Ai o inima recunoscatoare?

Nu prea am timp sa scriu pe blog : serviciul, reorganizarea casei, familia si gradinaritul meu foarte amatoricesc imi consuma cam toata ziua.Seara pic moarta de obseala, cu diverse dureri prin corp - vorba aia, chiar simt ca traiesc :)). Dar vreau sa notez, pe scurt, ce am mai facut in ultima vreme, ca sa nu uit :)

• aproape am terminat de sortat dulapurile cu haine si de rearanjat dormitoarele. Aproape, ca mai am de lucru, inca n-am intrat in carti, rechizite, etc..Azi ma plimbam printr-un magazin de haine si chiar mi-a placut cate ceva, dar ideea ca voi adauga ceva in dulap, care va trebui spalat, calcat, impaturit, asezat, si care imi va spori in mod obositor plaja de alegeri m-a facut sa renunt imediat :)).
  

• in gradina am scos ridichile care au imbatranit, am copilit si legat rosiile, am pus mulci , dar nu peste tot unde trebuie, ca n-am avut timp.Am stropit pomii, care aveau niste omizi negre, mici si rele. Am stropit si rosiile, cu substante bio, ca aveau un fel de musculite pe ele, si nu aratau prea bine. Am stropit si trandafirii, ca aveau purici. Dupa aia am stropit si cu ingrasamant foliar cropmax. Atata stropeala trebuie in gradina, chiar daca e mica, asa ca am multumit lui Dumnezeu ca s-a inventat pompa de stropit cu baterie :)).Niste bani extrem de bine cheltuiti :).

 

• am inlocuit chimicalele pentru curatenie cu cateva elemente simple si naturale - fulgi de sapun, nuci de sapun,otet, bicarbonat.Cu noile perii si cu solutiile  facute de mine spalatul vaselor a devenit o placere, efectiv savurez senzatii noi :)) si nu am folosit de mult masina de vase, pe care obisnuiam sa o incarc de cel putin doua ori pe zi.Nu m-as  fi gandit ca aceasta activitate poate deveni o experienta senzoriala asa satisfacatoare :)) .Despre sapunul de vase pot sa spun ca e asa de cremos si are un miros asa placut (desi lucrul asta poate fi foarte subiectiv) , incat nu m-am indurat sa-l folosesc la vase, asa ca m-am spalat pe par cu el, si sunt foarte multumita de rezultate.De cand l-am cumparat nu mai folosesc deloc sampon, balsam.
  

 

Cam asta am facut in ultima vreme, pe scurt.Senzatia mea e ca am inceput multe si n-am terminat pe nicaieri, dar, incet incet cred ca o sa ajung la zi si o sa ma pot bucura in liniste de concediul care se apropie :).

 Imi dau seama ca, in ziua de azi, vazand atatea imagini cu case perfecte, in care totul este organizat, aranjat, nou, impecabil, ne poate duce la o stare de nemultumire continua referitor la casele noastre si la idei total irealiste despre cum acestea ar trebui sa arate.

Poate ca Dumnezeu ne-a pus in mana 90 de lei, dar noi suferim si ne plangem  ca nu avem 100. In cautarea noastra dupa perfectiune si tot comparandu-ne mereu cu altii, ajungem sa fim invidiosi si nemultumiti, si nu ne mai bucuram de ceea ce avem aici si acum.De multe ori am fost si eu furata de astfel de stari, dar mi-am amintit ca Dumnezeu ma iubeste, ca El este generos cu fiecare , dupa cum considera ca are nevoie si ii este de folos si nu vreau sa-L mahnesc avand o inima rea si cartitoare..Desi imi doresc o casa mai ordonata si mai organizata, nu vreau sa cad in capcana nemultumirii si a cautarii perfectiunii cu orice chip.Desi ne putem folosi de imaginile de pe internet pentru a ne inspira si a ne motiva sa facem lucruri bune in viata noastra, in acelasi timp trebuie sa ramanem reali si realisti, si sa cultivam o inima recunoscatoare pentru tot ce avem.

In aceasta lume a imaginii si a aparentei putem ajunge pe nesimtite sa fim nemultumitori, de aceea e bine sa fim foarte atenti cum ne raportam atat la ceea ce privim, cat si la ceea ce avem.A fi recunoscatori inseamna sa nu ne dorim mai mult?eu cred ca nu, fiindca totdeauna e loc de progres si de mai bine.Dar, in aspiratia noastra spre o viata mai buna, o familie mai fericita, o casa mai frumoasa, sa nu ne trezim dispretuind cele pe care le avem deja.

,,Mergeţi unde vreţi şi veţi întâlni pretutindeni cârteala. Nu numai în regimurile defectuoase şi păcătoase în care împărăţeşte nedreptatea şi se aud în mod îndreptăţit protestele oamenilor, dar şi în cele mai impecabile societăţi, cârteala găseşte o modalitate de a se strecura şi de a-şi scurge picătură cu picătură veninul. Nu era societatea primilor creştini o societate sfântă? Nu se îngrijeau apostolii de creştini? Şi totuşi! Aşa cum spune cartea Faptele Apostolilor, şi acolo s-au auzit proteste. Dar şi în renumita pildă a fiului risipitor nu-l auzim pe fiul cel mai mare al părintelui iubitor bombănind de nemulţumire că tatăl său nu i-a dat nici un ieduţ ca să se distreze cu prietenii săi? Pe toate le avea în casă şi trebuia să se simtă împlinit, dar i-a lipsit ieduţul...

Oamenii sunt cârtitori unul împotriva altuia, iar în cele din urmă ajung cârtitori şi nemulţumiţi şi împotriva lui Dumnezeu. Găsesc şi motive ca să acuze diferitele lucrări ale lui Dumnezeu. Nu plouă? De ce nu plouă? Plouă? De ce plouă în ziua în care nu vor ei? Ninge? De ce ninge? Creşte temperatura? Ce-i cu atâta căldură? Sunt numai reproşuri, cârteli şi murmure de nemulţumire. Niciodată de pe buzele oamenilor nu iese un „Mulţumesc!” pentru atâtea bunătăţi pe care le împarte Dumnezeu. Aceşti oameni chiar dacă i-ar aşeza cineva şi în Rai, iarăşi vor mârâi. Cât de mare rău este cârteala, bombăneala, moftul! Este un copil pe care l-a născut nemulţumirea, nerecunoştinţa. Să devenim politicoşi, să devenim recunoscători, să învăţăm să mulţumim oamenilor şi, mai întâi de toate, lui Dumnezeu pentru tot binele de care ne bucurăm.

(Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani – Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere de Valeriu Paloş, Editura Metamorfosi, 2013, pp. 117-118)

sursa:doxologia.ro