marți, noiembrie 19, 2013

Noiembrie- luna multumirii : ziua 19

pinterest.com

To sit in the shade on a fine day and look upon verdure is the most perfect refreshment.
Jane Austen
............

Sa stai la umbra intr-o zi frumoasa, admirand verdeata este cea mai buna modalitate de a-ti reimprospata puterile.
Jane Austen


De meditat si de notat...suntem foarte influentati de mediul in care traim...locul in care stam ne poate umple sau secatui de energie.
Fiecare om e diferit- unii simt ca traiesc doar cand au pamantul sub picioare, si se pot relaxa sau pot munci in natura. Altii sunt fericiti doar in mijlocul multimii, printre cladirile marilor orase.
Indiferent dintre care faci parte, ia-ti cateva minute in care sa multumesti pentru locul tau preferat- poate un colt placut din gradina, sau poate o masuta linistita la cafeaneaua din centru.
Undeva, unde simti ca esti in siguranta, ori linistita, sau unde te simti plina de creativitate, ori libera si fericita...poate fi acel loc special pentru care sa fii azi recunoscatoare.

duminică, noiembrie 17, 2013

Ce m-a invatat postul


sursa-google.com

Intamplator am deschis azi televizorul si mi-a atras atentia, pe un program oarecare de stiri, o discutie despre post. Pe scurt, jurnalistii cu pricina faceau mare caz de cata banetul scoate postul din buzunarul romanului, ca e scump, maica, sa mananci de post. Basca, multi romani mananca in post doar varza si cartofi, se ingrasa si isi distrug sanatatea. Clar, e scump si periculos sa tii post!
Intr-adevar, exista un oarecare sambure de adevar in toata povestea asta, in sensul ca romanii nu sunt obisnuiti sa gateasca mancare vegetariana variata, gustoasa si sanatoasa si nici sa manance in cantitati moderate..Nici eu, cand am inceput sa postesc,acum cativa ani, nu prea stiam ce sa gatesc, de fapt si in prezent ma lasa inspiratia de multe ori, si ma gandesc ca mi-ar fi mult mai usor sa arunc o friptura in tigaie.
Dar faptul ca m-am luptat sa respect aceasta disciplina a postului mi-a adus multe beneficii.
 Postul m-a invatat sa fiu foarte atenta la ce mananc, si acest lucru a devenit o obisnuinta in general. Daca la inceput eram atenta sa vad daca ceea ce pun pe masa e de post, treptat am inceput sa ma gandesc si la calitatea mancarii- e intr-adevar hranitoare pentru corp sau doar imi umple stomacul si astampara senzatia de foame?Asa am inceput sa invat sa gatesc mai simplu si mai sanatos, cautand sa folosesc ingrediente cat mai putin rafinate, multe cruditati, cereale, nuci, si fructe in loc de dulciuri. Acest lucru s-a extins si in afara perioadelor de post.
Postul m-a invatat sa mananc ca sa ma hranesc, nu ca sa ma simt bine. Oricat ne-am obisnui cu ea, mancarea de post nu e asa de placuta pentru simturi precum cea de dulce.Adeseori, in post, am observat ca, desi nu imi este foame, mi-as dori sa mananc ceva ,,bun,, ca sa imi mai ridic moralul in vremuri de suparare sau depresie :). O cafeluta sau o ciocolata calda cu frisca, avand alaturi un croissant fierbinte cu unt imi creeaza practic o atmosfera speciala, mai confortabila, in plus gustul e mult mai placut, decat  atunci cand beau doar o cafea simpla cu un biscuite de post. Postul m-a ajutat sa constientizez care este de fapt relatia mea cu mancarea, ca o folosesc ca solutie la problemele mele emotionale, si nu ca si ,,combustibil", cum ar fi normal.
Postul m-a invatat autocontrolul. Inainte, cand nu eram deprinsa cu posturile, eram obisnuita sa-mi satisfac toate poftele alimentare. Daca doream sa mananc ceva nu eram obisnuita sa astept, ci cautam imediat sa cumpar sau sa pregatesc ceea ce-mi doream.Ideea de autocontrol in domeniul alimentar imi era total straina, mai ales ca nu am avut niciodata probleme cu greutatea si puteam manca orice, oricat, fara probleme. Sa postesc mi s-a parut ceva foarte greu (nici acum nu mi se pare usor) si fiecare zi de post reprezenta o lupta obositoare cu poftele mele. 
Postul m-a facut mai constienta de mine insumi, de ceea ce-mi doresc, de felul in care gandesc. Postind mi-am dat seama cum lucreaza ispita, la inceput la nivel de gand (as manca ....), apoi la nivel de imaginatie (ma vedeam in minte mancand bunatatea respectiva, ah, ce gust bun, ah ce aroma) si deja treceam la fapte, fiindca nu mai rezistam poftei. Postul m-a invatat ca ispita trebuie blocata in primul stadiu- si asta cred ca e lupta de o viata, fiindca ceea ce e valabil pentru ispita alimentara e valabil si pentru alte tipuri de ispite, si aiciintervine lucrarea harului si nu doar stradania noastra. De cate ori am ,,cazut,, a fost fiindca m-am bazat pe slabele mele puteri, si nu pe harul lui Dumnezeu. Lupta duhovniceasca nu poate fi dusa prin forte omenesti,  si orice cadere ar trebui luata spre smerire, fiindca atunci se vede cine suntem cu adevarat.
Postul m-a invatat sa mananc ca sa traiesc, nu sa traiesc ca sa mananc. Nu am fost nici inainte o mare mancacioasa, dar aveam ideea asta ca nu poti trai fara sa mananci o zi, sau mancand mai putin. Am fost invatata sa mananc de cinci ori pe zi - trei mese principale si doua gustari- iar la pranz cel putin trei-patru feluri erau musai. Postul m-a invatat sa gatesc mai frugal si sa mananc mai cumpatat.Am vazut ca nu se moare daca tii si post negru din cand in cand, daca mananci cate un fel la fiecare masa si, in loc de gustari gen paine cu unt sau prajituri  rontai niste seminte, un fruct, o leguma, sau bei o cana de apa.
Postul m-a invatat sa apreciez mancarea. Obisnuinta de a manca zilnic de toate ma facea la un moment dat parca sa nu-mi mai placa nimic si sa nu mai apreciez cu adevarat gustul mancarii.Dupa primul meu post al Pastelui tinut integral mi-au dat lacrimile mancand o banala branza cu smantana :)) - mi se parea ceva divin, parca niciodata nu mai mancasem ceva asa de bun :)).
Voi postiti?daca nu, ce va impiedica sa incercati?daca da, ce lectii ati invatat postind? :)

Irina