Oameni buni, ce-o fi cu vremea asta? cel putin in Bucuresti vine primavara, nu iarna :)). Muscatele mele sunt in plina inflorire, desi maine- poimaine e 1 decembrie!din pacate n-am putut iesi din casa, Ilinca a fost racita - o viroza usoara- si a impartit-o cu sora-sa cea mica, ca sa nu se bucure singura de muci si tuse :)).
Printre picaturi am reusit sa mai tricotez cate ceva. Desi mi-am propus sa lucrez doar cate un proiect odata, n-am rezistat sa nu mai incep si altele :)). Asa ca am trei in lucru : puloverul meu albastru (am ajuns la rascroiala decolteului),
o esarfa dantelata din mohair pufos,
si cadoul secret pentru jocul de Craciun.
Apropo de inceperea mai multor lucruri, am aflat ca de fapt e o boala a tricortareselor, in engleza se cheama „startitis”. Se pare ca tricotaresele fidele unui singur proiect de la inceput la sfarsit sunt destul de rare. Dar iata si ceva incurajator pentru „bolnavi” :)) :
„
Nu e importanta credinciosia pentru un singur proiect, ci fidelitatea pentru arta tricotatului in ansamblu. Expunandu-ne la cat mai multe proiecte ne intarim legaturile si relatia cu tricotatul, si pana la urma asta e tot ce conteaza.
”
Citat din cartea „ Things I learned from knitting...whether I wanted to or not” , de S. P. McPhee, pe care o citesc acum.
Gata cu bloguiala, imi fac o ceasca de ceai si ma pun pe lucru, nu mai e mult si trebuie sa pun cadoul de Craciun la posta, si eu n-am terminat. Va urez o zi frumoasa, cu spor in toate.
Irina
