şi „dracii cred şi se înfioară”.
A doua este: „Îl cunoşti pe Dumnezeu?” Noi îi cunoaştem pe cei
cu care avem de-a face.
A treia întrebare: „Este Dumnezeu prietenul tău?”, sau „Îl iubeşti pe
Dumnezeu?”A treia întrebare este cu adevărat importantă. Cum se poate ajunge la aşa ceva? La fel cum
se clădeşte orice prietenie. Acţionând împreună. Profunzimea şi adâncimea prieteniei vor
depinde de varietatea şi mulţimea lucrurilor pe care le facem şi de care ne bucurăm împreună.
Va fi prietenia constantă? Aceasta depinde iarăşi de cât de comune ne sunt
interesele şi dacă
cercul lor se lărgeşte în aşa fel ca să nu ne oprim în dezvoltarea prieteniei noastre. Prietenia
adevărată cere creştere. „Trebuie să progreseze aşa cum şi viaţa însăşi progresează.” Prietenii
trebuie să umble împreună; ei nu pot să stea nemişcaţi pentru că ar însemna moartea prieteniei
şi a vieţii lor.
Prietenia cu Dumnezeu înseamnă prietenia dintre copil şi părintele său. Aşa cum un copil
ideal creşte zilnic având cu tatăl său o relaţie tot mai apropiată, tot aşa trebuie şi noi să avem o
dragoste mai mare pentru Dumnezeu acceptându-I dorinţele, având în minte gândurile Lui şi
împărtăşind activitatea Lui.
Crucea, pe care atârnă cea mai iubitoare persoană pe care lumea a cunoscut-o şi care iubeşte
în mijlocul durerilor, este mijlocul prin care Dumnezeu a creat mai multă dragoste decât prin
orice altceva. Pentru o treime din omenire, crucea aceasta a devenit simbolul dragostei, pentru
că ea atinge profunzimea dragostei umane.”
Frank Laubach
