIZITATORI cu pana la 30-45%. Mai multe detalii la adresa de e- mail: site_brasov@yahoo.com .

    RăspundețiȘtergere
  5. Holy Saints, pray to God for us. What a beautiful story and a good reminder.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumoasa poveste! Dumnezeu ne-a dat asa de multe, de fapt cei mai putini ar trebui sa se teama de foame. Gandhi spunea: "Pamantul are destul pentru toti oamenii, dar nu si pentru lacomia lor!"

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunata pilda! Bucurie sa ai mereu, Irina!

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.