vineri, mai 06, 2011

Gospodina de azi



Am cumparat mai de mult cartea ”Familia- ultimul bastion” de preot Maxim Kozlov, si o recomand cu multa caldura, fiindca sunt raspunsuri la intrebari care framanta pe multi, cu privire la familie.
Una din ele se lega foarte bine de postarea mea de zilele trecute, legata de nevoia de frumos, asa ca o s-o redau mai jos :

Femeia din ziua de azi este de multe ori o proasta gospodina. In acest caz, ar trebui ca ea sa se straduiasca sa fie o buna gospodina, ori sa cheme o menajera, ocupandu-se de cariera in continuare?

Cred ca datoria femeii este sa vrea ca in casa sa fie caldura sufleteasca, pentru ca acolo sa se vada intr-adevar Biserica mica, iar nu grajd. Dar cum poti face acest lucru?Fie prin sudoarea fruntii tale, facand curat, spaland geamurile si vasele, fie prin intermediul unui loc de munca ce iti va permite sa cumperi masina de spalat vase si de doua ori pe saptamana sa chemi in ajutor o menajera, dandu-i si ei posibilitatea sa castige ceva pentru familie. Dar toate acestea tin de fiecare caz in parte. Pana la urma nimeni nu presupune ca Sf. martira imparateasa Alexandra i-ar fi spalat sosestele tarului Nicolae sau ca ar fi spalat vasele. Asa ca nu trebuie sa cataloghezi femeia drept buna sau rea gospodina doar dupa implicarea ei in gospodarie. O sotie buna este acea sotie care organizeaza casa in asa fel incat sotul vrea sa se intoarca acolo. Dar cum anume sa fie acea casa depinde deja de fiecare in parte.Casa poate avea paianjeni pe la colturi, iar in rest toate bune sau poate fi o casa in care totul straluceste de curatenie, iar sotul, cu un caracter de nordic, venind de la serviciu si incaltand papucii, sa se simta foarte bine.
Nu are importanta cum este exact casa, important este ca acolo sa se dea dovada de iubire crestina, pentru ca femeia sa vrea sa faca astfel incat sotul sa se bucure cu sufletul, si ea sa se veseleasca de bucuria lui. Daca exista un astfel de sentiment in casa atunci formele gospodaririi feminine sunt cu siguranta pe planul al doilea.

Atunci cand sotia isi asuma responsabilitati din cele mai diverse, in virtutea caracterului slab, sau a neputintei de a refuza, incat nu mai are timp de gospodarie, sotul ar trebui s-o certe pentru acest pacat al grijii de multe, dupa cum il numeste Sf. Teofan Zavoratul?

De obicei aceste griji nu sunt asociate cu slabiciunea, ci cu taria de caracter si dorinta de a face cat mai multe. De aceea sotul va trebui sa rabde multe necazuri daca va voi sa-si intoarca sotia la cele ale ei, adica grija de familie, iar nu la oamenii, organizatiile sau institutiile de care s-a lipit cu inima.