Permacultura de S. Holzer in lb. romana

 Permacultura de S. Holzer  este una din cartile de baza pentru cei care doresc sa se informeze mai bine asupra acestui concept.

Sepp Holzer(nascut in 24 iulie 1942, Austria) este unul din curajosii care a decis sa uite cunostintele invatate in scoala de agricultura si sa-si lucreze ferma sa, situata la 1500 m altitudine in muntii Austriei, ghidandu-se dupa instictul sau de fin observator al naturii.Ideile sale revolutionare referitoare la agricultura si cresterea animalelor l-au pus de multe ori in conflict cu birocratia (fiindca nu respecta reglementarile privitoare la agricultura care exista in Austria) si i-au adus porecla de fermierul rebel. Dupa o munca de 40 de ani a reusit sa creeze o ferma de 45 de ha autosustenabila 

(care produce suficient pentru a nu avea nevoie de subventiile statului, sau de imprunuturi la banci), in care nu foloseste deloc metodele traditionale (arat, prasit, taierea si stropirea cu chimicale a pomilor, cresterea animalelor in grajduri, samd.). Ferma sa este considerata a fi

Cartea sa, extrem de interesanta si de captivanta, a fost tradusa in lb. romana si pusa gratuit la dispozitia tuturor de un grup de entuziasti, carora le multumesc si pe aceasta cale.

 O puteti descarca de pe unul din linkurile de mai jos

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#

Deasemenea, va recomand sa vizionati filmele despre ferma lui S. Holzer (subtitrate in lb. romana) :

Permacultura montana cu terase si paturi inaltate - aici

Acvacultura- sinergia dintre apa si pamant - aici 

Rebelul agrar (the agro-rebel) - aici (fara subtitrare)

Irina

Craciun fericit!

♥ Va doresc un Craciun fericit si binecuvantat!♥

Irina

Un Craciun linistit

Mai sunt cateva zile pana la Craciun si toata lumea e in "febra" pregatirilor- curatenie, cumparaturi, impachetat cadouri, serbari la scoala sau la gradinita...

Pentru noi perioada Sarbatorilor de Iarna e una in care incetinim ritmul - au venit vacanta si concediul, asa ca profitam  ca sa ne relaxam impreuna, sa iesim oarecum din rutina zilnica, in loc sa fim tot timpul pe fuga.

Meniul nostru de Craciun va fi simplu, ca de obicei- imbuibarea nu e cea mai buna idee in general, nu doar pentru cei care au postit :). 

Vom avea o ciorbita, sarmalute fierte in oala de lut, cu muuulta smantana deasupra :) si ceva dulce la final. In plus vom pregati cateva tavi de fursecuri- o parte le vom face cadou, si o parte le vom opri pentru noi, si pentru farfurioara lui Mos Craciun :).

Vom participa la slujbele de la biserica, vom canta colinde, pentru  copii am pregatit cateva crafturi cu subiecte de Craciun, si carticele de sezon, am si o lista cu cateva filme la care vrem sa ne uitam...si cam atat.

Voi ce fel de Craciun v-ati planificat pentru anul acesta?

Irina

Simplitate versus austeritate

Cand vine vorba de simplificarea vietii multi oameni se gandesc ca acest lucru este echivalent cu austeritatea, cu refuzarea tuturor dorintelor si lucrurilor placute sau cu un trai saracacios, lipsit de orice bucurie.

Oare traiesc simplu daca nu-mi ingadui nimic frumos, si traiesc doar cu "strictul necesar"?Cred ca e important sa nu fim risipitori, sa ne chibzuim banii astfel incat sa avem ceva economii puse de-o parte pentru cazuri de urgenta, si sa nu intram de aiurea in datorii. Dar adevarata simplitate nu inseamna zgarcenie si o viata in saracie lucie, ci  efortul de a constientiza ce este cu adevarat valoros in viata pentru noi, si a folosi banii pentru a obtine acele lucruri in particular.Inseamna sa gasim  acel echilibru in viata, astfel incat sa ne simtim bucurosi, impliniti, multumiti.

Daca punem accentul pe obiecte - indiferent ca vrem sa adunam cat mai multe, ori sa scapam de ele- ne vom concentra prea mult pe material, riscand sa pierdem esentialul.
E important sa ne gandim la viitor si sa-l planificam, dar fara sa uitam a ne bucura de prezent.
O viata de simplitate nu poate fi decat asumata in mod benevol, e o alegere. In sensul ca poti castiga bani suficienti,sau chiar foarte multi :), dar alegi sa ii redirectionezi in asa fel incat sa obtii in viata ta un echilibru intre munca, viata de familie si timp personal. Cand esti nevoit sa te descurci lunar cu sume foarte mici de bani, nu se cheama simplitate, ci saracie.

Cred ca simplitatea inseamna sa iesim de buna voie din aceasta capcana a ritmului contemporan foarte rapid, pentru a avea timp sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa savuram fiecare clipa la valoarea ei reala, sa traim intens fiecare moment, fara sa avem mintea la o mie de lucruri in timp ce facem ceva.

Irina

Duminica- ziua Domnului...

"De fiecare dată când vorbea, Părintele ne pu­nea pe gânduri şi ne orienta spre o cunoaştere de sine, astfel încât să cerem numai mila şi dragostea lui Dumnezeu. Se amăra mult când auzea de jude­carea celorlalţi cu un ifos neînduplecat, de jude­cător. Cred că nimic nu-l supăra mai mult decât asta, pentru că acest comportament era în afara vieţii lui Hristos.
Odată, pe când aveam astfel de gânduri fără să le exteriorizez, m-a îndreptat într-un mod neobiş­nuit. Mi-a spus întreaga istorie a desfrânatei din Evanghelie. Mi-a povestit-o, nu s-a referit în mod simplu la ea.
- Priveşte, - îmi spuse. Stând Hristos în mijlo­cul mulţimii, nu vorbea. Oarecum mirat, întreabă: ce se întâmplă? (deşi cunoştea toate). Se strânse­seră toţi cei buni, ca să condamne o păcătoasă înaintea Dreptului Judecător, iar Domnul Se purta ca şi cum n-ar fi ştiut nimic. Gloata nebună urla şi înjura, provocându-l astfel pe Hristos să o con­damne pe păcătoasă. N-au înţeles nimic din tă­cerea Lui, ci numai îi strigau să o pedepsească. Ce amărăciune va fi avut în clipele acelea Domnul, pentru atâta nesimţire, atâta neîndurare şi îngâmfare câtă arătau ei! Nu a spus nimic, nu a judecat pe nimeni. Deşi avea dreptul. înfrunta o mulţime nebună, care nu mai era sensibilă la cuvinte, la durere. S-a aplecat jos şi scria, pentru a nu-i ofen­sa în faţă. Pentru că Domnul era cu totul numai delicateţe şi adâncul îndurărilor. Mila pe care pă­cătoasa o cerea în clipa aceea de la Domnul, i-a frânt inima. Şi atunci Domnul, în timp ce scria jos, a zis: "Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi piatra asupra ei". Atâta putere are cuvântul cel adevărat! Cu toţii s-au dus în cele patru vân­turi, s-a golit locul şi a rămas numai păcătoasa, care ştia cât de păcătoasă este. Atunci, Domnul, cu dragoste a întrebat-o pe femeie:
Unde oare s-au dus cei ce te osândesc?
Au plecat, Doamne.
Nici eu nu te osândesc, - i-a zis, - mergi, dar fii cu grijă, ca de acum să nu mai păcătuieşti.
Până în sfârşit, păcătoasa a devenit sfântă.
Părintele nu voia să se pronunţe asupra oame­nilor cu o atitudine de judecător şi acuzator. Nici­odată nu l-am văzut să osândească oameni ale căror fapte arătau în mod vizibil că ceea ce spun sau fac este condamnabil.
De multe ori voiam să-i cunosc părerea şi îl întrebam dacă oamenii care se comportă necu­viincios, cu viclenie şi minciună, sunt ticăloşi, etc. îmi răspundea astfel: "Este întristător să-i vezi pe oameni comportându-se atât de necuviincios, şi mai ales pe creştini; şi încă mai jalnic este să-i vezi pe monahi comportându-se mai rău decât oricare altul. Este sfâşietor. Cu toate astea, nu poţi să-i judeci în conştiinţa ta, din moment ce există pocăinţă. Există pocăinţă, nu şti ce va fi".
Astfel smerea el sufletul şi îl umplea de iubire pentru aproapele. De fiecare dată când Părintele vorbea astfel îţi deschidea inima ca să înţelegi tainele lui Dumnezeu."

DIMITRIA DAVITI - AMINTIRI DESPRE STARETUL 

SOFRONIE DE LA ESSEX