De vara

Anul  trecut am planificat destul de multe activitati de vacanta, si am bifat o parte din ele. 

Anul acesta mi-am propus sa profit de vacanta pentru a ne pregati

mai bine pentru noul an scolar. 2013 a fost foarte epuizant , fiindca a trebuit sa ne adaptam la foarte multe lucruri noi - naveta zilnica; eu, din nou la serviciu dupa un an de stat acasa; clasa pregatitoare pentru mijlocia noastra, cu cerinte mai ridicate decat m-am asteptat; mezina- primul an de gradinita;cea mare- clasa a 3 a cu tabla inmultirii si durerea de cap aferenta invatarii ei :).

Asa ca in vacanta aceasta mi-am propus  :

1.sa cumpar birouri (anul trecut si-au facut lectiile la masa din living)

2.sa cumpar ghiozdane si rechizite

3.sa pregatim cartile si caietele

4.sa facem curatenie in camera (varuit)

5.sa reorganizez hainele si incaltamintea

6. sa spal hainele groase si gecile

7.sa lucram in fiecare zi cate putin, la matematica si romana

8.lectura : cel putin o carte pe saptamana, si fise de lectura (cea mare)

La capitolul distractie :

1. balaceala in  piscina

2.lectii de calarie (cea mare)

3.pictura, desen, lucru manual - cat de mult

4. joaca afara cat se poate, impreuna cu copiii vecinilor

Nu intentionam sa plecam pe nicaieri, decat poate o zi la mare, spre sfarsitul lui august.

Cele taiate le-am rezolvat deja, restul sunt in plina desfasurare :).

Programul zilnic se incadreaza in aceste repere :

7/8: trezirea si micul dejun

9-13: joaca afara si/sau activitati gospodaresti

  13-14: pranzul

 14-16: ne odihnim, invatam, citim, coloram, desenam, facem lucru manual 

17-20: joaca afara

20-21 cina si pregatirea pentru somn

21-22 : rugaciunea de seara, lectura

22 : stingerea

Eu mi-as dori sa ma odihnesc cat de mult, sa citesc tot ce n-am citit in primele 6 luni ale anului, si sa scriu pe blog mai des.Poate sa si crosetez/impletesc macar putin, daca ii ramane timp.

Voi ce planuri aveti pentru vara aceasta?

Sa trecem cu vederea

Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor

Pilde 19:11 

Solomon ne invata ca  inteleptul stie sa isi stapaneasca mania, si toata lumea il cunoaste drept un om iertator. Din pacate adeseori nu ma incadrez la categoria de mai sus -  imi sare mustarul din tot felul de fleacuri, si fac exact pe dos: remarc

imediat ce ma deranjeaza si am grija ca ca celalalt sa afle asta. Criticism, bosumflare, sacaiala, reamintirea greselilor din trecut... gasesc eu o metoda :).

Desi pare e un lucru  inofensiv, o astfel de atitudine  nu ajuta deloc la construirea unei relatii bune  cu celalalt, fie el sot, copil, parinte sau alt apropiat. Il face sa se simta neiubit, incapabil, neacceptat. Acest fel de a fi ii determina pe ceilalti sa se indeparteze de noi, sa se simta nesiguri si tensionati in preajma noastra.

Cand trecem cu vederea lucrurile marunte care ne deranjeaza si ne imbracam cu haina blandetii si a iertarii, aducem pacea in relatiile noastre. Le permitem celorlalti sa fie ei insisi in preajma noastra, si sa nu adune resentimente fata de noi.Odata ce am constientizat boala ce ne macina sufletul, putem invata sa nu mai luam in seama toate fleacurile, sa nu mai izbucnim maniosi din orice.

Stim ca ceea ce ne deranjeaza e un lucru marunt si trebuie sa-l trecem cu vederea atunci cand :

• ne simtim iritati, dar nu raniti sufleteste de lucrul respectiv
• suntem intr-o stare proasta si exageram (suntem obositi, flamanzi, suparati)
• e un lucru de care vom uita repede
• e un lucru care face parte din felul de a fi al persoanei respective
• e un lucru care ne deranjeaza in general, nu doar la persoana respectiva (deci e ceva ce tine de noi)

Data viitoare cand ma voi enerva din ceva, voi incerca sa fiu mai atenta si sa ma intreb: e ceva important, sau e un flec si pot sa-l trec cu vederea?Merita sa-mi stric ziua, a mea si a celorlalti, pentru asta, sau mai bine o las balta si ma duc sa ma odihnesc? E cu adevarat important, sau tin la asta din cauza mandriei mele, fiindca vreau sa am mereu dreptate si/sau ultimul cuvant?

Voi cum procedati cu fleacurile? :)

Colectia de vineri- linkul tau pe Dulce Casa!

Azi este vineri, asa ca sper sa lasati linkul vostru pe Dulce Casa, fiindca avem inainte un intreg sfarsit

 de saptamana in care sa citim lucruri noi si interesante :). 

 Va astept cu drag!

!!!Linkurile pot include subiecte ca :...

Copiii si obiceiurile bune

,,Cu ce te vei indreptati la urma urmei? ”Oare nu i-am dat copilului, iti va grai Dumnezeu, sa vietuiasca impreuna cu tine de la inceput? Te-am pus peste el ca invatator, povatuitor, purtator de grija si capetenie: nu am dat oare in mainile tale toata stapanirea asupra lui? Si atunci, cum te vei dezvinovati daca te-ai uitat cu nepasare la nebuniile lui? Ce vei spune? Ca este neinfranat si destrabalat? 

Dar trebuia sa vezi toate astea de la inceput, sa-l infranezi...

cand era tanar si puteai sa-i pui frau, trebuia sa-l inveti cu ravna, sa-l indreptezi spre cele cuvenite, sa imblanzesti pornirile lui sufletesti atunci cand putea sa fie inraurit; trebuia sa smulgi buruienile atunci cand varsta era mai frageda si puteau fi smulse cu usurinta: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea si nu ar fi devenit de neindreptat.”  

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Imi plac invataturile Sf. Ioan Gura de Aur - desi a trait intr-o cu totul alta epoca si intr-un alt veac, cuvintele sale sunt la fel de valabile de parca ar fi scrise astazi. Dumnezeu a pus educarea si formarea copilului in mana parintilor, si vom culege roadele efortului depus in aceasta directie nu doar in aceasta viata, ci si in vesnicie.

Unul din aspectele de baza ale educatiei este formarea de deprinderi, de obiceiuri bune. Incepand de la obiceiuri legate de igiena personala, pana la deprinderi mai complexe, cum ar fi harnicia sau punctualitatea, trebuie sa le dezvoltam si sa le cultivam treptat nu doar in copii, ci si in noi.

Cu totii stim cat de greu este sa renuntam la obiceiurile proaste, unele chiar daunatoare vietii si sanatatii noastre, ca sa nu mai spun sufletului, de aceea e bine sa urmarim in mod intentionat dezvoltarea de deprinderi bune in copiii nostri, inca de mici.

Multe dintre obiceiurile noastre sunt pur si simplu o chestiune de caracter si pot fi cultivate in viata de zi cu zi prin puterea exemplului si prin practica. Pentru a implementa o deprindere avem nevoie de cel putin sase saptamani.E bine sa alegem un singur obicei pe care vrem sa-l formam (de exemplu stransul patului dimineata) si sa lucram asupra lui, in timp ce suntem atenti si asupra mentinerii celor deja formate.

Pentru a forma o deprindere trebuie sa parcurgem trei etape :

1. etapa invatarii - cand ii demonstram si/ sau ii explicam copilului in ce anume consta obiceiul respectiv, cum se pune in practica exact. De exemplu, vrem sa-i formam copilului deprinderea de a-si face patul dimineata. Ii vom explica ca in fiecare dimineata, imediat ce se trezeste, trebuie sa isi faca patul. Apoi ii vom arata concret cum se face : se strange asternutul, se scutura afara/se aeriseste, se pune in lada/dulap, se intinde cuvertura pe pat.
2. etapa consolidarii - in care copilul pune in practica ce a fost invatat, exersand obiceiul sub supravegherea parintilor. In aceasta etapa se coreteaza greselile care se ivesc. Urmand exemplul de mai sus - vom pune copilul sa faca patul dupa cum l-am invatat,sub supravegherea noastra, si vom corecta eventualele greseli.Daca e vorba de un obicei care nu implica activitate fizica (de ex., a fi ascultator) putem face un mic joc de rol.
3. etapa perfectionarii- in care copilul va pune in practica ce a invatat, in diferite conditii, fara a fi supravegheat in mod direct

Am incercat sa le formam copiilor nostri obiceiuri de igiena (sa se spele pe dinti dimineata si seara-de preferat dupa fiecare masa; sa se spele pe maini inainte de masa, dupa ce pun mana pe animale, dupa ce folosesc toaleta, sau cand vin de afara, etc.) si  de viata sanatoasa (sa manance sanatos, sa manance regulat, sa nu ciuguleasca intre mese). In ceea ce priveste caracterul as putea aminti : ascultarea, ordinea, respectul fata de ceilalti, politetea, modestia, punctualitatea, harnicia, bunatatea, autocontrolul. Ca parinti, trebuie sa invatam sa avem rabdare si sa fim perseverenti, deoarece lucrurile bune cresc in timp, nu exista scurtaturi spre succes :).

Pe masura ce copiii cresc putem sa discutam mai profund cu ei despre obiceiurile bune- de exemplu, importanta curateniei. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii si al frumusetii- si tot ce e in jur ne vorbeste despre acest lucru. De aceea si noi trebuie sa avem grija de lucrurile care ne apartin, sa ne aranjam camerele astfel incat totul sa fie curat si ordonat. Ca sa ducem la indeplinire aceste sarcini trebuie sa invatam sa cerem ajutor de Sus, prin rugaciune- caci avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa facem ceea ce este bine.Mergand mai departe, putem duce discutia la curatenia sufletului- ce este pacatul, cum ne murdareste el haina sufletului si cum o putem tine curata prin marturisire la parintele duhovnic.

Deprizandu-i pe copiii nostri cu obiceiurile bune, punem o fundatie pentru aceste discutii viitoare, in care ii putem invata in mod direct si practic despre Dumnezeu, si despre viata duhovniceasca.

Voi ce obiceiuri bune intenionati sa cultivati in copiii vostri?

Parintele Paisie Aghioritul- 20 de ani de la adormirea sa

†12 iulie 1994

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

 

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul