Brăduleț, brăduț drăguț, ninge peste tine...

 

... nu azi, și nu în București :))

Vă doresc o iarnă frumoasă!

Irina

Scara virtutilor

....de la Sucevita

mi-a placut cum cadea lumina apusului, scotea in evidenta scara, lasand in umbra celelalte elemente.

zugravii Suceviţei au realizat cea mai amplă interpretare a Scării virtuţilor din întrega iconografie românească. Plasată în centrul faţadei de nord şi chiar pe axul intrării principale în incinta mânăstirii, ea atrage imediat privirile celor ajunşi aici. Rostul acestei „strategii" iconografice este evident, el vizând importanţa întâlnirii cu Sfântul Ioan şi cu Scara sa.

Continuând comparaţia cu bisericile pe care deja le-am menţionat, vom constata că numai la Suceviţa, între ultimile trepte ale scării, apare o distanţă nefiresc de mare care o face aproape imposibil de urcat. Şi întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugrăvit pe unul dintre asceţi căzut şi atârnat de scară cu capul în jos.

Luând aminte la cele de mai sus este firesc să ne întrebăm: e cu putinţă ca cineva care a parcurs 29 dintre treptele Scării (şi deci tot atâtea virtuţi) să piardă cetăţenia raiului pentru că nu a reuşit să urce doar o singură treaptă? Care e această treaptă decisivă şi ce vor să ne înveţe iconarii?

Din Scara Sfântului Ioan ştim că treapta cea mai de sus (a 30-a) este a dumnezeieştii iubiri. Deci aceasta îi mai lipsea nefericitului ascet. El nu a mai putut „păşi" pe ea pentru a intra în Împărăţia Cerurilor deoarece, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Toată asceza care nu are iubire este străină de Dumnezeu!".

Prin urmare, chiar dacă aş urca toate cele 29 de trepte, sau, cu alte cuvinte spus, chiar "de aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă răsunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte" (1 Co 13, 8).

Aceasta este învăţătura de taină pe care ne-au descoperit-o genialii iconari ai Suceviţei, care, împreună cu Sfântul Ioan Scărarul, ne îndeamnă pe toţi: „Suiţi-vă, fraţilor, suiţi-vă, punând suişuri în inimile voastre şi luând aminte la proorocul care zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului nostru, care ne face picioarele noastre ca ale cerbului şi ne pune întru lucruri înalte ca să biruim întru calea lui» (cf. Isaia 2, 3). Alergaţi, rogu-vă, cu cel ce zice: «Să ne sârguim până ce vom ajunge toţi la împreunarea credinţei şi a cunoştinţei lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos» (Efeseni 4, 13), care a fost botezat în cel de al treizecilea an al vieţii sale văzute şi care a urcat pe cea de-a treizecea treaptă a scării celei duhovniceşti, căci Dumnezeu este iubirea" (Sf. Ioan Scărarul).

sursa

Desertul preferat

Desertul nostru preferat din Bucovina sunt clatitele cu branza si smantana (reteta aici ). Eventual cu ceva dulceata de afine deasupra, yam-yam.

Am descoperit un loc , destul de aproape de oras (20 de minute cu masina), unde fac niste clatite pufoase, umplute cu crema de branza si acoperite din belsug cu smantana dulce

                                                          

                                                                 si nu numai :))

                                                                    este muuult spatiu

                           padure in care sunt amenajate tot felul de coltisoare intime unde sa te odihnesti

                                                   caprioare care vin sa-ti manance din palma

                                                   leagan unde se poate  impleti comod :))

                                                   V-am facut pofta de o calatorie ? :))

Irina

Plimbare

Ieri a fost o zi cu soare, asa ca ne-am hotarat sa profitam de ea si am iesit la plimbare in imprejurimile Sucevei. Prima oprire a fost la Cacica,la 40 km de Suceava, sa vedem catedrala catolica si mina de sare.

Zacamintul de sare de la Cacica a fost descoperit in 1780, iar exploatarea a fost deschisa in 1798, cand au fost adusi aici ingineri si tehnicieni din Imperiul Habsburgic. Majoritatea erau poloni romano-catolici.La inceput, acolo neexistand o asezare, o capela a fost sapata in mina de sare, pentru ca muncitorii sa se roage la inceputul si la sfarsitul lucrului. Intre timp localitatea s-a dezvoltat, astfel ca in 1903 s-a inceput constructia actualei biserici.Ea a fost finalizata si sfintita in 1904.

In spatele bisericii exista o reproducere a grotei de la Lourdes.Tot ansamblul este inchinat Maicii Domnului, si pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, aici are loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.

Biserica e construita  in stil neogotic, si pentru mine e o aparitie oarecum desprinsa de context, ca sa zic asa :)).

Dupa aceea ne-am dus sa vizitam mina.Din pacate inauntru erau 10 grade, ca sa nu mai zic ca trebuiau coborate(si desigur urcate dupa aceea) cam 200 de trepte.Asa ca am renuntat,spre marele regret al Ilincai. Sper sa ne reintoarcem cand o sa mai creasca copiii.

Urmatorul popas a fost la manastirea Humorului. Am admirat iile frumos cusute si mai ales covorasele de lana.Am intrebat daca sunt vopsite natural, si doamna respectiva mi-a spus da, desigur. Si cu ce ati obtinut rosul asta, de exemplu, intreb ( gandindu-ma ca a folosit sfecla, sau ceva de genul asta ). Cum cu ce, cu vopsea Gallus :)).Curat natural. Ca si rosiile de la tarani, de altfel. Bio :)).

Apropo de iile astea minunate, mi-am cumparat si eu una de sarbatoare anul trecut. E brodata cu margele, pe panza tesuta in casa. Am fota si brau tesute de strabunica mea - ma gandesc ca un costm popular autentic e o mostenire frumoasa pentru copii.

Mai departe am trecut pe langa manastire si am urcat pe un drum forestier, pe traseul care duce spre Vama, prin Maghernita. Absolut superb, si peisajul, si casutele. Nici urma de maghernite prin zona :)). 

Mult verde, apa de izvor, oite...sa te tot plimbi :)

  Am ajuns seara acasa, si  speram s-o luam de la capat cat de curand :)).


Irina

Manastirea Sihastria- chilia parintelui Cleopa

Dupa Agapia si Sihla am ajuns la Sihastria, unde a trait parintele Cleopa. Eram deja cam obosita si n-am mai avut putere sa urc si pana la mormantul parintelui, am mers doar in biserica si la chilie.







Irina

Ieri - Sucevita

La manastirea Sucevita...






...si apoi la padure...




Irina

Sihla

Inainte sa intri in manastirea Agapia o iei pe drumul neasfaltat, pe stanga, si o pornesti pe Sihla, locasul cuvioasei Teodora.

Dupa vreo 8 km acceptabili de mers cu masina, fata de gropile si bolovanii de pe drumul spre schitul Rarau :), am ajuns la intersectia catre Sihla, de unde am urcat pe jos vreo 500 m. La un moment dat drumul coboara si se deschide o vale unde e manastirea. Peisajul e de-a dreptul minunat.

Mi-a placut foarte mult manastirea- cladirile frumos aliniate, biserica mica si ingrijita, peste tot flori, iarba, brazi, si desigur multi pelerini :)).

Am cumparat icoana cuvioasei Teodora, si am pornit mai departe, spre pestera. Drumul e abrupt, dar foarte frumos- o poteca ingusta, prin padure, pe sub stanci.

Am ajuns intai la bisericuta „dintr-un brad”, ridicata in 1763 , unde s-au pastrat pentru o perioada moastele Sfintei Teodora

si de acolo am mers catre pestera

la cativa zeci de metri de pestera e „ fantana Sfintei Teodora” pe care am fotografiat-o de jos, eu nefiind in conditia fizica de a urca pana acolo :))

La plecare am mai adaugat cateva borcane la colectia de serbeturi :) - am cumparat serbet de zmeura, de fragi si de muguri de brad, de la un nene care avea o masuta cu tot felul de bunatati.

Irina

La Agapia

Sambata am fost la Agapia, Sihla, Sihastria, Secu si Neamt.

E a treia oara cand vizitez Agapia , si e prima data cand vin vara, asa ca am fost surprinsa de multimea florilor, si de frumusetea lor.


Din pacate in biserica nu se puteau face fotografii (era interzis). Am avut bucuria sa ma inchin la moastele Sf. Teofan Zavoratul, si la cele ale staretilor de la Optina. Ce mi-a placut foarte mult au fost stergarele superb brodate pe matase, asezate la icoane.

Apoi am urcat spre cimitirul asezat intr-o frumoasa poienita, pentru a vedea mormantul parintelui Nicodim Mandita.





la iesirea din cimitir e o fantana cu apa rece ca gheata, si buuuunaaa taaare

care mergea tare bine cu serbetul de afine facut de maicute, pe care l-am cumparat la plecare :)


(va urma :) )


Irina