luni, ianuarie 16, 2012

Un verset pe saptamana - 3 din 52


amanunte aici
.................
Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din Epistola catre Filipeni, capitolul 4.

Nu va impovarati cu nici o  grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus. *Filipeni 4:6,7


Cu totii ne dorim sa avem pace in inima si ganduri, sa nu traim coplesiti de neliniste si stres. Dar pentru ca Dumnezeu sa ne trimita pacea Lui, trebuie sa ne facem si noi partea noastra - adica sa nu ne impovaram gandurile si inima cu griji, ci sa-i facem cunoscut Lui Dumnezeu, prin rugaciune, tot ceea ce ne framanta, tot ceea ce ne dorim, tot ceea ce ne apasa. De multe ori ne rugam formal, ca sa ne facem „canonul”, uitand sa-i spunem Domnului durerea sau bucuria noastra, sa ne deschidem inima inaintea Lui.
Iata ca in vremurile acestea grele, ca si in necazurile pe care ni le aduce viata, avem la indemana o alegere : putem sa ne framantam si sa ne chinuim, impovarati de ingrijorare si de frica, sau putem veni la picioarele lui Hristos, ca sa ne revarsam inima inaintea lui, si sa primim la schimb pacea sufleteasca.
Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.
Irina

duminică, ianuarie 15, 2012

Sa iesim din ,,mintea rationala,,

Cinstiti zilele Mele de odihna, ca sa fie semn între Mine si voi, ca sa stiţi ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

sursa:google

Evenimentele care se întâmplă în jurul nostru nu se întâmplă "în jurul nostru", ci sunt evenimentele lumii şi nu în lume, ci în mine. Adevărata semnificaţie a întâmplării este în capul meu. Acolo este o reprezentare a ceea ce cred. Înţeleg un lucru în funcţie de ce am eu în cap. Iar ce am eu în cap nu e de la mine, ci de la lume.
Când credinţa pe care o am este înăuntrul capului meu... eu cred că e bun acela care-mi face pe plac; or, dacă Dumnezeu nu-mi face pe plac, credinţa lumii din capul meu ar fi că Dumnezeu ori nu e aşa de bun cum se spune, ori eu nu sunt destul de bună, ca să-mi facă pe plac.
Ca să ajungem la adevărata credinţă e nevoie să ajungem la cealaltă minte a noastră (nous).
...Adevărata lepădare de lume înseamnă să scoţi din minte tot ce ţi-a băgat lumea în cap că e adevărat şi să bagi pe Dumnezeu.
...Când nu ştim nimic, e o stare de deschidere a celeilalte minţi, când ce am de făcut e „Doamne, nu ştiu ce să fac!” „Doamne, ce să fac acum?”
Avem nevoie să învăţăm cum să ieşim din mintea raţională. Toţi ortodocşii sunt invitaţi să înveţe asta.
Cum:
1. mă lepăd de lume
2. n-am încredere în ce gândesc şi ce simt eu (care vin pe ce am învăţat de la lume)
3. am încredere în Dumnezeu şi El mă învaţă cum şi ce să fac prin Porunci, iar rugăciunea mă învaţă cum să aplic concret Poruncile.
4. rugăciunea şi Sfintele Taine
În felul acesta scoatem lumea din mintea noastră şi ajungem la adevărata credinţă.
... Drama este că numim bine ceea ce ne place şi rău ceea ce nu ne place. Ori asta e lumea: fuga de durere şi alergarea după plăcere, de la cele mai materiale, la cele mai rafinate.
Noi avem nevoie să ieşim din lume şi să numim bine ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi rău ceea ce nu este plăcut lui Dumnezeu. Când sunt cu Dumnezeu, dacă sunt cu Dumnezeu, orice mi s-ar întâmpla, eu sunt în bucuria pe care n-o mai ia nimeni de la noi.
Toate necazurile pe care ni le facem este pentru că avem anumite valori, anumite convingeri. Dacă renunţăm la aceste convingeri, noi nu mai avem necazuri. Când suntem în situaţie, ne rugăm şi vedem ce facem.
(Maica Siluana)
   sursa http://maicasiluana.blogspot.com/2011/11/47-noi-nu-avem-credinta-noastra-ci.html

Va doresc o duminica placuta!
Irina

marți, ianuarie 10, 2012

Primul meu album scrap

      
  Dupa cum va spuneam, am inceput lucrul la primul meu album realizat cu ajutorul scrapbooking-ului, album care va contine toate cele 52 de versete pe care intentionez sa le memorez anul acesta. Trebuie sa spun ca prima incursiune in lumea scrapului a fost cam dificila, n-aveam idee ce trebuie sa cumpar, si cum se lucreaza. Dupa ce am rascolit netul in lung si-n lat am ales cate ceva, dar  i-am cerut sfatul si Veronicai , care are un blog foarte interesant si util pe aceasta tema. Ea a fost foarte draguta, si mi-a raspuns la toate intrebarile. Multumesc, draga Veronica!
        E o placere sa lucrezi scrap, si mi s-a parut mai usor decat la decoupage. Deocamdata eu am facut ceva simplut neavand foarte multe materiale si informatii  la indemana, dar sper ca pe viitor sa aprofunez tema, fiindca deja am in cap cateva proiecte noi :).
  Aceasta este coperta albumului.
Pe eticheta urmeaza sa scriu anul- 2012. Albumul e pe nuante de roz si verde, si se leaga cu o panglica asortata.

                    
  Prima pagina (versetul 1 din 52) - are o panglica laterala in care se pastreaza tagul pe care e tiparit textul.


A doua pagina (versetul 2 din 52) are un buzunaras de hartie, in care se pastreaza inimioara pe care e tiparit textul


Sper ca pe masura ce invat mai multe, sa realizez pagini mult mai frumoase :).
Va multumesc pentru vizita, si va doresc o seara placuta in continuare! :)
Irina



luni, ianuarie 09, 2012

Un verset pe saptamana - 2 din 52



 amanunte aici
.................

Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din Epistola catre Filipeni, capitolul 4, versetul 8.
câte sunt adevarate, cate sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gândul. 

„ Dar ce înseamnă „câte sunt vrednice de iubit”?
Înseamnă cele pe care credincioşii le iubesc dar, în acelaşi timp, le iubeşte şi Dumnezeu. Iar când zice „câte sunt adevărate” nu înseamnă altceva decât virtutea, care singură este adevărată, pe când minciuna este răutatea. Tot minciună este şi plăcerea, şi slava care se încuibează câteodată în inima omului virtuos; şi, într-un cuvânt, minciună este totul din această lume. „Câte sunt curate”, spune el, în opoziţie cu cei „care au în gând cele pământeşti” (Flp 3, 19); „câte sunt cu nume bun” spune, în opoziţie cu cei pentru care „pântecele este dumnezeul lor” (Flp 3, 19); „câte sunt de cinste, câte sunt drepte”, acestea să le aveţi în cugetul vostru, zice; „orice virtute şi orice laudă” şi prin aceste cuvinte voieşte ca ei să fie prevăzători faţă de oameni; „la acestea să vă fie gândul”, spune el.
Ai văzut cum voieşte să dezrădăcineze orice cugetare vicleană din inima noastră? Faptele cele rele şi viclene se nasc din cugetări viclene.„
Sf.Ioan Gura de Aur - Omilii la Epistola catre Filipeni

Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.
Voi reveni mai tarziu cu imagini ale albumului meu cu versete :).
Irina

duminică, ianuarie 08, 2012

Fara cruce...

Cinstiti zilele Mele de odihna, ca sa fie semn între Mine si voi, ca sa stiţi ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )


Fără cruce nu ajungem în Împărăția Lui, adică în existența fericită!
În duhul credinței ortodoxe, crucea nu înseamnă suferință, ci trecere de la suferință la bucurie, de la moarte la viață! Ea e jertfă de iubire și dar de bucurie. „Prin cruce a venit bucurie la toată lumea”, cântă Biserica noastră! Crucea e ușa Bucuriei pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi. Suferința este fața din afară a acestei uși și pragul ei. Dacă ne speriem de această față, sau ne place să rămânem în prag, din varii motive, vom suferi mereu și ne vom lamenta sau chiar ne vom „felicita” că am ajuns la Domnul sau că mai avem „puțin”. Dar asta e o iluzie și e un mare păcat!
Chemarea noastră este să îndrăznim și să ne folosim de darul Domnului care a biruit lumea ce-L ispitea să nu treacă pragul morții către Viață! Suntem chemați să trecem pragul, să trecem, cu El și în El, toate pragurile de durere care sunt tot atâtea noi „nașteri de sus”. Așa, vom trăi, încă de acum și aici, în această vale a plângerii, bucuria izbânzii, bucuria depășirii, bucuria Învierii!
(Maica Siluana)

 https://sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20110401/tu-doamne-ne-spui-c-f-r-suferin-nu-avem-ce-c-uta-n-fa-ta
Va doresc o duminica placuta!
Irina