Am ajuns si in ajun de Anul Nou, mai sunt cateva ore si vom intra in 2008. Pentru mine acesta a fost un an foarte plin, si destul de greu. M-am confruntat cu probleme, boli, durere, uneori disperare, dar am avut si foarte multe impliniri si bucurii. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns in ziua de azi, sanatosi. Domnul stie ce va mai fi si in anul care vine- sa ne rugam sa ne fie toate spre mantuire si viata vesnica.
Sa incepem Anul Nou cu gandul la Dumnezeu, dupa cum ne indeamna si par. Cleopa, intr-un cuvant de folos :
"Vreau sa va spun ca, incepand de la Anul Nou, grija noastra cea mai mare trebuie sa fie alta. Cel mai mare lucru este sa ne innoim viata, sa luam aminte, cu fiecare an nou sa lasam cate un pacat care ne stapaneste cine stie de cand si sa punem in locul lui o virtute. Sa iertam greselile celor ce ne-au suparat, sa-i iertam pe toti, sa incepem Anul Nou cu inima curata si cu credinta in Dumnezeu. Sa nu incepem la crasma cu betie, cu fluiere, cu cate si mai cate petreceri. Ca daca incepi bine din ziua intai, fiindca ziua buna se arata de dimineata, asa o sa-ti meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, in noaptea aceasta. Este iadul pe fata pamantului! Iata cum stiu oamenii sa multumeasca lui Dumnezeu ca le-a mai dat un an de viata. Dar vine moartea la om si-l strange de gat, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, ca i-a legat limba! Cat ar mai vrea el atunci sa-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai da! Este randuit: cand ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea sa te rogi: "Doamne, mai da-mi un minut!" Dar nu-ti mai da! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut sa te indrepti, sa te pocaiesti, sa plangi, sa te rogi! Ti-a dat atatia ani de viata si n-ai avut nici o grija. Si atunci vei vedea ca nu mai este pocainta in timpul mortii.
Deci, sa ne gandim ca, trecand un an de zile, foarte mult trebuie sa plangem lui Dumnezeu, ca n-am facut nimic bun si sa-I multumim ca ne-a ajutat cu mila si cu indurarea Lui sa trecem iarasi 365 de zile si sa ajungem pana azi.
Toti trebuie sa multumeasca. Toata zidirea lui Dumnezeu. Caci viata si fiintele si toate vremurile sunt in mana lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ca sa nu vina urgia Domnului peste noi!
Asteptam mila lui Dumnezeu, dar odata n-ar sa mai fie timp, caci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scapa nimeni! Nu pot scapa nici imparatii. Unde sunt imparatiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt imparatii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetatile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au daramat de cutremur?
Unde sunt cetatile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei invatati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale caror capete straluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pamant si pulbere s-au facut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi daca cheltuim vremea in zadar. Marele Apostol Pavel spune: Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).
Vom cere sa mai traim un minut si n-ar sa ne mai dea Dumnezeu! Pentru ca trecem fara griji viata aceasta si ne incurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! In toata ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea campului, asa va inflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarba si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut. Si iarasi zice Duhul Sfant in psalmi: Zilele lui ca umbra trec; ca s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarasi: Anii lor ca panza unui paianjen s-au socotit; si iarasi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfant? Pentru noi! Sa avem urechi, sa nu fim surzi. Sa nu ne astupam urechile, ca visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu ramane vesnic pe pamant. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea pana ieri? Du-te si vezi-i in gheena, cum ii muncesc dracii. Du-te si intreaba-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a ramas stapanirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, dupa dreptate, si-i tine in legături pana in ziua Judecatii de Apoi.
...
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Sa multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toata lumea, ca ne-a invrednicit sa mai trecem un an. Sa ne hotaram in inima noastra sa punem inceput bun si sa petrecem de aici inainte cu Dumnezeu, crestineste. Sa ne impacam cu Dumnezeu mai inainte de a ne rapi moartea. Amin!"
Irina
Sa incepem Anul Nou cu gandul la Dumnezeu, dupa cum ne indeamna si par. Cleopa, intr-un cuvant de folos :
"Vreau sa va spun ca, incepand de la Anul Nou, grija noastra cea mai mare trebuie sa fie alta. Cel mai mare lucru este sa ne innoim viata, sa luam aminte, cu fiecare an nou sa lasam cate un pacat care ne stapaneste cine stie de cand si sa punem in locul lui o virtute. Sa iertam greselile celor ce ne-au suparat, sa-i iertam pe toti, sa incepem Anul Nou cu inima curata si cu credinta in Dumnezeu. Sa nu incepem la crasma cu betie, cu fluiere, cu cate si mai cate petreceri. Ca daca incepi bine din ziua intai, fiindca ziua buna se arata de dimineata, asa o sa-ti meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, in noaptea aceasta. Este iadul pe fata pamantului! Iata cum stiu oamenii sa multumeasca lui Dumnezeu ca le-a mai dat un an de viata. Dar vine moartea la om si-l strange de gat, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, ca i-a legat limba! Cat ar mai vrea el atunci sa-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai da! Este randuit: cand ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea sa te rogi: "Doamne, mai da-mi un minut!" Dar nu-ti mai da! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut sa te indrepti, sa te pocaiesti, sa plangi, sa te rogi! Ti-a dat atatia ani de viata si n-ai avut nici o grija. Si atunci vei vedea ca nu mai este pocainta in timpul mortii.
Deci, sa ne gandim ca, trecand un an de zile, foarte mult trebuie sa plangem lui Dumnezeu, ca n-am facut nimic bun si sa-I multumim ca ne-a ajutat cu mila si cu indurarea Lui sa trecem iarasi 365 de zile si sa ajungem pana azi.
Toti trebuie sa multumeasca. Toata zidirea lui Dumnezeu. Caci viata si fiintele si toate vremurile sunt in mana lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ca sa nu vina urgia Domnului peste noi!
Asteptam mila lui Dumnezeu, dar odata n-ar sa mai fie timp, caci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scapa nimeni! Nu pot scapa nici imparatii. Unde sunt imparatiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt imparatii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetatile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au daramat de cutremur?
Unde sunt cetatile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei invatati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale caror capete straluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pamant si pulbere s-au facut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi daca cheltuim vremea in zadar. Marele Apostol Pavel spune: Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).
Vom cere sa mai traim un minut si n-ar sa ne mai dea Dumnezeu! Pentru ca trecem fara griji viata aceasta si ne incurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! In toata ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea campului, asa va inflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarba si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut. Si iarasi zice Duhul Sfant in psalmi: Zilele lui ca umbra trec; ca s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarasi: Anii lor ca panza unui paianjen s-au socotit; si iarasi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfant? Pentru noi! Sa avem urechi, sa nu fim surzi. Sa nu ne astupam urechile, ca visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu ramane vesnic pe pamant. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea pana ieri? Du-te si vezi-i in gheena, cum ii muncesc dracii. Du-te si intreaba-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a ramas stapanirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, dupa dreptate, si-i tine in legături pana in ziua Judecatii de Apoi.
...
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Sa multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toata lumea, ca ne-a invrednicit sa mai trecem un an. Sa ne hotaram in inima noastra sa punem inceput bun si sa petrecem de aici inainte cu Dumnezeu, crestineste. Sa ne impacam cu Dumnezeu mai inainte de a ne rapi moartea. Amin!"
Irina
