Cand ai un necaz

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.
Ci spuneţi aşa: "Doamne, Tu m-ai lăsat să alunec în necazul acesta, Tu ajută-mă să ies!" Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf Mina, şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!
Căci după ce te îmbolnăveşti, la ce-ţi mai folosesc reuşitele?
Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!
Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie. Şi mai auzi pe câte unii care citesc:
"Vai, să vezi că Pământul e condus şi că Pământul e dirijat."
Om fi domnule, om fi! Pentru că şi circulaţia este dirijată, şi ţara e condusă.
Dar destinul fiecărui om, mai înainte de toate, este în mâna lui Dumnezeu!
"Sfarmă Domnul sfatul boierilor!" Adică al conducătorilor noştri!
"Sfarmă Domnul gândul noroadelor!" Adică ce pun alţii la cale! Iar Domnul rămâne în veac şi pomenirea Lui din neam în neam!
"Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate."
De cine trebuie să mă tem?
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
Predica integrala:

Despre a tine un blog

sursa: Pinterest

Sa tii un blog poate fi foarte stresant si iti consuma mult timp - cred ca oricine bloguieste va fi de acord cu mine.Cand am inceput Dulce Casa , in februarie 2007, nu m-am gandit ca, dupa atatia ani, inca voi face asta. A fost si inca este o aventura minunata si sunt recunoscatoare pentru casuta mea online - cu bune si cu rele, si pentru toti oamenii frumosi care o viziteaza.
Cand am inceput blogul mi-am dorit  sa fiu de ajutor, sa-i inspir pe altii si, in acelasi timp, sa continui sa ma inspir pe mine, dar si sa ma conectez cu oameni care gandesc la fel .
Dupa 9 ani de bloguiala imi mentin obiectivele initiale si incerc sa scriu in continuare, pastrandu-mi entuziasmul si bucuria.
Pentru a reusi asta imi sunt de ajutor cateva lucruri :
1.Imi fac un program de postari-  sau cel putin incerc.Pe langa lucrurile pe care le scriu dupa cum imi vine inspiratia, am cateva rubrici pe care ma stradui sa le public in mod regulat, cum ar fi, din cele din ultima vreme ; ,,Linkul de vineri", ,,Jurnalul unei femei simple'', ,,Mozaicul lunii'', ,,Cuvantul anului".
2.Ignor ,,haterii". Nu public mesaje rautacioase sau jignitoare. Desigur, sunt constienta de importanta criticii constructive si a feedbackului. Dar exista o mare diferenta intre un comentariu constructiv, facut din dorinta de a ajuta, si unul rautacios sau/si total deplasat. Blogul este casa mea on-line si, desi usa este larg deschisa tuturor, totusi  nu voi tolera aici mesaje lipsite de bun simt.Viata este scurta si, la fel ca in realitate,  doresc sa ma inconjor de oameni buni, cu suflet frumos, nu am timp de pierdut si nici energie de consumat cu haterii.
3.Incerc sa raspund la comentarii si mailuri - evident, nu reusesc intotdeauna, fiindca timpul meu online, precum si energia mea  sunt mult mai limitate fata de acum 9 ani, cand familia noastra era mai redusa numeric :)). Sper ca cei care au impresia ca i-am ignorat sa ma ierte, dar...asta e situatia.Sunt si eu un simplu om, n-am pretins ca as fi altceva :). Familia si casa mea sunt pe primul loc, blogul e la rubrica hobby :).Sunt sigura ca orice om echilibrat sufleteste si sanatos mental constientizeaza acest lucru si nu pune la suflet faptul ca uneori nu raspund. De aceea am pus limite si la pagina de facebook- o mentin doar pentru a publica noutatile de pe blog si nu am optiune de mesaje.
4.Iau pauze de blog- uneori destul de lungi :)). Am blogul de mult timp. Desi imi face placere sa scriu si cred ca blogul ma ajuta sa ma dezvolt, sa invat lucruri noi si sa cunosc ,,suflete inrudite'', am observat ca pauzele sunt bune pentru suflet si ma ajuta sa revin cu forte proaspete :).Iar alteori viata reala ,,ma fura" si nu mai am timp si energie pentru scris. Imi iubesc mult blogul, dar nu e in topul meu de prioritati, cel putin nu acum.
Voi cum faceti sa va mentineti ,,in forma" pentru bloguit? :)

 

Va doresc o zi minunata si multumesc pentru vizita!

Cu bucurie si cu recunostinta,

 Irina