Metanierul

Metanierul este mult drag sufletului ortodox. Cu metanierul in mana au vietuit si adormit in Domnul cei mai multi sfinti ai Bisericii, cu metanierul s-a pus stavila celor mai multe ispite si lupte aduse de potrivnicul diavol, cu metanierul in mana s-au facut minuni si s-au aprins inimi de dragoste nebuna pentru Dumnezeu. Dar, oare cunoastem toate cele despre metanier, rostul si dreapta folosinta a acestuia?

Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre metanier, spune: "Obiectul acesta, metaniile, este un suport material pentru o lucrare spirituala care nu se face de la sine, nu se realizeaza de la sine. Si atunci omul se ajuta si cu ceva material, cu obiectul acesta pe care avandu-l in mana, isi aduce aminte mai repede ca trebuie sa zica rugaciunea, iar neavandu-l in mana de multe ori se intrerupe din rugaciune, isi uita de indatorirea de a avea in toata vremea in minte, in inima, in cuget si in gura numele Domnului Iisus, isi uita ca trebuie sa spuna: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul."

Ce este acest sirag de metanii, numit "metanier" ?

Siragul de matanii - metanierul - reprezinta o insiruire de noduri, facute de regula din lana, sau de bobite de lemn, folosit pentru a aduna mintea la rugaciune si pentru a o feri de imprastierea gandului. Mataniile se folosesc in special cand se rosteste rugaciunea lui Iisus, anume: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.". Aceasta nu este insa singura rugaciune ce poate fi rostita astfel, ci orisicare alta, de regula, toate rugaciunile scurte.

Metanierul

Nodurile metanierelor sunt impletite in asa fel incat firul de lana sa se suprapuna mereu in forma de cruce. La capatul siragului de noduri se afla o Sfanta Cruce. La unele metaniere mai mari, din 50 in 50 de noduri se afla cate o biluta de lemn. Numarul acestora nu este important pentru noi, ci doar pentru implinirea unui eventual canon primit de la parintele duhovnic. Esential este a ne ajuta spre adunarea mintii in cuvintele rostite, iar nu in a numara cate putem face, spre a cadea mai apoi in pacatul mandriei.

Cele mai raspandite metaniere sunt cele de o suta de noduri. Acestea s-au cam restrans insa mai mult in manastiri, in lume fiind cu mult mai intalnite cele de 50 sau 33 de noduri. In ceea ce priveste crestinismul romanesc, calugarii poarta siraguri de cate 300 de boabe, pe cand crestinii din lume au unele de doar 33 de boabe. Nimeni nu impiedica pe mireni a avea metaniere mari, insa din pricina timpului din ce in ce mai putin, cele mai mici sunt mai practice si mai la indemana.

Metanierul nu este insa vreun fel de amuleta cu puteri magice, ca cele date de catre vrajitori oamenilor naivi, spre a le purta la incheietura mainii sau la gat. Dimpotriva, este un obiect de cult, curat ortodox si folosit numai pentu rugaciune. Din pacate, adesea vedem metaniere agatate pe la oglinzile masinilor, ori prin cine stie ce colt prafuit. Nu stiu de este cuviincios a exila si a concedia aceste "ajutoare" spre rugaciune. Ele nu sunt obiecte decorative, nu sunt la moda (desi, foarte dureros, aproape au ajuns moda), nu sunt lucrari de artizanat, ci lucruri sfintite, lucruri binecuvantate, mult iubite de crestinul rugator.

Ce simbolizeaza metanierul ?

Siragul de metanii este negru, asemenea si hainele preotilor si ale calugarilor. Culoarea negru nu este suparare, nici ura pentru viata, ci bucurie intru moartea si invierea lui Hristos. Prin doliul hainelor, crestinii arata dorinta de a urma lui Hristos, urmanad ca si ei sa moara lumii, spre a invia cu El. Aceasta se arata si din faptul ca la capatul nodurilor, o cruce aminteste de si de ridicarea crucii de fiece zi.

Lana este materialul ce trebuie folosit in impletirea minunatelor noduri crestine, iar nu firul de plastic ori alte produse ale mainii omului. Lana este un produs natural, adus de ascultatoarele si cumintile oi, acestea din urma ducandu-ne si pe noi cu gandul la ascultarea crestina si la pilda cu Blandul Pastor, la Hristos cel numit "Mielul lui Dumnezeu Cel ce a ridicat pacatele lumii".

Ciucurele de la metanier, numit in limbajul monahal vechi "canaf", este un detaliu din ce in ce mai trecut cu vederea si mai neinteles. Astfel, la un moemnt dat am ajuns sa cred ca acesta este un detaliu pur decorativ. Insa, spre marea mea bucurie, s-a dovedit ca nu este asa. Canaful era folosit de marii rugatori, si inca este folosit de catre unii, spre stergerea lacrimilor ce izvorau in urma rugaciunilor aprinse catre Dumnezeu.

Cum si de ce a aparut metanierul in mana rugatorilor ?

Mai inainte ca Domnul sa lumineze mintea calugarului nevoitor ce a lucrat primul metanier, parintii se foloseau de boabe de cereale sau de pietricele, spre a se aduna in rugaciune si spre a nu se pierde cu mintea. Astfel, in cartea "", citim cum rugatorul se folosea de doua castroane, luand boabele dintr-unul si mutandu-le intr-altul. Aceasta avea acelasi rost ca si metanierele de mai tarziu: concetrarea si adunarea mintii.
Primul metanier din lana este considerat a fi cel impletit de catre , in secolul al IV-lea. Motivul lucrarii acestui obiect a fost dragostea fata de fratii si calugarii ce nu stiau sa numere, ori se incurcau un numarat, la facerea rugaciunilor ori a metaniilor mari. Astfel, vedem cum ca el a fost mai intai folosit doar in mediul monahal, de aici intinzandu-se la tot crestinul din lume, spre mare ajutor in rugaciune.

Calugar din Manastirea Valaam - metanier il ajuta la rugaciune
Despre primul metanier se zic urmatoarele: un calugar a dorit sa impleteasca noduri pe o sfoara, spre a numara rugaciunile din canonul zilnic, insa incercarile sale se dovedeau de prisos, caci diavolul nu inceta a desface nodurile facute de acesta, drept pentru care, in cele din urma, dupa multa rugaciune, un inger i-a aparut in vedenie si i-a aratat cum sa le faca, in asa fel incat diavolul sa nu le mai desfaca. Nodurile au fost facute numai din cruci suprapuse.

Cum se foloseste metanierul ?

In randuiala tunderii in monahism, cand i se dau metaniile celui ce se tunde, se spune astfel: "Fratele nostru, primeste sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, spre rugaciunea din tot ceasul catre Hristos." Astfel trebuie vazut metanierul de catre orice credincios, iar nu numai de catre calugarul nevoitor.
Sa ne fereasca Domnul de ispita de a primi gandul potrivnic ce ne spune cum ca metanierul este al calugarilor, singurii datori cu rugaciunea neincetata. Tot crestinul este dator a se ruga, si inca a se ruga neincetat, caci Hristos ne cheama pe toti la desavarsire, iar nu numai pe calugari. Desi, metanierul nu este un obiect strict monahal, ci el trebuie sa fie folosit si de catre crestinii din lume. Apostolul Pavel ne spune tuturor, inca si astazi, prin cuvantul adresat tesalonicenilor: "Rugati-va neincetat." (I Tesaloniceni 5,17)

Canonul de rugaciune, metaniile facute pana la pamant, cat si orice alte rugaciuni, se pot face cu mult mai usor folosindu-se metanierul. Acesta ne ingaduie sa ne concentram mintea la cuvintele rostite, iar nu la numarul acestora. Metanierul se tine in mana stanga, intre degetul mare si cel aratator, cu mana dreapta inchinandu-ne, iar cu gura rostind rugaciuna lui Iisus. Trupul poate sta in picioare sau in genunchi, cu capul plecat, intr-o pozitie de umilinta, ori cu el drept, privind spre icoana Mantuitorului. Se poate sta si pe un scaunel, pentru ca oboseala trupului sa nu ne impiedice mintea de la gandirea cuvintelor celor sfinte.

Metanierul este folosit, cel mai adesea, pentru a rosti rugaciuni scurte si multe. Astfel, cea mai rostita rugaciune este cea a lui Iisus. Aceasta poate fi spusa in mai multe chipuri, astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" sau "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" sau "Doamne Iisus, miluieste-ma!" sau "Iisus, miluieste-ma.". El se mai poate folosi insa si cu alte rugaciui scurte, precum: "Dumnezeule, milosiv fii mie, pacatosului!" sau "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul."

Tot timpul si in orice ceas, oricand iti amintesti, metanierul poate sa se invarta pe degetul tau, gura rostind scurtele si sfintele rugaciuni: in pat, pentru a adormi, pe drum, in statie, in lift, in masina, la serviciu, oriunde am fi si orice am face. Oricat de putina ar fi rugaciunea, fie ca aceasta sa ne inseteasca neincetat, de-a lungul intregii zile si al noptii.

(sursa )

Casuta de criza- din garaje de beton

 Cautand ceva pe net am gasit pe un bloc o idee foarte ingenioasa - o casuta facuta din garaje de beton. Proprietarul ei, Andrei, povesteste pe blogul  lui:

 „ Fiind de loc din capitala, nascut si crescut intr-un bloc gri, si cu ganduri mari, ca ultimul drum sa nu porneasca coborand cateva etaje pe scari, m-am hotarat, in anul crizei, sa nu mai platesc chirie si sa mizez pe ce nu aveam in buzunar pentru a-mi ridica propria „garsoniera” ”.

Andrei avea terenul, pe care l-a imprejmuit, si apoi a inceput constructia casutei, folosin doua garaje tip „Granitul”, mult entuziasm si ceva ajutor de la oameni priceputi.

Casuta are baie, bucatarie, incalzire cu centrala electrica, o camera jos si posibilitatea unei camere in podul mansardabil. Costurile au fost destul de mici - in jur de 3500-4000 de euro. Daca vi se pare mult, trebuie sa va spun ca o casuta din lemn „de vacanta”, de 20 mp, fara nimic in ea, costa in jur de 4-5000 de euro.

L-am admirat pe acest baiat tanar care, in loc sa aleaga calea mai ”usoara” a unui credit urias si impovarator pe multi ani de zile, ca sa aiba o casa, a preferat sa rabde, sa munceasca mult si sa traiasca simplu, gasind o solutie extrem de ingenioasa la problemele sale. Sunt multe lucruri de invatat de la el.

Las cateva imagini sa vorbeasca- mai multe gasiti aici.

 

Va doresc o zi frumoasa!

Irina

Nu te mai plange!

Cunosti pe cineva care se plange aproape tot timpul?Cred ca da, fiindca la noi vaicareala e sport national :)). Am intalnit si eu de-a lungul vietii cateva persoane de genul asta. E greu si neplacut  sa fii in preajma unor astfel de oameni. Uneori si eu incep sa ma plang prea mult, si devin nesuferita celor din jur.

Uitandu-ne in Scriptura vedem ca de-a lungul istoriei biblice au existat destui care se plangeau de tot si de toate.Va amintiti de Cain si Abel? (Facerea, cap. 4) Cain a fost nemultumit ca lui Abel ii mergea bine in viata- fata i s-a intristat si i s-a posomorat, sigur macina ganduri amare in sufletul lui. Si ati vazut unde a ajuns!Dar ce spuneti de evrei, de poporul ales?Cartea Iesirii (exodul) e plina de nemultumirile lor!Pentru ca au cartit intr-una impotriva Domnului, desi au trait atatea minuni, El i-a lasat sa rataceasca in pustie 40 de ani, pana intreaga generatie a pierit.

 Hristos vorbeste mereu despre faptul ca trebuie sa fim recunoscatori si multumitori Tatalui ceresc.Nemultumirea si plangerile constante sunt o forma de egoism, si de necredinta.Nemultumirea ne orbeste, astfel incat suntem incapabili sa vedem binecuvantarile din viata noastra.

Crestinul trebuie sa fie bucuros si multumitor tot timpul!

Bucuraţi-vă pururea!Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. 

(1 Tesaloniceni 5: 16,18)

„Pentru a împlini acest uluitor cuvânt: „Bucurați-va pururea!” avem mereu nevoie sa ne amintim ca izvorul Bucuriei este prezența Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui.” (Maica Siluana)

Sa fii multumit in toate, sa nu te plangi niciodata e un lucru care se invata, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel:

„fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.” (Filipeni 4:11)

sau, in alta traducere:

„m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”

Sa nu mai risipim inca o zi vaicarindu-ne si plangandu-ne de orice!Ca si apostolul, fie in belsug, fie in lipsa, fie la suparare, fie la fericire, sa ne deprindem sa fim multumiti, si multumitori!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa fim bucurosi, si sa alegem multumirea, indiferent de circumstantele exterioare!

                                         

 TOATE le pot intru Hristos, Cel care ma intareste!

(Filipeni 4:13)

Va doresc o zi plina de bucurie!

Irina

Sa vorbim cu El, nu despre El

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Woman on the Sea Shore C. Monet

Duminica umblarii pe mare si a potolirii furtunii

„Hristos Dumnezeu este aproape, este Fiinta si Persoana si, pentru aceasta, este gata sa ne intinda mana si sa ne salveze de acolo de unde ne este greu in viata. Pentru faptul ca a stiut sa intre in dialog cu El, prin rugaciune, Domnul i-a raspuns lui Petru ca Persoana. Ce ne-am face daca El ar fi doar entitate sau energie impersonala, naluca, himera, ori daca ar fi o minte inabordabila? El insa este Fiinta care ne aude, ne vede, ne asculta si, mai ales, ne ajuta fiecaruia atunci cand stim sa I-o cerem!

Astfel, daca Apostolul a reusit si s-a salvat, este pentru ca L-a abordat pe Dumnezeu ca pe o Persoana, ca pe un Parinte, ca pe un invatator si prieten, iar nu ca pe o forta impersonala. Numai aceia dintre noi care vom vedea pe Dumnezeu ca pe o Persoana apropiata si capabila de dialog, si-L vom aborda in acest chip personal, vom putea dobandi ajutorul si binecuvantarea Lui. Nu cei care vorbesc despre El, iar nu cu El, pentru ca vedem pe multi vorbind frumos despre Dumnezeu, dar haideti sa vedem ca se si roaga Lui, pentru ca aceasta inseamna dialog cu El! Haideti sa vedem cati stiu sa intre in comuniune cu El?

Cati se spovedesc? Cati se impartasesc? Cati cauta sa-L „cucereasca”, asa cum ne straduim sa cucerim o persoana draga? Nu izolandu-L pe Dumnezeu undeva si vorbind foarte frumos despre El. Acela nu este dialog si, prin urmare, nu ne va putea niciodata aduce ajutorul si binecuvantarea Lui.”

                                                              

PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor:

VIATA CA O MARE

Sambata roz

”Nu stiu ce sa fac cu viata mea.Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit?Ar trebui sa-mi definesc un anume scop pentru mine insumi?(...)

Intrebi : „Ar trebui sa fac ceva?”

Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta- si crede ca aceasta este si va fi treaba ta adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, asa cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu e deloc necesar.Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Ce este de facut precis?Nimic in mod special, numai ceea ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale si chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om, si intregul curs al vietii face parte de asemenea, din visteria tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire.Sa luam un exemplu- vine la noi un om sarac- Dumnezeu l-a adus.Ce ar trebui sa faci?Ajuta-l!(...)

In toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem.In ceea ce priveste ce vrea El de la noi, stim aceasta cu certitudine din poruncile pe care ni le-a dat.Cauta cineva ajutor?Ajuta-l!Te-a suparat cineva?Iarta-l!Ai suparat pe cineva?Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el!Te-a laudat cineva?Nu fi mandru!Te-a certat cineva?Nu te mania!Este timpul de rugaciune?Roaga-te!Este timpul de munca?Munceste!(...)

Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii.

Sf. Teofan Zavoratul -„Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi”

Jurnalul de rugaciune

Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

Ps. 76 : 11, 12

In sfarsit ploaia s-a reintors, iubesc zilele noroase, si picurii de apa care bat in geam :). Imi place sa ma cuibaresc intr-un colt de canapea- eventual sub patura, daca e frig- cu o ceasca de ceai , si sa crosetez, sa citesc sau sa scriu in jurnal.
Am inceput sa tin un jurnal pe cand eram in scoala generala, dupa ce am citit „Caietul cu scoarte rosii” de Valeri Voskoboinikov.

Stiti cartea? cam comunista, dar „inspirationala” :)). Daca aveti copii care se apropie de adolescenta cred ca ar fi interesant pentru ei s-o citeasca- si-ar face si o idee si despre vremurile de atunci, pe cand nu existau jocuri pe calculator si desene animate (despre vremurile preistorice, adica :))  ).
De atunci am ramas cu pasiunea pentru „jurnalit”, pentru caiete si carnetele, pentru pixuri, creioane, culori, si tot ce face scrisul in jurnal mai placut.
De-a lungul anilor, pe langa jurnalul cu note din viata zilnica, am mai tinut un jurnal  cu citate din cartile duhovnicesti pe care le-am citit, un jurnal „vizual” , cu imagini si citate motivationale, un jurnal de organizare al casei, si  jurnale de rugaciune.

Am inceput sa-mi scriu rugaciunile personale intr-un jurnal cu mai multi ani in urma, si este interesant sa-l rasfoiesc azi si sa vad in ce moduri minunate a lucrat Dumnezeu in viata mea, si cum a raspuns cererilor mele.
Sf. Teofan Zavoratul o sfatuieste pe una din fiicele sale duhovnicesti :
”Cum trebuie sa se roage omul acasa?Ai spus bine ca omul trebuie sa mai adauge putin la pravila obisnuita. Da, asta este necesar. Este mai bine daca nu citesti doar mai multe rugaciuni, ci te rogi ceva mai mult fara cartea de rugaciuni, spunandu-i lui Dumnezeu nevoile tale duhovnicesti. ”
(Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi)
 

De ce un jurnal de rugaciune?Jurnalul e un proces (de dorit) zilnic de examinare si evaluare a vietii personale, sau de rugaciune, in forma scrisa, care ne ajuta sa ne disciplinam. Viata noastra agitata si ocupata ne face ades sa pierdem din vedere ceea ce este important- legatura cu Dumnezeu prin  rugaciune. Fara rugaciune nu avem cum sa primi putere ca sa ducem o viata duhovniceasca. Fara rugaciune ramanem lipsiti de calauzire, intelepciune, luminare si ajutor din partea Tatalui ceresc. De multe ori avem impresia ca ne rugam, dar gandurile ne zboara aiurea.
Scrisul in jurnal ma ajuta foarte mult sa-mi pastrez concentrarea, si ma ajuta sa vad mai clar ce incearca sa ma invete Dumnezeu, si ce doresc eu sa-I spun. Deasemenea, ma determina sa incetinesc ritmul vietii, si sa elimini distragerile si lucrurile care nu sunt asa de necesare, ma obliga sa-mi fac timp si loc pentru aceasta activitate.

 Cum procedez? Incep prin lectura Sf. Scripturi. Citesc in functie de un program anual, Vechiul si Noul Testament in paralel. Imi notez in jurnal ce am citit, ca sa am o evidenta. Daca ma impresioneza foarte mult un verset il scriu - uneori impreuna cu gandurile mele referitor la el. Alteori „personalizez” versete- adica le scriu ca si cum mi-ar fi fost adresate mie, sau ma rog parafrazandu-le. Sau imi notez indemnuri, invataturi, porunci ori fagaduinte si ma gandesc cum pot sa le aplic in viata mea, sau daca le-am incalcat- si atunci imi cer iertare.
Apoi Ii multumesc lui Dumnezeu in mod concret pentru orice binecuvantare duhovniceasca, materiala sau legata de relatiile mele cu ceilalti. Incerc sa ma feresc de multumirile generale,  sa fiu cat mai specifica.
Urmeaza rugaciunile pentru ceilalti- sotul meu, copiii, parintii, prietenii, pentru mine, pentru casatoria noastra, finante, etc. - pe probleme concrete.
De multe ori imi scriu ingrijorarile, temerile- si le incredintez lui Dumnezeu, sau imi notez intrebari si  nedumeriri, ori cereri de calauzire in anumite situatii.
Tot in jurnalul de rugaciune imi scriu citate legate de rugaciune, sfaturi si indrumari ale duhovnicului, sau ale parintilor imbunatatiti, sau rugaciuni care m-au miscat.

Ce nu scriu in jurnal - nu scriu despre defectele sau pacatele celorlalti, si nici cu ce m-au suparat. Prefer sa nu scriu in jurnal cand sunt furioasa-  eventual, daca simt nevoie sa ma descarc in scris, folosesc o foaie pe care apoi o rup si o arunc. Nu obisnuiam sa fac asta, dar recitind vechile mele jurnale am gasit locuri in care imi exprimam frustrarea , supararea sau nemultumirea fata de altii- si sentimentele de atunci au revenit de parca nici n-ar fi trecut timpul, desi problemele respective fusesera rezolvate, iertate si uitate de mult. Mi-am dat seama ca nu vreau sa tin minte raul, din viata mea si sa-l „scormonesc” periodic , ci sa-mi indrept mereu gandul spre lucrurile bune, frumoase, de folos.
Daca nu aveti inca un jurnal de rugaciune va incurajez sa incepeti unul, mai ales ca ne aflam in post, un timp potrivit pentru a ne revitaliza viata duhovniceasca, si pentru a stabili noi scopuri si directii.

Va doresc „jurnalit” placut! :)

Irina

Inceput de august

Nu-mi vine sa cred ca suntem deja in ultima luna de vara!Iulie a trecut pe nesimtite, si luna august a inceput in sunetul bataii de toaca, ce anunta ca suntem in postul Adormirii Maicii Domnului.

Am intors inca o pagina de calendar, si asta imi reaminteste ca tot ce ne apartine este momentul de acum - si incerc sa ma bucur de prezent.

Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. 

Ps. 117:24

Va doresc post cu folos, si o luna binecuvantata!

Irina

Ferma din epoca victoriana

”Ferma din epoca victoriana” e un documentar BBC extrem de interesant . Trei pasionati de vechea Anglie rurala restaureaza o ferma paraginita din epoca victoriana, si timp de un an traiesc acolo exact ca pe vremea respectiva, fara nici una din comoditatile vietii moderne. Este interesant de comparat cum traiau englezii pe la 1800, si cum traiesc o mare parte din romani in 2011 :).

Trailerul:




Primul episod :


Vizionare placuta!

Irina

Calendar pentru copii - invatam impartirea timpului

 Copiii pot invata usor despre impartirea timpului in ani, anotimpuri,  luni si zile  sub forma de joc, folosind un calendar realizat special. Imi doream  foarte mult unul pentru fete, dar ce am gasit pe internet mi s-a parut destul de scump, si nu era chiar ce as fi vrut. Am studiat mai multe modele, si cel mai mult mi-a placut acesta :

Calendarul din imagine este magnetic, si toate elementele se pot muta, astfel incat, in fiecare dimineata, copilul sa aseze pe tablita data, ziua, anotimpul si cum este vremea.

Din pacate n-am avut  material ca sa realizez ceva foarte sofisticat, asa ca pentru inceput am facut calendarul de mai jos :

Ca suport am folosit un panou de pluta.

Pe o foaie simpla am scris anotimpurile, lunile anului, zilele saptamanii. Pentru fiecare anotimp, si pentru lunile sale, am folosit o culoare specifica, pentru a se distinge dintre celelalte.

Separat am facut fise cu lunile anului, anotimpuri, zilele lunii, si cu momentele timpului - azi, ieri, maine.

Dimineata ne uitam ce zi e AZI -si punem alaturi fisa corespunzatoare. Apoi ne uitam ce a fost IERI, si ce va fi maine- si punem alaturi fisele. Apoi vedem in ce anotimp suntem, in ce luna, si in ce zi a lunii (o marcam cu un pin rosu).

In acest mod fetele repeta zilnic aceste concepte, astfel incat si le vor insusi cu mai multa usurinta.Intre timp caut coala magnetica ce se poate imprima, ca sa fac un calendar ca cel din prima imagine, si sa-l pun pe frigider, ca sa aiba si Otilia acces la el.

Voi ce metode ati folosit (sau folositi) ca sa-i invatati pe copii despre impartirea timpului?

Irina

27 de abilitati de care copiii au nevoie, si pe care nu le invata la scoala

Mi-a placut acest articol  si m-am gandit sa-l traduc , fiindca mi s-a parut de un real folos. Mi-am dat seama ca multe din lucrurile de pe lista nu le stiu nici eu, si vreau sa le invat- si o voi face impreuna cu copiii :).

”Cum ii invatam pe copii aceste lucruri: aceste subiecte nu trebuie invatate prin predici sau lecturi. Ele pot fi invatate doar prin exemplul personal, prin conversatie, aratand copilului cum se face si permitandu-i sa faca singur(la inceput supravegheat). Dupa ce ii povestiti despre abilitatea pe care doriti sa-l invatati, aratati-i copilului cum sa faca, apoi lasati-l sa exerseze, la inceput supravegheat, apoi acordati-i incredere lasandu-l sa faca singur lucrul cu pricina si sa invete din propriile greseli. Verificati din cand in cand si discutati despre ce a invatat.

Domeniul financiar

• Economii.Cheltuieste mai putin decat castigi. Iata o maxima simpla,  totusi atat de putini tineri adulti o inteleg, sau stiu cum s-o puna in practica. Invata-i pe copii de mici  sa economiseasca din banii pe care ii primesc , sau ii castiga. Invata-i cum sa-si stabileasca un obiectiv, apoi cum sa cumpere lucrul pentru care au economisit.
• Bugetul casei. Multi dintre noi se tem de aceasta sarcina, si sufera din cauza ei, din cauza ca n-o inteleg si le lipsesc cunostintele pentru a intocmi cu usurinta un buget. Invata-i pe copii  lucruri simple despre buget, si ce presupune el, si nu vor avea probleme ca adulti. Poti astepta pana la adolescenta ca sa-i inveti aceste lucruri- si e un lucru bun, fiindca le va arata la ce e buna matematica de baza.
• Plata facturilor. Da-le sa plateasca facturi , si s-o faca la timp - online sau direct. Invata-i sa nu intarzaie niciodata cu plata.
• Investitii  Ce sunt investitiile si de ce sunt necesare? cum s-o faci si care sunt felurile diferite de a o face? Cum sa cauti o investitie?Cum evolueaza ea in timp? Aceasta e o conversatie buna pe care s-o ai cu adolescentii.
• Cumpatarea E un lucru cu care trebuie invatati de mici. Cum sa mearga la cumparaturi si sa faca o afacere buna, sa compare calitatea si pretul produselor, sa ia lucruri care dureaza si sa nu risipeasca, sa gateasca in casa in loc sa manance prea des in oras, sa-si controleze impulsul de a cumpara. Cand iesim in oras si  facem cumparaturi dupa cum avem chef , inclusiv inainte de Craciun, ii invatam pe copii exact opusul cumpatarii.
• Credit. Aceasta e o problema majora pentru multi adulti. Invata-i pe copii sa fie responsabili in folosirea creditului, si sa-l evite daca nu e neaparat necesar. Invata-i cum sa evite a intra in datorii.
• Pensionare.E mai bine sa lucrezi din greu si sa te pensionezi, ori e mai bine sa-ti iei mici perioade de ”pensionare” de-a lungul vietii?Asta e o intrebare personala, dar copii vostri trebuie sa cunoasca optiunile si argumentele pro si contra pentru fiecare. De ce e important sa investesti in pensie cand esti tanar, si ce diferenta poate face dobanda primita de-a lungul anilor. Cum sa faci asta automat.
• Milostenie(caritate).De ce caritatea e importanta, si cum s-o transformi in obicei. Aceasta nu e doar o chestiune financiara, ci si una sociala . Invata-i cum sa-si foloseasca timpul pentru voluntariat din cand in cand.

Gandirea

• Gandirea critica.Una din cele mai importante abilitati care nu este invatata in scoala. Astazi suntem invatati sa fim roboti, sa ascultam profesorii si sa nu punem intrebari, sa acceptam ceea ce ni se spune si sa nu gandim, sa fim angajati buni si sa nu comentam. Daca esti angajator, s-ar putea sa-ti doresti ca angajatii tai sa fie asa. Daca esti politician s-ar putea sa-ti doresti ca cetatenii pe care-i conduci sa fie asa. Dar vrei ca asa sa fie copiii tai? Niste cetateni/angajati/studenti naivi, ignoranti, care nu pun la indoiala nimic? Daca e asa, continua ca pana acum. Daca nu, introdu doar obiceiul de a pune intrebarea ”de ce”? Si gandirea critica va gasi raspunsul. Si invata-i cum sa puna la indoiala autoritatea- aici nu exista un raspuns corect. Conversatia e o modalitate buna de a dezvolta aceasta abilitate
• Lectura. Sigur, am fost invatati sa citim. Dar in general scoala transforma asta intr-un lucru plictisitor. Arata-le copiilor ce lumi imaginative minunate sunt acolo. Si arata-le cum sa caute ceva pe internet, si cum sa evalueze ceea ce citesc din  punct de vedere al credibilitatii, logicii si al faptelor.

Succes

• Gandirea pozitiva. In timp ce gandirea critica e o deprindere importanta, e la fel de important sa avem o viziune pozitiva asupra vietii. Sigur, in viata apar probleme, dar lucrurile se pot schimba inspre bine. Gaseste solutii in loc sa te plangi. Si cel mai important- invata sa crezi in tine, si sa blochezi gandirea negativa despre tine (atentie- nu evaluarea realista a sinelui, ci gandirea distructiva- nota mea).
• Motivatia.Invata ca nu disciplina e cheia ca sa atingi un scop, ci motivatia. Cum te motivezi, diferite strategii- si cat de minunat e sa-ti atingi scopul. Incepe cu ceva mic, cu scopuri care pot fi usor atinse, si lasa-i sa-si dezvolte aceasta abilitate.
• Amanarea. Este o problema cu care se confrunta si adultii, si copii. Acum, cred ca exista momente in care sa te prostesti, sa fii lenes si sa te distrezi. Dar cand apare ceva ce intradevar trebuie facut, cum ne determinam sa facem?Invata care sunt motivele din spatele amanarii, si cum sa le abordezi. Invata cum sa invingi amanarea.
• Pasiunea. Unul din cele mai importante cai spre reusita este sa gasesti ceea ce te pasioneaza, si sa faci acel lucru ca sa-ti castigi existenta. Copiii vostri nu vor sti raspunsul la varste mici, dar trebuie sa le arati cum sa-si descopere pasiunile si cum sa le urmeze- si de ce e asta important.

Social

• Anti-competitie.  Ca si copii am fost invatati sa fim competitivi. In lumea adultilor asa ne comportam. Si rezultatele sunt impinsul de la spate, subminarea, resentimente si altele ca acestea. In loc de asta invatati-va copiii ca e loc pentru toti ca sa reuseasca, si cum esti mai castigat daca ii ajuti si  pe altii sa reuseasca, si cum ei te vor ajuta in schimb. Invata-i ca a-ti face prieteni si aliati e mai bine decat a-ti face dusmani- si cum sa faca asta. Invata-i cum sa coopereze, si sa lucreze in echipa.
• Compasiunea. Nu se invata deloc la scoala. De fapt, in loc sa invete copiii cum sa empatizeze cu altii si sa incerce sa le usureze suferinta, in scoli copii sunt adesea invatati cum sa creasca suferinta altora. Invata-i sa se puna in locul altora, sa-i inteleaga si sa ii ajute in suferinta lor.
• Dragostea.  Sora geamana a compasiunii, dragostea difera prin faptul ca in loc sa vrei doar sa usurezi suferinta celuilalt, vrei ca el sa fie fericit. Ambele sunt calitati cruciale.
• Ascultarea.Sunt copiii vostri invatati in scoala cum sa asculte ce spun ceilalti?Sau cum sa vorbeasca cu ceilalti. Probabil de aceea multi adulti nu au aceasta abilitate foarte importanta.Invata-i cum sa asculte cu adevarat pe cineva, sa inteleaga ce spune celalalt, sa empatizeze.
• Conversatia.Merge mana in mana cu ascultarea, dar arta conversatiei e ceva ce nu se invata in scoli. De fapt, copiii sunt invatati ca de cele mai multe ori conversatia e un lucru rau. Dar in general ceea ce au nevoie copiii e o conversatie, nu o predica. Aceasta e o abilitate sociala extrem de importanta care se invata acasa. Invata sa conversezi cu copilul tau, in loc sa-i vorbesti.

Practic

• Auto.De ce e nevoie de masina (nu, nu ca sa fii smecher :))  ), cum sa cumperi o masina practica, cum sa ai grija de ea. Cum functioneaza motorul, ce se poate strica si cum poate fi reparat. Si fetele si baietii trebuie sa stie  aceste lucruri.
• Gospodaria.Cum sa repari lucrurile prin casa, si cum sa le intretii. Instalatii, electricitate, incalzire si racire, zugraveala, acoperis, gradinarit - toate aceste lucruri. Uneltele si abilitatile necesare ca sa faci lucrari obisnuite de intretinere si reparare a casei. Si cum sa stii cand trebuie sa chemi un profesionist.
• Curatenia. Prea multi adulti cresc fara sa stie sa  spele rufe, sa curete cum trebuie  o casa, sa pastreze casa curata si fara lucruri de prisos, sa aiba o rutina saptamanala si lunara de curatenie. Invata copilul sa faca aceste lucruri, in loc sa-i spui ce are de facut.
• Organizarea. Cum sa organizezi hartiile, cum sa pui lucrurile la locul lor, cum sa ai o lista cu lucruri de facut, cum sa stabilesti o rutina, cum sa te concentrezi pe indatoririle importante.

Fericirea

• Fii prezent. Din anume motive aceasta e o deprindere extrem de importanta pe care nimeni nu ne invata cand suntem copii.Cu cat suntem mai tineri, cu atat mai naturala e aceasta abilitate.Pe masura ce crestem incepem sa ne gandim la viitor, sau la trecut, si prezentul pare sa ne scape. Capacitatea de a trai in prezent ne va ajuta intotdeauna.
• Bucura-te de viata. Copiii nu au probleme cu asta, dar cateva sfaturi despre importanta sa si cum sa faci acest lucru vor fi de ajutor. Fii un bun exemplu, si copiii te vor urma.
• Gaseste un scop.Indiferent daca e un scop religios inalt, sau scopul de a-ti face familia fericita, ori scopul de a-ti gasi chemarea, a avea un scop in viata e foarte important. Invata-i pe copii importanta acestui lucru si arata-le cum faci tu acest lucru.
• Dezvolta relatii apropiate, profunde cu ceilalti. Cel mai bun mod de a invata acest lucru e sa dezvolti o relatie intima si apropiata cu copilul, si demonstreaza practic cu relatia dintre tine si sotul tau, sau cu alta persoana importanta din familie. Invata-i cum sa dezvolte acest tip de relatii, vorbeste-le despre importanta lor, si invata-i cum se depasesc momentele dificile.Sunt momente grele in orice relatie, dar cu abilitatile potrivite de comunicare, empatie si compromis ele pot fi depasite.

Vrei sa mai adaugi ceva la aceasta lista?Spune la comentarii ce anume. ”

Va doresc o saptamana cu spor in toate!

Irina

Haos organizat

ok, recunosc, mai mult haos decat organizat :))

Am terminat cu mutatul bibliotecii, sufrageria e mult mai spatioasa cu noul aranjament. Acum am intrat in jucarii, urmeaza cartile si hainele copiilor.Toate jucariile sunt momentan in mijlocul casei, trebuie sortate, reparat ce se poate repara, si asezate la loc in debara.

 Avem multe jocuri educative de cand era Ilinca mica, si cutiile s-au deteriorat in timp, asa ca a trebuit sa le lipesc.

Otilia ne ”ajuta” sa aranjam puzzleurile :))

La carti nu vreau sa ma gandesc inca :)).Este incredibil cate lucruri se pot aduna intr-o casa cu copii! Abia astept sa terminam totul - ordinea e asa de odihnitoare, nu credeti?

Va doresc o zi frumoasa!

Irina

Din weekend

Sper ca ati avut un sfarsit de saptamana placut, in ciuda caldurilor care au inceput deja 

- cel putin in Bucuresti :). 

Fiindca sambata se anunta o zi caniculara, ne-am decis in mod spontan sa plecam la mare.

Asta e unul din lucrurile mele favorite in ceea ce priveste capitala - in doua-trei ore poti ajunge la mare, sau la munte, dupa plac :).

Vremea a fost superba- nu prea cald, batea un vanticel racoros. Apa parea cam rece, dar dupa zece minute de balaceala devenea calduta :)). 

Nu era aglomerat,  plaja a fost foarte linistita. Se auzea doar marea, si galagia facuta de copii.

Dupa doua zile de odihna pentru noi se anunta o saptamana incarcata - reorganizez biblioteca, si mutam niste mobile de colo-colo -  transform camera de zi in spatiu de pseudo- homeschooling :), 

fiindca din toamna Ilinca merge la scoala. 

 Va doresc o saptamana productiva, cu spor in proiectele voastre!

Irina

Filmulete cu Michelle Duggar

turul casei

Despre contraceptie, credinta si familie

 cum inveti copiii sa stea linistiti si tacuti(de facut !!! :))   )

vorbind despre copilaria ei

despre suprapopulare :))

despre casatorie

despre relatii

  cum se relaxeaza

despre cum decurge o zi  obisnuita  pentru ea

Pe croseta

 Cand am inceput patratelele pentru fata de perna era destul de rece, asa ca era o placere sa lucrez cu lana. Acum s-a incalzit, si abia astept sa termin, caci bumbacul e mai potrivit pentru vara.

Imi place sa stau in balcon,  sa crosetez patratele multicolore, si  ”in pauza” :) sa-mi savurez prajitura preferata - indiana cu frisca si cu ciocolata. De la cofetaria Pestisorul- cine stie cunoaste :)).

Pacat ca n-am gasit si fir rosu, cred ca s-ar fi potrivit. Ca model folosesc patratelul plin (solid granny square). Schema e cea de mai jos :

Va doresc spor in proiectele voastre!

Irina

Sortul de bucatarie

Imi plac tare mult fotografiile vechi, cu gospodinele din anii 50. Familii fericite, case simple, copii jucandu-se linistiti impreuna, barbati multumiti de familia lor si femei aranjate, imbracate frumos, cu sortulete dragute peste rochiile elegante. Desigur, sunt doar fotografii, dar cred totusi ca pe vremea aceea lucrurile erau mult mai simple, si oamenii aveau o pace si o bucurie care lipseste multor familii de azi. Aceste lucruri n-ar trebui sa dispara - si nici rochiile elegante cu sortulete frumoase deasupra.

De cand am descoperit programul Fly Lady am inceput sa dau mai multa atentie felului in care ma imbrac in casa. M-am gandit ca nu e politicos sa ma aranjez pentru straini, doar cand ies pe strada, si familia mea sa ma vada ciufulita , in haine sleampate si patate.M-am hotarat ca, daca un mod de a arata nu e acceptabil pentru straini, e cu atat mai putin acceptabil pentru cei  dragi..  Mi-am cumparat cateva rochii dragute pentru purtat in casa, si niste pantofi comozi. Odata schimbata garderoba de interior a trebuit sa folosesc si un sort, ca sa nu patez  hainele. Am doua sorturi primite cadou- unul de la mama mea, si unul de la soacra mea, pe care le folosesc zilnic.

Aceste lucruri aparent marunte ma fac sa ma simt mult mai bine cu mine, si ma binedispun de dimineata. Imbracata frumos, si cu un sortulet elegant cheful meu de munca a crescut proportional cu buna dispozitie :)).

Mi-am amintit de femeia din Pilde 31:

Ea vegheaza la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze, ea nu mănânca

 sau in traducere din engleza

Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu manancă painea lenevirii.
(Pilde 31:27)

 Nu ma scol in fiecare dimineata cu chef de munca, dar sortul meu, asezat cuminte in bucatarie, ma mobilizeaza si ma duce cu gandul la versetul de mai sus.

Astazi sortul a devenit o amintire, nu se mai gaseste decat prin dulapurile ori garderoba femeilor de la tara. Modelul femeii gospodine este ridiculizat - nu mai e demn sa stai ”la coada cratitei”, si odata cu el, din bucataria femii moderne, a disparut si mormanul de sorturi divers colorate.

Eu as vrea sa mentin vie in familia noastra aceasta traditie. Mi-o amintesc pe mama purtand sort cand eram copil, bunicile mele purtau sort, soacra mea poarta sort,
si sper ca si fetele mele sa faca la fel.

In SUA exista chiar si o zi nationala a sortului de bucatarie :) (National Wear Yor Apron Day),
care vrea sa le transmita femeilor ca e ok sa-ti placa sa fii gospodina , femeie casnica si mamica, si le incurajeaza ca o zi sa poarte sortul si in afara casei. 

Mi-am croit primul sort de bucatarie cand eram in scoala generala, si cred ca o sa scot de la naftalina masina de cusut, ca sa-mi improspatez garderoba  :)), mai ales ca pe net se gasesc o gramada de tutoriale dragute.

Voi aveti vreun sort prin casa?Il purtati?

Irina

Cui facem milostenie?

Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi, Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici săa nu manance.Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, în Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in linişte si sa-si manance painea lor...Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie ruşine. Dar să nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.

2 Tesaloniceni 3:6-15

La  poarta oricarei biserici , sau pe strada, ne intampina oameni care ne  cer de pomana, si, nu-i asa, parca te simti prost sa nu le dai, mai ales  ca zice si Sf. Evanghelie ca Dumnezeu da ploaie tuturor, chit ca sunt  drepti sau nedrepti, deci cu atat mai mult noi trebuie sa fim milostivi  si sa nu cercetam prea mult pe sarac, ci sa raspundem nevoii lui.
Total  de acord, dar ramane intrebarea- cel care imi cere e intradevar un sarac  lovit de soarta, care nu poate munci din diverse pricini, sau e un  lenes santajist care traieste ca un trantor pe seama altuia?Vedem in Sf.  Scriptura ca apostolii munceau din greu zi si noapte ca sa-si castige  painea, nu asteptau pomana de la nimeni, si indemnau pe toti  credinciosii sa faca la fel. Iar de fratii trandavi crestinii erau  sfatuiti sa se fereasca, si sa nu-i incurajeze in patima lor

Orice banut pe care il avem este muncit din greu, castigat cu  sacrificii, si a-l da cuiva care poate sa munceasca, dar nu vrea, este  risipa si incurajarea lenii.

Parintele Calistrat de la Barnova spunea :

Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie...

- Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia. Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.

- Puteti sa detaliati?

- Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: "Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?" Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: "Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!"

O i-au si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? "Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii."

Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus: "Osteneala tineretii este odihna batranetii".

Si atunci i-am spus: "Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca? Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?" "Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama".

Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.

Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi". Atunci cugetai la moarte? Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ti-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?"

Si i-am spus: "Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit..."

- Exista foarte multe astfel de cazuri.

- Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad. "Ce, vrei sa pari mai dramatica? Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi."

Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.

sursa
 https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-calistrat-la-barnova-mangaiere-mustrare/despre-iubirea-aproapelui-81126.html

Desigur, fiecare trebuie sa se lase indrumat de Dumnezeu in ceea ce priveste milostenia. E bine ca, inainte de a lasa din mana banul muncit cu greu, sa inaltam o scurta rugaciune, si inima noastra, si bunul simt, ne vor calauzi intr-un mod corect, astfel incat sa facem intradevar milostenie, nu risipa.

Irina

Argument ortodox pentru scolarizarea la domiciliu (homeschooling)

”Concret vorbind, la învăţătura propriu-zisă mai trebuie adăugat doar acest lucru:
instruirea să fie orânduită astfel încât să se vadă limpede ce contează mai întâi şi ce vine
după aceea. Deosebirea aceasta e lesne de făcut printr-o împărţire pe măsură a materiilor
de studiu şi a timpului acordat lor. Studierea credinţei să fie socotită lucrul de căpetenie.
Cele mai bune perioade să fie rezervate faptelor de evlavie, iar când se întâmplă vreo
nepotrivire, acestea să primeze asupra învăţăturii, încuviinţare să dobândească nu numai
reuşita la învăţătură, ci şi credinţa şi buna purtare, în general, mintea şcolarilor trebuie
formată în aşa fel încât să nu piardă încredinţarea că cea mai de seamă lucrare a noastră
este a plăcea lui Dumnezeu şi că învăţătura vine în urmă, ca ceva secundar, bun numai
pentru viaţa aceasta. Iată de ce nu ar trebui ţinută la o atât de mare evlavie, încât să
înghită toată luarea aminte şi să capteze întregul interes.

Nimic nu e mai veninos sau nimicitor pentru duhul vieţii creştine decât o astfel de
învăţătură şi grija exagerată pentru ea. Căci ea îl aruncă pe om direct în nepăsare şi apoi îl
poate ţine pentru totdeauna acolo, iar uneori mai adaugă şi o viaţă stricată, dacă sunt înjur
prilejuri prielnice pentru ea.
Al doilea lucru care ar trebui luat în seamă este duhul în care se predă învăţătura sau al
atitudinii faţă de materiile de studiu. Este nevoie să se aşeze în chip de lege neclintită ca
orice fel de studiu s-ar preda unui creştin, acesta să fie pătruns de învăţăturile creştineşti
şi, mai precis, de cele ortodoxe. Orice ramură a învăţăturii poate fi abordată astfel şi va fi
o adevărată ştiinţă abia când va împlini şi această normă. Principiile creştine sunt
adevărate mai presus de orice îndoială. Aşadar, fără a ne mai îndoi în nici un fel, să facem
din ele etalonul adevărului. E o greşeală deosebit de primejdioasă aceea care se face la
noi, că materiile de studiu se predau fară nici o atenţie faţă de credinţă cea adevărată; ci
se îngăduie libera cugetare şi chiar ideea că învăţătura şi credinţa sunt două domenii
diferite.

Dimpotrivă, noi nu avem decât un singur duh. Acesta primeşte învăţătura şi cuprinde
cunoştinţele ei tot aşa cum primeşte şi credinţa şi este pătruns de ea. Cum să fie atunci cu
putinţă ca aceste două domenii să nu se întâlnească aici. fie in chip armonios, fie de-a
valma? In acelaşi timp, sfera adevărului e una. Prin urmare, la ce bun să mai bagi în cap
ceea ce nu ţine de ea?
Dacă educaţia s-ar împlini în acest mod, astfel încât credinţa şi viaţa dusă în duhul
credinţei să poată stăpâni atenţia şcolarilor, atât în felul de a învăţa, cât şi în duhul în care
învaţă, atunci numai încape îndoială că deprinderile însuşite din copilărie nu numai că se
vor păstra, ci chiar vor spori, se vor întări şi vor ajunge la o desăvârşire pe măsură. Şi ce
urmări bune va avea lucrul acesta!”

Sf. Teofan Zăvorâtul - Calea spre mântuire

Ce poti face cu un tricou vechi

Am gasit mai de mult un tutorial de reciclare a tricourilor uzate, si sper sa fac rost de niste tricouri vechi ca sa incerc si eu. Tricourile se taie si se fac gheme de ”cordele” pe care le putem folosi ca sa lucram diverse obiecte, cum ar fi covorase, suporturi pentru farfurii, sau genti.

In filmuletul de mai jos vedem in detaliu cum se procedeaza:

Iata si cateva lucrusoare facute din tricouri vechi:

tutorial AICI

covoras -sursa

sursa

sursa

In acelasi fel se pot recicla pungile de plastic, si din ”lana” rezultata se pot lucra niste genti foarte dragute:

 ca aceasta

sursa

Spor la lucru! :)

Irina

Inceput de iulie

"Caldura lui iulie aduce ploi  racoritoare de vara, caise si micsunele."
  Sara Coleridge, Pretty Lessons in Verse

Iata ca am ajuns si in minunata  luna iulie!cel putin acum vara se anunta a fi racoroasa si placuta. Canicula ne ocoleste deocamdata, si sper sa ramana asa. Nu am prea multe planuri pentru  luna care ne sta in fata -vreau doar sa savurez zilele luminoase si iesirile in aer liber .

Desigur, printre indatoririle zilnice si grija familiei ma asteapta  momentele placute  de lectura si crosetat. Luna asta, in clubul de lectura de pe Pilde31 ne-am propus sa citim ”Calea spre mantuire” de Sf. Teofan Zavoratul, o carte deosebita. Se gasesc in ea   multe sfaturi si indemnuri practice pe care intentionam sa le punem in aplicare, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca sa nu ramanem doar la stadiul de teoreticieni :). Este o lectura foarte utila pentru mamici, deoarece sfantul explica detaliat cum sa ne educam copiii, astfel incat sa sadim in ei virtutile inca de mici.

La crosetat avem o provocare de vara, deocamdata nu ne-am hotarat ce sa fie - runner pentru masa, ori fata de perna :)). Oricum , eu mi-am pregatit firele si crosetele. Vara e o placere sa crosetezi ceva din bumbac viu colorat - proiectele mele pufoase sunt in stand-by acum :).

Sper ca vom avea o vara linistita, in care bucuriile marunte de zi cu zi sa ne faca viata mai frumoasa.

Va doresc o luna iulie binecuvantata si fericita, alaturi de cei dragi!

Irina