marți, iunie 21, 2011

Ce m-a invatat viata

Pentru ca numai Eu stiu gandul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gand bun, nu rau,
ca sa va dau viitor si nadejde. 
(Ieremia 29:11)

 via Degetica - via Tomata Mi-a placut intrebarea Tomatei- ce lectii importante v-a dat viata pana acum?
Daca ma intrebai acum 15 ani, ti-as fi raspuns ca viata e un ospat intins, care asteapta sa te infrupti din el. In jurul mesei toti sunt fericiti, totul e minunat - mai pe scurt eram la varsta lui ”tot ce zboara se mananca”.
 

Intre timp ceva ani au trecut peste mine. Am gustat dezamagiri , esecuri, pierderi si dureri. Oameni dragi m-au parasit, iubirea unora pentru mine s-a terminat si a disparut ca si cum n-ar fi fost, altii s-au imbolnavit, unii au murit, altii au plecat departe. Ceea ce parea a fi vesnic s-a dovedit a fi trecator si efemer, ceea ce parea bun si dulce s-a terminat in amar si tristete. Am trecut prin dureri sufletesti si fizice. Si probabil asta e doar inceputul, cine stie ce va mai urma. 
Cu adevarat zice Eclesiastul (2:22, 23) :
Oare, ce-i ramane omului din toată munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
Toate zilele lui nu sunt decat suferinta si indeletnicirea lui nu-i decat necaz; nici chiar noaptea 
n-are odihna inima lui.




In toate acestea am invatat ca singura nadejde a omului e in Dumnezeu. Crestinul nu e scutit de loviturile si necazurile vietii- fiindca toti tragem consecintele pacatului. Dar in mijlocul durerii putem zice ca psalmistul:
Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu?
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
(Ps. 120,1,2)
Dumnezeul nostru este puternic - El a fagaduit ca nu ne va lasa niciodata singuri in necaz, ca va sta alaturi de noi in mijlocul suferintelor noastre daca Il cautam cu toata inima. 
Am experimentat personal acest lucru - atunci cand durerea m-a coplesit, cand deznadejdea batea la usa si eram gata sa ma scufund, m-am prins cu ultimele puteri de Hristos- m-am spovedit, m-am impartasit, m-am impacat cu toti si cu toate.



Cand nici un om nu ne intelege suferinta, Dumnezeu ii da un sens, daca i-o dam Lui, in rugaciune si spovedanie. Asta nu inseamna ca necazul sau boala vor disparea - desi se poate intampla si asa, prin minune dumnezeiasca- ci ca vom primi rabdarea sa-l purtam, puterea de a merge inainte si intelepciune in decizii. Cred ca multi dintre noi am intrebat in viata ”Doamne, de ce eu, de ce mie?”. Lectia mea de viata a fost sa schimb intrebarea : ”Doamne, ce sa fac acum?invata-ma sa trec prin asta impreuna cu Tine!”



Irina