Un verset pe saptamana - 3 din 52

amanunte aici
.................
Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din Epistola catre Filipeni, capitolul 4.

Nu va impovarati cu nici o  grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus. *Filipeni 4:6,7

Cu totii ne dorim sa avem pace in inima si ganduri, sa nu traim coplesiti de neliniste si stres. Dar pentru ca Dumnezeu sa ne trimita pacea Lui, trebuie sa ne facem si noi partea noastra - adica sa nu ne impovaram gandurile si inima cu griji, ci sa-i facem cunoscut Lui Dumnezeu, prin rugaciune, tot ceea ce ne framanta, tot ceea ce ne dorim, tot ceea ce ne apasa. De multe ori ne rugam formal, ca sa ne facem „canonul”, uitand sa-i spunem Domnului durerea sau bucuria noastra, sa ne deschidem inima inaintea Lui.
Iata ca in vremurile acestea grele, ca si in necazurile pe care ni le aduce viata, avem la indemana o alegere : putem sa ne framantam si sa ne chinuim, impovarati de ingrijorare si de frica, sau putem veni la picioarele lui Hristos, ca sa ne revarsam inima inaintea lui, si sa primim la schimb pacea sufleteasca.
Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina

Sa iesim din ,,mintea rationala,,

Cinstiti zilele Mele de odihna, ca sa fie semn între Mine si voi, ca sa stiţi ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

sursa:google

Evenimentele care se întâmplă în jurul nostru nu se întâmplă "în jurul nostru", ci sunt evenimentele lumii şi nu în lume, ci în mine. Adevărata semnificaţie a întâmplării este în capul meu. Acolo este o reprezentare a ceea ce cred. Înţeleg un lucru în funcţie de ce am eu în cap. Iar ce am eu în cap nu e de la mine, ci de la lume.
Când credinţa pe care o am este înăuntrul capului meu... eu cred că e bun acela care-mi face pe plac; or, dacă Dumnezeu nu-mi face pe plac, credinţa lumii din capul meu ar fi că Dumnezeu ori nu e aşa de bun cum se spune, ori eu nu sunt destul de bună, ca să-mi facă pe plac.
Ca să ajungem la adevărata credinţă e nevoie să ajungem la cealaltă minte a noastră (nous).
...Adevărata lepădare de lume înseamnă să scoţi din minte tot ce ţi-a băgat lumea în cap că e adevărat şi să bagi pe Dumnezeu.
...Când nu ştim nimic, e o stare de deschidere a celeilalte minţi, când ce am de făcut e „Doamne, nu ştiu ce să fac!” „Doamne, ce să fac acum?”
Avem nevoie să învăţăm cum să ieşim din mintea raţională. Toţi ortodocşii sunt invitaţi să înveţe asta.
Cum:
1. mă lepăd de lume
2. n-am încredere în ce gândesc şi ce simt eu (care vin pe ce am învăţat de la lume)
3. am încredere în Dumnezeu şi El mă învaţă cum şi ce să fac prin Porunci, iar rugăciunea mă învaţă cum să aplic concret Poruncile.
4. rugăciunea şi Sfintele Taine
În felul acesta scoatem lumea din mintea noastră şi ajungem la adevărata credinţă.
... Drama este că numim bine ceea ce ne place şi rău ceea ce nu ne place. Ori asta e lumea: fuga de durere şi alergarea după plăcere, de la cele mai materiale, la cele mai rafinate.
Noi avem nevoie să ieşim din lume şi să numim bine ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi rău ceea ce nu este plăcut lui Dumnezeu. Când sunt cu Dumnezeu, dacă sunt cu Dumnezeu, orice mi s-ar întâmpla, eu sunt în bucuria pe care n-o mai ia nimeni de la noi.
Toate necazurile pe care ni le facem este pentru că avem anumite valori, anumite convingeri. Dacă renunţăm la aceste convingeri, noi nu mai avem necazuri. Când suntem în situaţie, ne rugăm şi vedem ce facem.

(Maica Siluana)

   sursa http://maicasiluana.blogspot.com/2011/11/47-noi-nu-avem-credinta-noastra-ci.html

Va doresc o duminica placuta!

Irina