,,Din pacate, vechile impreuna-vorbiri parintesti de Dumnezeu insuflate au ajuns rare; citirea Vietilor Sfintilor Parinti a fost parasita aproape cu totul, ba chiar cu insasi Sfanta Evanghelie ne indeletnicim prea putin, din pricina racelii noastre fata de lucrarea mantuirii, si pentru aceasta vom da raspuns la infricosatoarea Judecata a lui Hristos.
Desi maica noastra, Biserica, ne propovaduieste zi de zi cate o pericopa, ba chiar si doua, din Sfanta Evaghelie, cat de des nu reusim sa ascultam acest dulce glas evanghelicesc! Unii cu gatitul, altii cu gatelile, vin la sfanta Biserica tarziu, si astfel nu toti se folosesc de dulceata invataturii Mantuitorului Hristos. Iar unii, macar ca la inceput vin, se lipsesc si eu de aceasta mana mantuitoare, pentru ca fie se inviforeaza de grijile lumesti si cu bantuielile cele gandite ale vrasmasului, fie ca singuri nu iau aminte si se raspandesc de zarva poporului, mai ales cand stau deoparte, iar cei care slujesc citesc Sfanta Evanghelie prea incet, de nu se poate auzi.
Dimpotriva, ce mangaiere de negrait ar fi de am citi mereu, in toata vremea, viata Mantuitorului Hristos! Cum ne-ar indulci ea si sufletul, si insasi alcatuirea trupeasca, si la ce inalta treapta a curatiei si a desavarsirii ar putea sa se inalte sufletul in urma acestei statornice indulciri! ,,
Sfantul Serafim de Sarov – Randuieli de viata crestina
