O, Doamne al tigăilor și-al oalelor
Tu știi prea bine
Că n-am timp să veghez târziu
Cum sfinților li se cuvine
Ori să visez în zori de zi,
Până la ceruri să răzbesc
Ci fă-mă sfânt când spăl tigăi
și feluri de mâncări gătesc
Deși ca Marta mă trudesc
Ale Mariei am în gând
Atunci când cizme lustruiesc
Îmi pare că Te văd umblând
Îți văd sandalele pe drum,
și spăl pe jos frecând de zor
Primește cugetarea mea
Mai mult nu pot, n-am timp, n-a, spor
Căldură fă-mi cu dorul Tău,
mă lumineze pacea Ta
Îmi iartă grijile și-mi fă
Cârtelile a înceta!
Tu cel ce oamenii hrăneai
În casă sau pe țărm mereu
Primește toată truda mea
O fac numai de dragul Tău!
Irina
sublim :)
RăspundețiȘtergereÎti multumesc din suflet ca ma „recunosti” de prietena! :)) Te îmbratisez cu dragoste în Domnul! Bucurie!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerevezi ca ti-am dat o tema de gandire la mine pe blog...in legatura cu asta:)
pur si simplu groaznic
RăspundețiȘtergere