la mare

Am petrecut sfarsitul de saptamana la mare. Vreme superba, apa calda - calda, deloc aglomerat. Ilinca era deja bronzata dupa o saptamana de stat acolo, si Teodora s-a inegrit si ea nitel, dar mai mult a stat in apa. Noi nu prea suntem genul "maritim", doua-trei zile la mare ni se par arhisuficiente, dar pentru copii e nemaipomenit- apa , aerul sarat, nisipul, soarele sunt o placere pentru ei, ca sa nu mai spun cat de sanatoase. Ilinca s-a ingrasat un pic, plus ca a mancat zilnic inghetata fara s-o doara in gat dupa aceea.

A fost si la Acvariul din Constanta unde l-a vazut pe Nemo :)). Din pacate caluti de mare n-aveau :)).

Fiindca a inceput sezonul concediilor si al vacantelor va urez petrecere placuta pe unde o sa va duceti :).

Irina

,,,

"In perioada 25-26 iunie, in Parcul Plumbuita are loc primul eveniment de normalitate sociala, in care tineri artisti cu dizabilitati intelectuale vor expune creatiile lor alaturi de artisti consacrati si debutanti. Programul de vizitare este joi 25 iunie intre orele 12.00-18.00 si vineri 26 iunie intre orele 10.00-18.00. Intrarea este libera. "




Daca aveti timp poate trageti o fuga, eu as merge cu mare placere, dar e cam departe pentru mine :(.

Irina

Mica enciclopedie a naturii pentru copii

Ochisem de mult seria micilor enciclopedii pentru copii de la Aquila si pana urma i-am cumparat Ilincai cateva dintre ele. Sunt extraordinare, pana sa le rasfoiasca Ilinca le-am citit eu pe nerasuflate :)). Ilustratiile sunt foarte frumoase, si in fiecare exista cate o rubricuta cu sugestii de activitati pentru copii. Cel mai mult mi-a placut :

Mica enciclopedie despre viata din gradina

Contine tot felul de informatii interesante despre animalutele, pasarile si insectele din gradina, si are sfaturi despre cum poti sa le atragi in gradinuta ta.Vorbeste si despre hranitoarele de pasari - avem si noi una improvizata, si mereu vin vrabiutele si gugustiucii sa o viziteze. Din carte am aflat cateva retete de hrana pentru pasari, pe care am de gand sa le prepar.

Pe langa asta am mai cumparat

Mica enciclopedie despre pasari

copiii pot afla multe despre observarea pasarilor, despre cantecele si dansurile lor, despre cuiburi si hranire, despre felul in care ele zboara si despre modul in care acestea pot fi protejate.

Mica enciclopedie despre copaci

din care copiii pot afla lucruri noi despre speciile de copaci, despre dezvoltarea si inmultirea lor, despre foloasele pe care le aduce lemnul. O idee interesanta gasita in carte- sa facem un ierbar cu frunze.

Irina

"Bomboane" de arpacas pentru concursul Inei

Am prostul obicei sa fac lucrurile pe ultima suta de metri. Asa am facut si cu concursul Inei, la care m-am inscris de mult, si abia azi m-am mobilizat. Din pacate de doua zile mi s-a stricat laptopul, asa ca nu pot incarca fotografii pana saptamana viitoare :((. Fiindca am facut o reteta pe care am mai preparat-o si altadata o sa pun fotografiile de atunci, si le voi inlocui saptamana viitoare cu cele noi. Nu stiu daca asa ma mai incadrez in regulamentul concursului :((, daca nu, asta e, ramane pe data viitoare :).

Reteta pe care am pregatit-o e inventie personala :)), si o fac de obicei in post, fiindca fetelor le place foarte mult.

Este vorba de "bomboane" de arpacas.

Arpacasul este o cereala - orz decorticat. E o sursa excelenta de fier, seleniu, acid nicotinic , tiamina, vitamina B6, si contine o cantitate insemnata de fibra.
De data aceasta am inlocuit zaharul cu miere, biscuitii macinati cu pesmet si cacaoa cu pudra de roscove.

Ingrediente:

• o cana de arpacas
• miere dupa gust
• o cana miez de nuca macinat
• o cana de pesmet
• 3 linguri pudra de roscove
• esenta de rom
• fulgi de cocos

Arpacasul se pune la inmuiat de cu seara, intr-o cantitate dubla de apa. A doua zi se scurge, si se pune la fiert intr-o oala cu fundul gros. In apa de fiert se pune o lingura de miere si un pic de sare. Se fierbe pana cand este foarte moale si "infloreste" (daca mai e nevoie se mai adauga apa din cand in cand).
Dupa ce a fiert se lasa sa se raceasca,si se macina la robot, pana se face pasta. Se adauga mierea, nuca, pesmetul amestecat cu pudra de roscove si esenta de rom.


Cu mana umeda se formeaza bilute, care se tavalesc prin fulgi de cocos (sau prin nuca macinata, ori pudra de roscove, dupa fantezie). Asta e momentul preferat al Ilincai, fiindca face si ea bombonele.


Se aseaza pe un platou si se dau la rece.

Fiindca azi a inceput si postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel va doresc post binecuvantat si cu folos!


Irina

Orasenii, fericirea si viata la tara

google.com

Recitesc "Valea lunii" de Jack London. E una din cartile mele preferate. Din copilarie am placerea asta, sa citesc si sa recitesc la nesfarsit cartile care imi plac. Din unele, dupa atata lectura, stiam pasaje pe de rost :).

"Valea lunii" e povestea unui cuplu de oraseni americani (Saxon si Billy) care, sufocati de traiul urban, isi vand toate lucrurile, isi achita datoriile si pornesc pe jos intr-o calatorie de-a lungul Americii, in cautarea "fermei de vis". Pe care o si gasesc, bineinteles :)).

La inceputul calatoriei intalnesc o femeie care avea o ferma prospera, cu care Saxon intra in vorba:

"- Cautam pamant.Vrem sa devenim agricultori, stiti, si inainte de a ne lua pamant vrem mai intai sa aflam ce fel de pamant am vrea.Si vazandu-l pe al dumneavoastra atat de frumos mi-am pus o multime de intrebari. Stiti, noi nu stim nimic despre agricultura. Am trait toata viata la oras si acum am renuntat: avem de gand sa traim fericiti la tara.

- Dar de unde stiti ca veti fi fericiti la tara?intreba ea

- Nu stiu.Tot ceea ce stiu e ca oamenii saraci nu pot fi fericiti la oras, unde au tot timpul probleme cu slujba.Daca nu pot fi fericiti nici la tara, atunci nu exista fericire nicaieri, si asta nu ni se pare drept, nu-i asa?

- Suna destul de rezonabil, draga mea, dar numai pana la un punct.Trebuie sa nu uiti insa ca sunt multi oameni saraci la tara, si multi nefericiti.

-Dumneavoastra nu pareti nici saraca, nici nefericita, o provoca Saxon.

(...)

- Poate am calitati speciale sa traiesc cu succes la tara. Dupa cum ai spus dumneata ti-ai petrecut viata la oras. Nu stii nici cele mai elementare lucruri despre viata la tara.Te-ar putea face sa suferi groaznic.

- Dar deja stiu ca viata la oras m-ar face sa sufar groaznic. Poate ca si viata la tara va fi la fel, dar oricum, este singura mea sansa, nu vedeti?Asta sau nimic.Si in plus , iata-ma aici, ceea ce dovedeste ca undeva, in adancurile mele, imi doresc viata la tara, deci trebuie, cum spuneti dvs., sa am calitati speciale pentru a trai cu succes la tara sau altfel nu m-as afla aici".

Ma gandeam la cuvintele de mai sus. Si eu tanjesc nu neaparat dupa viata la tara- in sensul ca nu as fi in stare sa traiesc din agricultura- ci dupa un coltisor linistit si cu verdeata, unde sa ma pot bucura de liniste, de placerea gradinaritului si de pregatirea conservelor pentru iarna din productia proprie :). Pe de alta parte fericirea nu tine de loc, ci de ceva interior. In general sunt fericita si multumita si de viata pe care o duc in oras. N-am o gradina mare, dar ma bucur de florile din balcon. Nu pot face conserve din legume productie proprie, dar multumesc lui Dumnezeu, am cu ce sa le cumpar din piata. N-am verdeata multa si linste in jur, dar in caz de forta majora ma pot duce intr-un parc sau la una din prietenele mele cu ograda :). Sunt constienta de toate binecuvantarile pe care mi le-a dat Dumnezeu aici in oras, si ii multumesc pentru ele. Omul care nu e fericit si n-are bucurie in locul unde se afla nu va fi fericit nici unde.

Nu inseamna ca nu-mi doresc in continuare o casuta cu curte si tot restul- e visul meu de copil fara bunici la tara, crescut intre betoane- dar am invatat sa-mi fac viata frumoasa acolo unde sunt, si in imprejurarile in care ma gasesc. Sigur, uneori e greu sa fac asta, dar ma stradui :)).

Irina