Caminul tau, un colt de rai! retrospectiva saptamana 1

 

Analizand intrebarile primei saptamani a provocarii, imi dau seama ca, in ciuda unui an cu diverse probleme, inclusiv covidul, am simtit ca viata mea curge mai linistit, cumva.In special lunile in care totul a fost inchis m-am bucurat de o liniste exterioara pe care o mai regasesc in zilele cu viscol, cand totul se opreste si in sfarsit se aude doar natura.Cu scoala de acasa a disparut stresul programului fix si al tuturor celorlalte inconveniente.Ma intreb de ce invatarea inca are atasata de coada aceasta tensiune continua a ierarhizarii si a productiei de hartii, in loc sa fie pur si simplu o activitate placuta, constructiva, de care sa se bucure atat copiii, cat si profesorii.De aceea mi-a placut intotdeauna ideea de homeschooling si pandemia asta ne-a dat ocazia sa vedem cum este, oarecum.

Gandindu-ma mai mult la ce ma oboseste, in afara de dezordine, cu care, cat de cat, pot spune ca am castigat batalia :), am constientizat ca e vorba de intruziunea serviciului in timpul personal. Daca in copilaria mea parintii mergeau la serviciu si, cand plecau de acolo, inchideau usa si nu mai aveau treaba cu el pana doua zi, iar noi, cu scoala, la fel - plecai, acasa faceai temele ,apoi- liber, te jucai cu prietenii de la bloc,  acum nu mai e asa. Grupul de wp de la serviciu, grupurile de parinti, grupurile de colegi, mailul, telefonul - mesajele curg incontinuu si practic nu ai liniste. Pe la 10-11 seara te trezesti ca trebuie sa faci nu stiu ce si cat mai repede.Nu e normal!cu totii ar trebui sa incepem sa spunem nu acestor lucruri.Solutia la care ma gandesc tot mai mult e sa-mi iau un telefon separat pentru familie si prieteni, si pe cel cu scoala copiilor si cu serviciul sa-l inchid la ora 16.

O alta problema care ne secatuieste de energii si ne lasa goi si obositi psihic si sufleteste, este solicitarea de a ne implica emotional in munca noastra, de multe ori fara nici o limita. Desi e important sa pui suflet in ceea ce faci, aceasta trebuie sa fie ca sarea in bucate, adica putin, cat sa dea gust. Principalele ingrediente trebuie sa fie profesionalismul, seriozitatea, eficienta si constiinciozitatea, nu emotionalul.Eu nu trebuie sa fac pe nimeni de la serviciu mandru de mine, nu trebuie sa ne iubim, nu trebuie nici macar sa ne placem, ci sa ne facem treaba cum trebuie si sa plecam acasa, la cei care au nevoie de sufletul si emotiile noastre cu adevarat.

Va recomand si trei conferinte foarte bune ale parintelui Sorin Mihalache, referitor la aceste subiecte (sunt pe youtube) :

• Linistea interioara si zgomotul lumii
• Decuplat
• Viata sub asediu

Referitor la negativitate, ce mai pot sa spun?ea curge catre noi prin toate canalele media si prin retelele de socializare. E un efort foarte mare sa te rupi de toate aceste stiri care vin peste noi ca noroiul dupa o ploaie cu inundatii, si sa-ti pastrezi mintea si sufletul conectate la realitatea divina : exista Dumnezeu si El are grija de noi, in ciuda a tot ceea ce se intampla rau, daca Il rugam. De cate ori ne punem nadejdea in oameni si asteptam rezolvari de la ei, de atatea ori vom fi dezamagiti si raniti. Istorioara mea preferata din Pateric e aceea in care taranul care a auzit ca vin lacustele, a inceput sa-si inconjoare ogorul si sa se roage, si totul in jur a fost mancat, dar munca lui a pazit-o Dumnezeu.Asa si noi, ar trebui sa iesim cu gandul din tenebre si scenarii apocaliptice, vorba parintelui Calistrat, si sa punem mana pe Psaltire, pe Biblie, pe jurnalul de rugaciune.Nu mor caii cand vor cainii!

Sper ca ati avut o saptamana buna, ca ati aprins lumanarica parfumata si v-ati facut timp sa va linistiti macar putin :).

 ♥ ♥ ♥