Concurs de echitatie

Sambata as fi vrut sa ies cu fetele undeva, si vazand un anunt despre concursul de echitatie din parcul Crangasi m-am gandit ca ar fi frumos sa mergem. Ilinca e innebunita dupa cai, dorinta ei cea mai mare e sa aiba un cal viu, care sa stea la ea in camera . Sper ca nu se va indeplini niciodata, cel putin nu in varianta asta .

Nu fusesem niciodata in zona Crangasi, a trebuit sa studiez nitel harta Bucurestiului, dar din fericire cu metroul am ajuns destul de repede (cam in 50 de minute adica ).

Din pacate am ajuns la spartul targului, prima parte a concursului se terminase, urma premierea. Dar am putut vedea caii, erau superbi. Copiii aveau voie sa-i mangaie, Ilinca a fost super-fericita ca a putut sa se apropie de ei si sa-i atinga.

Premierea:

Daca ajungeam mai devreme Ilinca s-ar fi putut plimba cu poneii. Din pacate nu mai erau acolo, dar mai avem timp, fiindca evenimentul va continua în următoarele două weekend-uri (30 - 31 mai şi 6 - 7 iunie). Va include şi demonstraţii de diverse stiluri de călărie, jocuri ecvestre şi o prezentare de echipamente şi uniforme de călărie din mai multe perioade istorice.

Irina

Azi la hram

Azi, cu catel cu purcel, ne-am pornit spre Patriarhie, la hram. Fiindca deja Teodora nu mai sta in carut, si oricum nu-l pot cara in sus si in jos pe scarile de la metrou, am plecat nu chiar in zori de zi, ci pe la 9.30. Pentru linistea mea(si a calatorilor :)) ) le-am plasat fetelor in mana cate o bucata de gogoasa. Erau tare scumpe toate trei insirate pe scaune (n-am plecat singurei, ci cu Nicoleta si cu domnita ei). Stand asa mi-am amintit ca acum cativa ani vazusem in metrou o doamna amish (era imbracata specific), cu 4 copilasi mici. Erau aliniati in ordine descresacatoare, si n-au zis nici pas timp de vreo 6 statii. Ale mele cred ca daramau metroul fara gogoasa aia. Oare cum de au unii copii asa cuminti?In fine, revenind la ce spuneam, am ajuns in cele din urma la Patriarhie. Slujba incepuse, parintele Daniel vorbea deja despre Sfintii Imparati Constantin si Elena, iar pe partea dreapta lumea era la rand ca sa se inchine la sfintele moaste.

Din pacate linistea mea a fost de (foarte) scurta durata (vreo 5 minute cred), fiindca deplasandu-ne la umbra inevitabil am ajuns in zona scarilor, pe care fetele au trebuit neaparat sa le urce si sa le coboare de vreo mie de ori, si sa alerge cat le tineau picioarele.


(cea cu alb e Teodora, si cea in rochita mov, care abia se vede, e Ilinca :)) )

La un moment dat am reusit sa le adun si sa ne asezam la rand, ca sa ne inchinam la sfintele moaste . Din fericire nu era multa lume, cred ca n-am stat mai mult de 20 de minute. Nu prea erau copii , deci fetele noastre au beneficiat de multa atentie din partea tuturor, au primit biscuiti, iar o doamna le-a daruit la fiecare cate un lantisor cu cruciulita.

Parintele ne-a miruit, si am mai stat pana aproape de sfarsitul slujbei, cand eu personal n-am mai rezistat, dupa atata alergat de colo-colo si stat in soare eram terminata.Un moment foarte simpatic a fost cu Teodora - am urcat un pic in pridvor, unde erau carti si un rand de icoane expuse spre vanzare, si pe care ea a inceput sa le sarute una cate una, de la un capat la altul si retur, de vreo patru ori, din proprie initiativa :)). Am dezlipit-o cu greu de ele, ca sa plecam spre casa.
In drum ne-am oprit si la libraria Sofia, de unde am cumparat o carte cu activitati matematice pentru gradinita, de Magdalena Dumitrana, pe care abia astept s-o citesc si sa fac cu Ilinca cate ceva.
Una peste alta am ajuns acasa rupta de oboseala, cred ca o sa zac in pat pana maine dupa-amiaza, ca sa fiu in forma la manifestatia pentru familie :)), unde sper sa ajungem, cu voia Domnului.




Elenelor, sarbatorite astazi, le doresc numai bine de la Dumnezeu, cu rugaciunile Sfintilor Imparati!
Tuturor o seara placuta, si mai vorbim maine! :)

Irina