"Bomboane" de arpacas pentru concursul Inei

Am prostul obicei sa fac lucrurile pe ultima suta de metri. Asa am facut si cu concursul Inei, la care m-am inscris de mult, si abia azi m-am mobilizat. Din pacate de doua zile mi s-a stricat laptopul, asa ca nu pot incarca fotografii pana saptamana viitoare :((. Fiindca am facut o reteta pe care am mai preparat-o si altadata o sa pun fotografiile de atunci, si le voi inlocui saptamana viitoare cu cele noi. Nu stiu daca asa ma mai incadrez in regulamentul concursului :((, daca nu, asta e, ramane pe data viitoare :).

Reteta pe care am pregatit-o e inventie personala :)), si o fac de obicei in post, fiindca fetelor le place foarte mult.

Este vorba de "bomboane" de arpacas.

Arpacasul este o cereala - orz decorticat. E o sursa excelenta de fier, seleniu, acid nicotinic , tiamina, vitamina B6, si contine o cantitate insemnata de fibra.
De data aceasta am inlocuit zaharul cu miere, biscuitii macinati cu pesmet si cacaoa cu pudra de roscove.

Ingrediente:

• o cana de arpacas
• miere dupa gust
• o cana miez de nuca macinat
• o cana de pesmet
• 3 linguri pudra de roscove
• esenta de rom
• fulgi de cocos

Arpacasul se pune la inmuiat de cu seara, intr-o cantitate dubla de apa. A doua zi se scurge, si se pune la fiert intr-o oala cu fundul gros. In apa de fiert se pune o lingura de miere si un pic de sare. Se fierbe pana cand este foarte moale si "infloreste" (daca mai e nevoie se mai adauga apa din cand in cand).
Dupa ce a fiert se lasa sa se raceasca,si se macina la robot, pana se face pasta. Se adauga mierea, nuca, pesmetul amestecat cu pudra de roscove si esenta de rom.


Cu mana umeda se formeaza bilute, care se tavalesc prin fulgi de cocos (sau prin nuca macinata, ori pudra de roscove, dupa fantezie). Asta e momentul preferat al Ilincai, fiindca face si ea bombonele.


Se aseaza pe un platou si se dau la rece.

Fiindca azi a inceput si postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel va doresc post binecuvantat si cu folos!


Irina

Orasenii, fericirea si viata la tara

google.com

Recitesc "Valea lunii" de Jack London. E una din cartile mele preferate. Din copilarie am placerea asta, sa citesc si sa recitesc la nesfarsit cartile care imi plac. Din unele, dupa atata lectura, stiam pasaje pe de rost :).

"Valea lunii" e povestea unui cuplu de oraseni americani (Saxon si Billy) care, sufocati de traiul urban, isi vand toate lucrurile, isi achita datoriile si pornesc pe jos intr-o calatorie de-a lungul Americii, in cautarea "fermei de vis". Pe care o si gasesc, bineinteles :)).

La inceputul calatoriei intalnesc o femeie care avea o ferma prospera, cu care Saxon intra in vorba:

"- Cautam pamant.Vrem sa devenim agricultori, stiti, si inainte de a ne lua pamant vrem mai intai sa aflam ce fel de pamant am vrea.Si vazandu-l pe al dumneavoastra atat de frumos mi-am pus o multime de intrebari. Stiti, noi nu stim nimic despre agricultura. Am trait toata viata la oras si acum am renuntat: avem de gand sa traim fericiti la tara.

- Dar de unde stiti ca veti fi fericiti la tara?intreba ea

- Nu stiu.Tot ceea ce stiu e ca oamenii saraci nu pot fi fericiti la oras, unde au tot timpul probleme cu slujba.Daca nu pot fi fericiti nici la tara, atunci nu exista fericire nicaieri, si asta nu ni se pare drept, nu-i asa?

- Suna destul de rezonabil, draga mea, dar numai pana la un punct.Trebuie sa nu uiti insa ca sunt multi oameni saraci la tara, si multi nefericiti.

-Dumneavoastra nu pareti nici saraca, nici nefericita, o provoca Saxon.

(...)

- Poate am calitati speciale sa traiesc cu succes la tara. Dupa cum ai spus dumneata ti-ai petrecut viata la oras. Nu stii nici cele mai elementare lucruri despre viata la tara.Te-ar putea face sa suferi groaznic.

- Dar deja stiu ca viata la oras m-ar face sa sufar groaznic. Poate ca si viata la tara va fi la fel, dar oricum, este singura mea sansa, nu vedeti?Asta sau nimic.Si in plus , iata-ma aici, ceea ce dovedeste ca undeva, in adancurile mele, imi doresc viata la tara, deci trebuie, cum spuneti dvs., sa am calitati speciale pentru a trai cu succes la tara sau altfel nu m-as afla aici".

Ma gandeam la cuvintele de mai sus. Si eu tanjesc nu neaparat dupa viata la tara- in sensul ca nu as fi in stare sa traiesc din agricultura- ci dupa un coltisor linistit si cu verdeata, unde sa ma pot bucura de liniste, de placerea gradinaritului si de pregatirea conservelor pentru iarna din productia proprie :). Pe de alta parte fericirea nu tine de loc, ci de ceva interior. In general sunt fericita si multumita si de viata pe care o duc in oras. N-am o gradina mare, dar ma bucur de florile din balcon. Nu pot face conserve din legume productie proprie, dar multumesc lui Dumnezeu, am cu ce sa le cumpar din piata. N-am verdeata multa si linste in jur, dar in caz de forta majora ma pot duce intr-un parc sau la una din prietenele mele cu ograda :). Sunt constienta de toate binecuvantarile pe care mi le-a dat Dumnezeu aici in oras, si ii multumesc pentru ele. Omul care nu e fericit si n-are bucurie in locul unde se afla nu va fi fericit nici unde.

Nu inseamna ca nu-mi doresc in continuare o casuta cu curte si tot restul- e visul meu de copil fara bunici la tara, crescut intre betoane- dar am invatat sa-mi fac viata frumoasa acolo unde sunt, si in imprejurarile in care ma gasesc. Sigur, uneori e greu sa fac asta, dar ma stradui :)).

Irina

Cartile de pe noptiera

Diana m-a intrebat care sunt titlurile cartilor de pe noptiera mea, si le scriu mai jos:

• "Viata parintelui Nicodim Mandita" de Gheorghe Ionescu, ed. Agapis 2008, 2 volume
• "Familia ortodoxa- sfaturi, cuvinte de invatatura, rugaciuni"de pr. Evgheni Sestun, ed. Cartea Ortodoxa, 2005
• "Sfaturi pentru familia crestina" de Sf. Ambrozie de la Optina, ed. Playtera, 2006
• "Audienta la un demon mut" de Savatie Bastovoi, ed. Cathisma, 2009
• "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi" de Sf. Teofan Zavoratul, ed. Bunavestire, 1998 (se gaseste in editie noua)
• "Asceti in lume", ed. Evanghelismos 2009
• "Buna cuviinta in educatia crestina a copiilor" de Ignatie Monahul
• "Jurnal duhovnicesc" , ed. Bizantina
• "Filocalia de la Optina", ed. Egumenita 2009
• "Predici" de Sf. Teofan Zavoratul , ed. Sofia 2009

Cartile se pot comanda on-line la libraria Sofia.

Irina

Dulceata de trandafiri

Dulceata de trandafiri e una din cele mai aromate si parfumate dulceturi. Se face din petalele trandafirului de dulceata (Rose de Resht sau Kazanlik- trandafir bulgaresc).


Se culeg trandafirii cand sunt infloriti, se smulg petalele astfel incat sa indepartam partea alba (sau aceasta se taie ulterior cu un cutit sau o forfecuta). Se scutura de polen si se cantaresc.

La 300 - 500 g de petale avem nevoie de 1kg de zahar si 1 l apa. Nu se pregatesc deodata cantitati mai mari, deoarece dulceata fierbe greu si isi pierde culoarea si aroma.Daca veti respecta cantitatile si timpul de fierbere indicat mai jos dulceata va iesi aromata, frumos colorata si bine legata.

Petalele se pun intr-un castron mare si se freaca cu o lingurita sare de lamaie si doua de zahar, pana se inrosesc. Se pun la frigider pentru 24-48 de ore, astfel incat petalele sa-si lase aroma si culoarea.

Dupa 24-48 de ore scoatem petalele de la rece.Intr-o cratita cu fundul gros se pune apasi cand da in clocot se adauga petalele si se fierb pentru 10-12 minute.Cand ,,incercam,, petala ea trebuie sa fie moale, sa nu ,,scartaie,,.Dupa ce petalele au fiert, le scoatem din apa cu o strecuratoare si le punem separat.In apa in care au fiert petalele adaugam zaharul si fierbem siropul pentru 10 minute, curatand spuma.

Dupa ce siropul incepe sa se lege adaugam petalele si mai fierbem 10 minute pe foc iute (daca se fierbe la foc mic dulceata isi pierde culoarea)..Spre final adaugam un sfert de lingurita cu sare de lamaie, astfel ca dulceata sa isi intensifice culoarea. Verificam daca siropul s-a legat.
 Siropul e legat atunci cand, daca il picuram cu lingurita pe o farfurioara rece, raman picaturi rotunde, nu se latesc.

Daca dulceata e gata dam cratita deoparte si o acoperim cu un servet curat, udat in apa rece si sors foarte bine. Sa avem grija ca nu cumva sa picure apa in ea, ca se zahariseste. Se pune in borcanele curate si sterilizate cand s-a racit. Se pune capacul si o pastram intr-un loc intunecat si racoros.


Irina

Diverse

Saptamana trecuta n-am avut timp de blog. Miercuri am fost in vizita la cineva si am gustat nitel din viata la tara- copiii s-au jucat in curte cu pisica, ori prin gradina, si noi am stat la taclale pe terasa. La plecare am primit si petale parfumate de trandafiri pentru dulceata si am fost foarte incantata, deoarece, de cand stau in Bucuresti, n-am gasit niciodata in piata asa ceva.

Asa ca am acum un borcan cu duceata roz si parfumata de trandafiri.Yam.

Joi a fost Inaltarea Domnului si am primit invitatie la hram. Vineri am avut treburi in oras , sambata am mai trebaluit, duminica a fost duminica si uite asa a trecut saptamana.

Pe noptiera am un teanc de carti pe care vreau sa le citesc, am cumparat nuci sa fac dulceata si mai am de facut un pic de curatenie.

Ma bucur ca a venit vara si din fericire inca nu e foarte cald. Muscatele si begoniile mele au inflorit. Clematita nu mai face floricele :((, in schimb a crescut foarte inalta.

Apropo de floricele, mi-am adaugat la lista mea de bloguri cateva noi, despre gradinarit:

De la mine din ograda

Gradina, pasiunea mea

Pene colorate

Azi e 1 iunie, nu petrecem in mod special, dar Ilinca si Teodora au primit cate un cadouas :).

O zi fericita tuturor copilasilor!

Irina