miercuri, iunie 11, 2008

Path to freedom (Drumul catre libertate)






Am descoperit situl " Path to freedom" ("Drumul catre libertate") - urbanhomestead.org -cu ceva timp in urma, si am fost uimita de experienta acestei familii.




Pe scurt, despre ce este vorba: o familie din care locuieste in orasul Pasadena, California a decis ca vrea sa fie, pe cat posibil, autonoma si sa-si produca singura cele necesare traiului. Locuind intr-un oras, avand o mica bucata de pamant, s-au hotarat (in anii '80) sa inceapa cu ce aveau pentru a-si schimba stilul de viata. Pe langa faptul ca tot ce cultiva este organic,




cresc albine, animale si pasari (caprite, iepuri, gaini, rate, porumbei),





si nu doar ca produc pentru ei, dar vand si altora alimente, sapun de casa, lumanari, etc.



Nu folosesc energie electrica decat partial, si nici benzina sau motorina. Aici sunt o serie de fotografii foarte frumoase si interesante, o adevarata sursa de inspiratie.

In filmuletul de mai jos sunt prezentate ideea lor, motivatiile, si felul lor de trai. Mi-a placut foarte mult gandul din introducere: "...pot spune ca a-ti produce propria mancare este cea mai periculoasa ocupatie de pe pamant, fiindca esti in pericol de a deveni liber" .



Recunosc ca sunt atrasa de un mod de viata centrat pe gospodarie. Inca din copilaria petrecuta la bloc, fara bunici la tara, imi placea tare mult viata la casa, pe care o "gustam" din cand in cand, destul de rar, mergand pe la bunicii prietenelor sau vizitand o ruda mai indepartata care avea o gradina frumoasa. Sper ca intr-o zi sa ne mutam de la bloc, si sa ne schimbam stilul de viata urban cu unul mai apropiat de natura.

In special azi, cand nu stim ce mancam si ce consecinte au produsele pe care le consumam asupra sanatatii noastre si a copiilor nostri ( ca sa nu mai vorbesc de poluare, galagie, stress, etc.) ma gandesc ca este de-a dreptul intelept sa ne orientam spre o astfel de abordare a vietii. Desigur, sunt cea mai putin in masura sa vorbesc despre asta, pentru ca in afara de cateva ghivece chinuite pe balcon ( balcon aflat in acest oras oras mare si poluat), unde nu "produc" altceva decat niste ierburi aromatice (adica doar rozmarin, cimbru si menta), n-am nici un fel de experienta in gradinarit, ca sa nu mai spun de crescut animale sau pasari. Dar sper ca cei care locuiesc la casa sa se foloseasca de acest site extraordinar, si sa ne impartaseasca si noua din experienta lor. Cel putin eu sunt interesata .


Irina

marți, iunie 10, 2008

zdranganea







Printre jucariile Ilincai avem una de care Teodora e foarte atrasa: doua sfere mici de metal, in care sunt bilute, prinse de un clestisor. Ii place fiindca zdrangane foarte tare, dar nu i-o dau, ca nu cumva sa se desprinda o bucata din ea , s-o inghita si sa-i ramana in gat.
Cum- necum Teodora a gasit-o si zdranganea de zor. Ilinca a vazut-o si m-a strigat:
-maaamiii, Teodora se joaca cu bilutele. Vino sa le iei, ca daca le inghite o sa-i zdrangane gatul!