Gandul de duminica

"Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult. Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace.
Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait“ (Ps. 76, 4). Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca trebuie evitata acedia si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert”

Sf. Serafim de Sarov

Creditul- a lua sau a nu lua :)

Iulia de la economisim.info propune pentru azi un subiect de mare actualitate .

 
Cred ca sunt foarte putini romani care nu sunt datori la banca, pentru lucruri mai mult sau mai putin importante.Cati oameni nu bleastama clipa in care au luat credit, si nu pot sa mai puna geana pe geana de frica zilei de maine?
Creditele s-au nascut din lacomia unora, care vor sa se imbogateasca profitand de necazul si nevoia aproapelui.Caci cine s-ar inhama sa plateasca comisioane mari si dobanzi variabile, timp de zeci de ani, care cresc dupa pofta de castig a bancherilor, daca nu ar fi silit de nevoie?
Despre pacatul luarii de dobanda Scriptura si Sfintii Parinti au vorbit acum secole, si vorbele lor sunt mai actuale ca niciodata :

"Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari pacate “camata si adaosul“, iar Legea le interzice in termeni precisi: “Sa nu iei camata de la fratele tau si de la aproapele tau“; si iarasi zice: “Viclenie peste viclenie si camata peste camata“ ³. Iar despre cetatea cea plina de pacate, ce spune psalmistul?

 “N-a lipsit din pietele ei camata si viclesug.“ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:

“Argintul sau nu l-a dat cu camata.“"

..........

 Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit lamurit, zicand: “De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata“ .

............................

Cei care iau camata suta la suta, cei care iau zece la suta sunt infricosatori chiar atunci cand li se aude numele; iar cei care cer lunar dobanda sunt ca demonii care-i mana pe somnambuli; se napustesc asupra saracilor la soroacele lunii.

  Sf. Vasile cel Mare - despre camatarie si imprumuturi

Din punctul meu de vedere un credit e unul din cele mai rele lucruri  pe lumea asta. Inclusiv creditul pentru locuinta este bine sa fie evitat, daca in caz de ceva nu ai unde sa te muti (la parinti, de exemplu), ca sa poti inchiria casa si cu banii obtinuti sa-ti achiti ratele.

Daca totusi simti ca esti nevoit sa iei un credit, e bine sa iei unul cat mai mic, pe care sa-l achiti cat mai repede, fiindca 15-20-30 de ani sunt perioade foarte lungi, in care multe se pot schimba in rau.Nu stim de pe o zi pe alta ce va fi, cum putem sti ca vom fi sanatosi si ca vom avea acelasi loc de munca bine platit (sau aceeasi afacere infloritoare) timp de zeci de ani?

Inainte sa luam ceva cu credit trebuie sa ne gandim bine- lucrul asta imi este indispensabil?chiar nu pot trai fara el?in caz de urgenta l-as putea vinde?cu ce suma?daca e vorba de o casa - trebuie sa fie neaparat in centrul orasului, sa fie mare, sa fie renovata la milimetru si sa aiba mobila noua? poate ar trebui sa te gandesti ca libertatea ta valoreaza mai mult decat orice, si sa incerci sa fi creativ. E neaparat sa fac ce fac toti ceilalti?
Am prezentat aici un caz al unui tanar cu multa imaginatie si curaj, care a preferat sa faca o casa poate mai neobisnuita, dar cu bani mai putini, ca sa nu intre in datorii.

 Inainte de a lua credite, si in general inainte de a ne arunca la cumparaturi care ne depasesc puterea financiara, ar fi bine sa citim cartile lui R. Kiosaky  (seria Tata bogat, tata sarac), ca sa intelegem cat de cat mecanismele financiare are lumii in care traim, si sa vedem daca banii nostri se duc pe active (adica bunuri care produc venit - de exemplu, un apartament pe care il cumperi si il inchiriezi e un activ), sau pe pasive (adica bunuri care cer sa cheltui bani, sau care nu produc nimic- de exemplu, casa in care locuim e un pasiv, fiindca nu genereaza venituri).

Din tinerete, de la inceputul vietii noastre productive, e bine sa ne orientam astfel incat sa adunam cat mai multe active, si din veniturile generate de acestea sa cumparam pasive, in loc sa ne indatoram pentru pasive.

Majoritatea dintre noi traim in ceea ce Kiosaky numeste cursa sobolanului- ne gasim un servici, muncim mult, castigam tot mai mult (unii) si cheltuim tot ce avem pe traiul zilnic si pe tot felul de alte lucruri, in speranta ca vom fi fericiti. Ajungem la batranete si ne intrebam unde e viata noastra, ce am facut cu ea?

Fiecare dintre noi trebuie sa cautam acel drum pe care ne putem pastra libertatea. Eu cred ca una din caile bune si destul de accesibile pentru multi este evitarea sau achitarea datoriilor, producerea propriei hrane si stradania de a fi cat mai autosuficient, si evitarea consumerismului. Sau, cum ar spune Sfintii Parinti - munca, simplitatea si neagonisirea .

Aici puteti citi povestea Iulianei si sotului ei, care si-au dat seama de valoarea libertatii, au facut tot posibilul sa-si achite creditele, si si-au cumparat o casuta si o bucata de pamant, si au inceput sa puna in practica pasii de mai sus.

Inchei cu cateva citate ale Sf. Vasile cel Mare referitoare la datorii, si cu sugestia de a folosi cat mai mult imensele posibilitati gratuite de autoeducare pe care le avem cu totii la dispozitie - bibliotecile si internetul. Sa ne facem timp intr-o zi, si sa ne gandim, pentru ce traim? doar pentru pantece ? (mancare, bautura, sex, distractie) sau viata are mult mai mult sa ne ofere?

merita sa ne indatoram, sau putem gasi si alte solutii?

"Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata.

 ...........

Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza“ ⁷. Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. 

“Bea apa din vasele tale!“ ⁸, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate.
..........................

  Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat. Da, de pe acum te gandesti cu ce vei plati datoria. Din banii pe care-i imprumuti? Dar nu-ti ajung sa-ti acoperi nevoile si sa platesti si datoria. Daca pui insa la socoteala si dobanzile, de unde se vor inmulti atat de mult banii, incat sa-ti usureze si nevoile, si sa-ti acopere si capitalul, iar, in afara de asta, sa mai nasca si dobanzi? Imi spui, poate, ca nu vei da imprumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci, de unde? Sa asteptam deci nadejdile acelea si sa nu ne repezim ca pestii la momeala. Dupa cum aceia o data cu hrana inghit si undita, tot asa si noi, o data cu banii imprumutati, suntem strapunsi si de dobanzi. 

 Saracia nu aduce rusine. Pentru ce sa ne adaugam si ocara adusa de datorii? Nimeni nu vindeca o rana cu alta rana, nici nu se vindeca raul cu rau, nici nu se alunga saracia cu dobanzi. 

 Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac ? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar, daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutui.

..................................

 Nu te gandi numai cum te simti cand iei bani cu imprumut, ci si ce vei simti cand ti se va cere imprumutul inapoi!

.....................

Uita-te la soare! E liber! Pentru ce-ti expui libertatea vietii tale? Nici un luptator cu pumnii nu se fereste atata de loviturile rivalului sau, cat se fereste datornicul de intalnirile cu creditorul, ascunzandu-si capul dupa ziduri si coloane.

Poate ca cineva imi va spune:

- Cu ce-am sa ma hranesc ?

- Ai maini, ai o meserie, munceste cu ziua, intra sluga! Multe sunt mijioacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poti munci ca esti neputincios? Cere de la cei ce au! E rusinos cersitul? Dar mai rusinos este sa fugi de cel care te-a imprumutat! Negresit, nu spun asta ca sa-ti dau porunci, ci ca sa-ti arat ca toate sunt mai usor de suportat decat imprumutul. "

.................................

Irina