Set de ceai crosetat

Dimineata ma uitam pe un blog, si Ilinca a remarcat un frumos set de ceai crosetat, si m-a rugat sa-i fac si ei unul. M-am uitat un pic pe net si am gasit mai multe modele, nu doar de seturi de ceai, ci si de prajituri. Ma gandesc ca aceste jucarii crosetate sunt nemaipomenite pentru copii, fiindca nu ii pot rani, in plus sunt si foarte atractive. Mi-ar place sa incerc dupa ce termin celelalte proiecte la care lucrez. Nu-i asa ca sunt dragute?

sursa imaginilor - google

Irina

Cand ploua

Paturica mea de primavara imi da batai de cap.Iese foarte frumos, dar hexagoanele mititele nu sunt deloc spornice.Asa ca am inceput o paturica de acril, ca sa am si eu ce prezenta pe 31 :)).

Culorile sunt mai tomnatice, dar se potrivesc cu ploaia si frigul de afara.

Multa lume ma intreaba cand am timp sa crosetez. Vreau sa spun intai ca orice lucru pe care il faci in viata e o chestiune de prioritati. Daca vrei neaparat sa faci ceva, sau iti place foarte mult, vei gasi timpul necesar. Eu lucrez de obicei seara, dupa ce culc copiii, sau in timpul zilei cand copiii se joaca, sau coloreaza, ori cand plec undeva si am de asteptat, sau cand ma intalnesc cu vreo prietena- in timp ce vorbim merg si mainile :).

Paturica mea ”ploioasa” e lucrata in grany square clasic, si are patrate mari, asa ca nadajduiesc s-o dau gata repede :).

Va doresc o zi frumoasa in continuare, si poate o sa profitati de vremea aceasta minunata pentru lucru de mana :)

p.s. daca vreti sa aveti sansa de a  primi cadou o fata de perna minunat lucrata manual, participati la tragerea la sorti de pe blogul Corinei.Eu m-am inscris deja :).

Irina

Gospodina de azi

Am cumparat mai de mult cartea ”Familia- ultimul bastion” de preot Maxim Kozlov, si o recomand cu multa caldura, fiindca sunt raspunsuri la intrebari care framanta pe multi, cu privire la familie.

Una din ele se lega foarte bine de postarea mea de zilele trecute, legata de nevoia de frumos, asa ca o s-o redau mai jos :

Femeia din ziua de azi este de multe ori o proasta gospodina. In acest caz, ar trebui ca ea sa se straduiasca sa fie o buna gospodina, ori sa cheme o menajera, ocupandu-se de cariera in continuare?

Cred ca datoria femeii este sa vrea ca in casa sa fie caldura sufleteasca, pentru ca acolo sa se vada intr-adevar Biserica mica, iar nu grajd. Dar cum poti face acest lucru?Fie prin sudoarea fruntii tale, facand curat, spaland geamurile si vasele, fie prin intermediul unui loc de munca ce iti va permite sa cumperi masina de spalat vase si de doua ori pe saptamana sa chemi in ajutor o menajera, dandu-i si ei posibilitatea sa castige ceva pentru familie. Dar toate acestea tin de fiecare caz in parte. Pana la urma nimeni nu presupune ca Sf. martira imparateasa Alexandra i-ar fi spalat sosestele tarului Nicolae sau ca ar fi spalat vasele. Asa ca nu trebuie sa cataloghezi femeia drept buna sau rea gospodina doar dupa implicarea ei in gospodarie. O sotie buna este acea sotie care organizeaza casa in asa fel incat sotul vrea sa se intoarca acolo. Dar cum anume sa fie acea casa depinde deja de fiecare in parte.Casa poate avea paianjeni pe la colturi, iar in rest toate bune sau poate fi o casa in care totul straluceste de curatenie, iar sotul, cu un caracter de nordic, venind de la serviciu si incaltand papucii, sa se simta foarte bine.

Nu are importanta cum este exact casa, important este ca acolo sa se dea dovada de iubire crestina, pentru ca femeia sa vrea sa faca astfel incat sotul sa se bucure cu sufletul, si ea sa se veseleasca de bucuria lui. Daca exista un astfel de sentiment in casa atunci formele gospodaririi feminine sunt cu siguranta pe planul al doilea.

Atunci cand sotia isi asuma responsabilitati din cele mai diverse, in virtutea caracterului slab, sau a neputintei de a refuza, incat nu mai are timp de gospodarie, sotul ar trebui s-o certe pentru acest pacat al grijii de multe, dupa cum il numeste Sf. Teofan Zavoratul?

De obicei aceste griji nu sunt asociate cu slabiciunea, ci cu taria de caracter si dorinta de a face cat mai multe. De aceea sotul va trebui sa rabde multe necazuri daca va voi sa-si intoarca sotia la cele ale ei, adica grija de familie, iar nu la oamenii, organizatiile sau institutiile de care s-a lipit cu inima.

Nevoia de frumos

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un vas de alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.

Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.

Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.

Matei 26:6-10

 

In viata mea de credinta am avut o perioada in care nu am inteles exact care trebuie sa fie relatia intre viata duhovniceasca si celelalte aspecte ale vietii unei persoane care traieste in lume. Deoarece cartile pe care le-am citit erau in special destinate monahilor, confuzia mea a sporit si mai mult, intelegand ca trebuie ca viata mea sa se dedice exclusiv lucrurilor duhovnicesti ”inalte”, eliminand atractiile asa zis ”lumesti”, neglijand lucrurile care nu erau ”spirituale”.

Din confuzia aceasta m-a scos parintele Serafim Rose. In  cartea ”Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”

( o recomand cu mare caldura tuturor, merita si banii, si timpul destinat lecturii) capitolul 96 trateaza exact acest lucru. Pornind de la explicatiile Sf. Teofan Zavoratul asupra firii omenesti, el  concluzioneaza :

”Una dintre erorile  comune cautatorilor duhovnicesti de astazi : ei cauta sa-si satisfaca anumite nevoi religioase, fara a fi ajuns la pace cu unele din celelalte nevoi ale lor (in special cele psihologice si emotionale) sau mai rau - se folosesc de religie in chip nelegitim, pentru a-si implini aceste nevoi psihologice. La astfel de oameni, religia este un lucru artificial, care nu a atins partea cea mai adanca din ei si, adeseori, un eveniment neplacut din viata lorsau chiar atractia fireasca fata de lume sunt de ajuns pentru a le spulbera universul de plastic si a-i indeparta de religie.

In zilele noastre principalul ingredient care lipseste din aceasta armonie ideala a vietii omenesti este ceea ce s-ar putea numi dezvoltarea emotionala a sufletului. Este un lucru nu direct duhovnicesc, dar care adeseori impiedica dezvoltarea duhovniceasca. Este starea omului care, crezand ca inseteaza dupa nevointe si dupa o inalta viata de rugaciune, abia daca este in stare sa raspunda la dragostea si prietenia omeneasca normala.

Asa stand lucrurile, este nevoie adeseori sa ne smerim impulsurile si nevointele noastre duhovnicesti pentru a le testa prin disponibilitatea noastra umana si emotionala pentru ele. Asa se face ca uneori un duhovnic poate sa-si opreasca ucenicul de la citirea unor carti duhovnicesti si sa-i dea un roman de Dostoievski sau de Dickens, ori sa-l indemne sa se familiarizeze cu anumite genuri de muzica clasica- si aceasta fara vreun scop estetic (caci poti fi expert in aceste domenii si chiar bine dezvoltat emotional fara a avea cel mai mic interes pentru nevointa duhovniceasca, ceea ce este tot o stare de dezechilibru), ci numai pentru a-i subtia si forma sufletul,, facandu-l sa fie mai pregatit pentru intelegerea adevaratelor scrieri duhovnicesti.”

Mergand mai departe el explica cum se aplica acest lucru in cresterea si educarea copiilor, si face o referire specifica la dezvoltarea simtului artistic. El isi aminteste de profesorul sau de germana din liceu care, prezentandu-le deosebirile dintre o cladire moderna, si una victoriana spunea :” care este deosebirea dintre aceste doua cladiri?Priviti cu atentie: una are caramizi, are linii; cealalta este din beton, este plata.Una este calda, cealalta rece; una are in ea un simtamant omenesc, cealalta nu are nimic, este abstracta; prima este potrivita spre a fi locuita de oameni...”

Pr. Serafim spune :”De aici am invatat o lectie importanta, si anume ca pana si un lucru mic, cum ar fi prezenta unor linii sau a unor mici ornamente la arhitectura victoriana, care nu au nici o utilitate - da o oarecare calitate. Astazi, ideea de a face ceva mai mult decat strictul necesar s-a pierdut.Utilitarismul, obsesia de a face lucruri practice, este ucigatoare. Desigur, este mult mai ieftin sa faci lucrurile pur utilitarist, dar am pierdut foarte mult. Daca parintii sunt macar capabili sa arate unui copil ca ”aceasta cladire este buna; cealalta nu este buna, este mai curand moarta”- o astfel de educatie de temelie il va ajuta sa nu mai creada ca tot ce este modern, tot ce este recent este mai bun. (...) Educatia contemporana din scoli accentueaza asprimea, raceala si incapacitatea de a judeca ce e mai bun si ce e mai rau- relativitatea totala, care il zapaceste pe om si-l ajuta sa se acomodeze cu lumea apostaziei.”

Cuvintele pr. Serafim m-au facut sa constientizez si sa inteleg ca nevoia de frumos, care este prezenta din plin in sufletul femeii, si in sufletul meu implicit :)), a fost pusa acolo de Dumnezeu, ca s-o folosesc pentru crearea unui camin placut, confortabil si cald pentru cei dragi mie. Facand acest lucru eu imi manifest dragostea fata de ei, si le satisfac anumite nevoi emotionale si psihologice, asa cum Dumnezeu si-a manifestat dragostea fata de mine cand mi-a daruit un camin minunat- Pamantul- bogat in tot felul de frumuseti, parfumuri si culori.

As putea sa trantesc o mancare fara forma  intr-o gamela de plastic, pe o scandura de lemn - pana la urma scopul- adica acela de a ne hrani- se atinge, indiferent in ce mod e servita mancarea - ca sa nu pierd mult timp si sa fug dupa aia sa ma rog :). Dar aleg sa o servesc intr-o farfurie frumoasa, intr-un mod aspectuos, pe o masa aranjata cu servetele si cu flori tocmai pentru a hrani si acea latura a sufletului care are nevoie de frumusete si caldura (si sa ma rog in timp ce fac lucrurile astea).

google.com

Sau ma pot inveli si cu o patura oarecare- dar eu aleg sa crosetez una care sa fie si placuta ochiului.

Desigur, in toate aceste lucruri stiu ca trebuie tinut un echilibru.Trebuie sa ne folosim de lucrurile frumoase pentru anume scopuri- dar nu trebuie sa ne lipim inima de ele si sa traim doar pentru ele. Sau sa ne dezechilibram bugetul familiei in alergarea dupa lucruri, ajungand sa dam in patima. Putem face foarte multe lucruri frumoase pentru casa noastra avand un buget mic, dar punand indemanare, perseverenta si dragoste.

La fel cu ordinea si curatenia - acestea trebuie sa creeze pana la urma o atmosfera in care cei ai casei sa se simta bine, confortabil- si nu sa fie o obsesie, de frica careia sa nu miste nimeni ”in front”, ca nu cumva sa deranjeze vreun lucrusor.

google.com

Atunci cand imi dezvolt si imi cultiv laturile creative ale persoanei mele, si le folosesc spre binele celorlati, multumind lui Dumnezeu pentru darurile pe care mi le-a dat, contribui la cresterea mea duhovniceasca. De aceea consider ca este extrem de important ca  o fata sa nu se preocupe doar de cele legate de scoala (care sunt foarte importante, de altfel), cum adesea se intampla azi, ci si de tot ce este legat nu doar de gospodarie, ci si de infrumusetarea caminului.

Din fericire aici descoperirile moderne ne ajuta foarte mult :)). Daca nu avem o bunica sau o mama de la care sa invatam „artele” casnice si gospodaresti, gasim o multime de carti, situri, bloguri, filmulete care ne indruma in amanunt, astfel ca nu putem spune ca n-avem de unde invata :)). 

Daca nu avem o „inima de gospodina” , daca ne place mai mult sa petrecem timp in afara casei  decat sa lucram pentru confortul si frumusetea caminului nostru, sa-l rugam astazi pe Dumnezeu sa schimbe acest lucru in noi, si sigur vom primi tot ajutorul de care avem nevoie.

Va doresc o zi frumoasa, si o inima pentru caminul vostru!

Irina

Inceput de mai

Bun venit lunii mai!

se pare ca anul asta am avut parte e o primavara tarzie, vad ca frigul si norii nu vor inca sa ne paraseasca. Dar acest lucru are avantajele lui- putem savura pentru mai mult timp pomii infloriti, si verdele crud al ierbii.

Am inceput luna cu o plimbare pana la manastirea Comana - in apropiere de Bucuresti. Capitala are niste vecinatati foarte frumoase, din pacate accesul la ele este extrem de dificil, din cauza drumurilor facute praf.

Am schimbat cu placere, chiar daca pentru scurt timp,  peisajul sufocant al blocurilor cenusii pe micul colt de rai de pe malul Neajlovului.

Pentru copii atractia principala a fost curtea de pasari, unde am putut admira pauni, fazani si tot felul de gaini si porumbei de rasa.

A fost o zi foarte placuta, fara mici, fara manele, fara imbulzeala si aglomeratie, cum  e de obicei de 1 mai in jurul Bucurestiului.

Sper ca ati petrecut o zi frumoasa la acest  inceput de mai, si va doresc o luna binecuvantata, cu spor si ajutor de la Dumnezeu in toate!

Irina

Hristos a inviat!

 Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! 

Ioan 20:29

Hristos a inviat!

Va doresc un Paste fericit alaturi de cei dragi, cu bucuria Invierii in suflet!

                                             

Irina

In Vinerea Mare

Fiecare credincios trebuie sa-L recunoasca si sa-L aiba (pe Hristos) ca Mantuitor si Rascumparator al sau; sa creada ca il va mantui pe el si pe ceilalti oameni de blestemul Legii; ca S-a predat pe Sine rastignirii atat pentru el, cat si pentru toti ceilalti; ca atat pentru el, cat si pentru ceilalti a suferit si a murit; si sa nu accepte nici un alt mijlocitor al vietii vesnice, decat numai pe El, sa-si puna inceputul si sfarsitul mantuirii numai in El, Unicul.

Fiecare credincios trebuie sa-si insuseasca dragostea Sa si faptele Sale bune, pe care le-a aratat intregii lumi, in sensul ca si eu, si tu, cand credem din inima in El, trebuie sa spunem din tot sufletul : Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Rascumparatorul meu, Mantuitorul meu, Ajutorul meu, Ocrotitorul meu, viata mea...Care pentru mine ai venit in lume sa suferi si sa mori, si cu moartea Ta sa ma izbavesti de moarte.- sa simtim acestea in inima noastra, iar nu doar sa o spunem din buze.Acesta este izvorul credintei adevarate, vii, nascute din inima - sa-L numim pe Dumnezeu, din tot sufletul, Dumnezeul nostru.

....

Prin credinta in Hristos fiecare se intelepteste, se indreapta, se lumineaza si se izbaveste.Orice intelept lipsit de Hristos este nebun, orice drept fara Hristos este pacatos, fiecare om curat, fara Hristos necurat este si oricine ramane in afara Lui moare.

Sf. Tihon  din Zadonsk - Scrisori din chilie

Cum imi pot mantui sufletul?

Ce graieste cineva unei persoane care intreaba: „Cum imi pot mantui sufletul?”

Aceasta: Pocaieste-te, si fii intarit de puterea harului din Sfintele Taine, paseste pe calea poruncilor dumnezeiesti, sub indrumarea pe care Sfanta Biserica ti-o da prin preotia ei dumnezeiasca. Toate acestea trebuie facute in duhul credintei sincere, fara nici o indoiala.

Atunci ce este credinta?

Credinta este marturisirea sincera ca Dumnezeu, Caruia ne inchinam, Treimea, Cel care este ziditorul si datatorul a toate, ne mantuieste pe noi cei cazuti, prin puterea mortii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, cu harul Prea Sfantului Duh in Sfanta Sa Biserica. Inceputurile reinnoirii, care sunt puse in viata aceasta, vor aparea in intreaga lor slava in veacul ce va veni, intr-un fel pe care mintea nu il poate intelege, nici limba glasui.

O, Dumnezeul nostru, cat de marete sunt fagaduintele tale!

Cum poate atunci cineva sa paseasca pe calea poruncilor fara sa se abata din drum?

Nu se poate raspunde la aceasta cu un singur cuvant, caci viata este un subiect lipsit de simplitate. Iata ceea ce este trebuincios:

a) Pocaieste-te si intoarce-te catre Domnul, recunoaste-ti pacatele, plangi pentru ele, cu strangere de inima, si marturiseste-le in fata parintelui duhovnicesc. Jura-te cu vorba si cu inima inaintea fetei Domnului sa nu il mai superi de acum inainte cu pacatele tale.

b) Apoi, statornicind cu Dumnezeu in minte si in inima, nazuieste sa implinesti in trup indatoririle si treburile pe care sederea in aceasta viata ti le impune.

c) In aceasta nevointa mai ales sa iti pazesti inima de cugetele si simtirile cele rele – mandria, slava desarta, mania, judecarea celorlalti, ura, invidia, dispretul, deznadejdea, atasamentul fata de lucruri si de oameni, ganduri imprastiate, neliniste, toate placerile simturilor si tot ceea ce desparte mintea si inima de Dumnezeu.

d) Pentru a rezista in nevointa aceasta, hotaraste inainte de toate sa nu te retragi din ceea ce recunosti ca este trebuincios, chiar de ar insemna moartea. Pentru a dobandi aceasta, cand te-ai hotarat sa faci astfel, daruieste-ti viata lui Dumnezeu pentru a nu mai trai de dragul tau, ci doar pentru Dumnezeu.

e) Sustinerea unei vieti dusa astfel este o jertfa smerita a sinelui catre vointa lui Dumnezeu, si a nebizuirii pe sine; arena duhovniceasca in care aceasta viata se savarseste este rabdarea sau sederea neabatuta in randul vietii rascumparate, cu indurarea plina de bucurie a tuturor nevointelor si neplacerilor care sunt legate de aceasta.

f) O temelie pentru rabdare este credinta, sau convingerea ca, nevoindu-te in acest fel pentru Dumnezeu, esti sluga Sa si El este Stapanul tau, Care iti vede stradaniile, se bucura de ele si le pretuieste; nadejdea ca ajutorul lui Dumnezeu care te ocroteste pururea, este mereu pregatit si asteptandu-te, si se va pogori asupra ta la vreme de trebuinta, ca Dumnezeu nu te va parasi la sfarsitul vietii tale, si pastrandu-te ca unul credincios poruncilor Sale aici, printre toate ispitele, te va calauzi prin moarte la vesnica Sa Imparatie; dragostea, care cugeta zi si noapte asupra Domnului iubit, in toate felurile straduindu-se sa faca numai ceea ce este placut Lui, si sa evite tot ceea ce L-ar putea supara cu gandul, cu vorba sau cu fapta.

g) Armele unei astfel de vieti sunt: rugaciunile in biserica si acasa, mai ales rugaciunea mintii, postirea pe masura puterii fiecaruia si a randuielilor Bisericii, trezvia, singuratatea, munca fizica, marturisirea deasa a pacatelor, Sfanta Impartasanie, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, discutii cu oameni tematori de Dumnezeu, cercetarea deasa a parintelui duhovnicesc asupra tuturor intamplarilor vietii launtrice si exterioare. Temelia tuturor acestor nevointe in masura, vreme si loc este intelepciunea, cu povata celor experimentati.

h) Pazeste-te cu teama. Pentru aceasta adu-ti aminte de sfarsit – moartea, judecata, iadul, Imparatia cerurilor. Mai ales, fii cu bagare de seama la tine: pastreaza-ti mintea treaza si inima netulburata.

i) Aseaza-ti ca tel din urma aprinderea focului duhului, ca focul duhovnicesc sa arda intru inima ta si, strangandu-ti toate puterile laolalta, sa inceapa a-ti zidi omul launtric si, in cele din urma, sa arda neghina pacatelor si patimilor tale.

Randuieste-ti viata in acest chip si, cu harul lui Dumnezeu, te vei mantui.

Sfantul Teofan Zavoratul

Dupa 11 ani...

Intamplator, sau poate ca nu, am gasit astazi postarea aceasta - am simtit fiecare cuvant...si am tradus-o, ca s-o pot citi mai des :))

”Am fost dezamagita.

Casatorie.Copii. Credeam ca viata e usoara.

Cel putin asa parea, cand ma uitam la filme, sau citeam romane.Ei, ghici ce?

• Cand ma trezesc dimineata nu arat ca si cum as fi gata sa ies pe usa.

• Si nici el.

• Uneori tip la copii

• Nu seman intotdeauna cu femeia din Pilde 31

Nimeni nu mi-a spus vreodata ca dragostea e ceva ce aleg sa fac.

Cand viata devine grea, stresul e maxim, copiii nu asculta si, ca sa fiu sincera, cand casnicia noastra trece prin perioade de raceala, as vrea cateodata  sa abandonez totul pur si simplu.

Dar mi-am dat seama ca acesta dorinta de a capitula este exact ceea ce vrea cel rau sa fac.El vrea ca eu sa renunt- sa nu ma mai stradui cu casatoria mea, cu viata mea, cu mine.

Si nu vorbesc despre a lupta...ci vorbesc despre a cultiva.O MARE DIFERENTA.

Este greu sa alegi sa ramai atunci cand totul in tine striga sa fugi fara sa te mai uiti in urma.

E greu sa depasesti frustrarile cand comunicarea lancezeste, sa te imbarbatezi si sa alegi calea mai dificila.Chiar daca asta inseamna doar sa spui tu prima- imi pare rau.

Dar stii ce?Poti s-o faci.

Toate putem.

Ne putem cultiva relatiile- casatoria, relatiile cu copiii nostri, prieteniile sau relatiile cu colegii. Si o putem face bine.

Fiindca vrem sa fim ca El.

Iar El este cel care cultiva (dezvolta, hraneste) totul.

In fiecare zi El se intoarce spre noi  chiar si atunci  cand nu-L bagam in seama, sau cand Il respingem.

El e intodeauna acolo.

Pentru noi .

Ca noi sa putem. ”

Va urez o zi frumoasa in continuare!

Irina

La inceput de Saptamana Mare

 Am citit aceste cuvinte de folos ale parintelui Porfirie azi dimineata, si m-am gandit sa vi le impartasesc si voua, impreuna cu cateva fotografii pe care le-am facut ieri la manastirea Cernica. Ne sta inainte o saptamana binecuvantata - ne apropiem cu pasi repezi de minunata Inviere a Domnului si Mantuitorului nostru  Iisus Hristos. Daca nu am postit pana acum putem incepe de azi, daca nu ne-am spovedit - sa ne grabim s-o facem, ca sa intampinam Pastele cu inimile curate si cu pace.

Va doresc o zi frumoasa, cu spor in toate!

Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste
pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.

Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa
te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos
si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.

Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din
iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire,
pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu
iubire

Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea
multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem
sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui
Hristos, unde nu se insereaza niciodata.

Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa
corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele
sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu
fie neroditoare

Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.

Iubiti-l pe Hristos … Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate
cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos,
tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am
primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe
Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui.

Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va
fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile
noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa,
trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu
iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de
El.

Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te
necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa
nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu
esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre
Hristos.

Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te
impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor
tamadui toate ranile sufletesti.

Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi
Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.

Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus:
Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.

Cand citesti Sfanta Scriptura - caci trebuie sa o citesti necontenit

spre a te lumina- Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de
gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai
mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.

Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de

semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos
cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.

 

Irina

De ce nu fac curatenie de Pasti

Acum 7 ani, pe cand eram insarcinata cu Ilinca, un prieten a locuit la noi pentru o perioada.

Provenind dintr-o familie cu 10 copii, acest om era extraordinar de curat si de ordonat. L-am intrebat odata cum a reusit mama lui sa creasca atatia copii, si sa-i educe bine. Mi-a spus ca una din regulile de aur, obligatorii la ei in casa era- daca ai luat un lucru trebuie sa-l pui la loc imediat ce l-ai folosit. Mi-a ramas in minte aceasta idee, mai ales ca eu mereu m-am luptat cu mine insumi in acest domeniu al ordinii si curateniei, fiind o fire mai delasatoare.

Dupa nasterea Ilincai lucrurile au luat-o pur si simplu razna, fiindca nu reuseam sa fac fata si ingrijirii copilului, si ingrijirii casei. Nu reuseam niciodata sa gasesc lucrurile, sa am totul pus la loc, spalat, si asa mai departe. Mereu ma simtrem epuizata si depasita de tot ce aveam de facut. Asa ca am inceput sa caut o solutie, si astfel am descoperit pe net blogurile mamicilor cu multi copii care faceau homeschooling, si pe langa asta aveau casa curata, mancarea facuta la timp, camara aprovizionata cu cele necesare. Incetul cu incetul mi-am notat diferite idei, am incercat sa-mi fac o rutina, sa imi organizez casa, sa fac un program de curatenie, un meniu, o lista de cumparaturi. Intre timp familia noastra a crescut, dar interesant este ca acum casa noastra este mult mai curata si mult mai ordonata decat atunci cand aveam un singur copil.

Deoarece , cu programul pe care mi l-am stabilit, trec odata pe luna peste tot prin casa cu o curatenie generala, nu este nevoie sa fac ceva special de Pasti sau de Craciun.

Pe langa acest program, avam si cateva reguli obligatorii pentru familia noastra :

- orice lucru trebuie pus la loc imediat ce este folosit

- nu se mananca decat pe masa din bucatarie, la orele stabilite. Nu se rontaie biscuiti, paine, etc. prin casa si intre orele de masa.

-locul de joaca al copiilor este in dormitorul lor, nu prin toata casa. Jucariile nu au ce sa caute in sufragerie, bucatarie, hol . O jucarie trebuie pusa la loc cand nu mai este folosita (fac o paranteza ca sa spun ca aceasta regula a fost cel mai greu de implementat si ne-a cerut mult efort, timp  si bataie de cap ca s-o impunem, dar rezultatele au meritat. Inca mai avem de lucru la acest capitol, dar in mare sunt foarte multumita de ce am realizat)

Alte lucruri pe care le fac si m-au ajutat foarte mult :

- in camera copiilor nu pastrez toate cartile si jucariile, ci doar cateva. Restul sunt in camara, sub cheie, si se dau prin rotatie, si doar la schimb cu alte carti/jucarii din camera

-deoarece fetele mai mici obisnuiau sa scoata hainele din dulapuri, sau cele mai mari sa faca parada modei cu toate toaletele de pe umerase am pus incuietori la dulapuri, si nu mai au acces la ele. Afara au doar hainele de casa, pijamalele, iar hainele pentru plimbare sau pentru gradinita le scot inainte, si acestea trebuie tinute aranjate intr-un loc. Fiecare copil are dulapul lui, asa ca mi-e usor sa gasesc ce au nevoie, fara sa mai pierd timpul. Organizarea si intetinerea hainelor mi se pare cea mai dificila problema cand familia e mare, deoarece volumul de lucruri este mare, iar copii murdaresc repede. Asa ca zilnic e de spalat, calcat si aranjat, ceea ce ia de obicei mult timp, asa ca ultima dorinta a unei mame cu multi copii e sa scoata cineva din dulap ceea ce tocmai a aranjat cu mult efort :)).

-nu avem covoare mari si grele, si nici perdele lungi, sau draperii. Toate acestea au dimensiuni si greutati reduse, astfel incat sa poata fi rapid scuturate sau spalate si puse la loc.

- nu gatesc retete complicate.De obicei pentru pranz fac legume fierte la abur, cu gratar si salata, si sos din iaurt, maioneza sau rosii,ori paste, iar pentru dimineata si seara ou fiert, sau paine cu diverse pateuri, dulceata ori unt, cu ceai sau lapte alaturi. Nu cumparam mezeluri de ani de zile- rar de tot se mai intampla sa luam cate ceva doar de pofta. Dulciuri fac rar, iar cand fac nu ma complic cu retete elaborate.

Aceasta ar fi in mare cam ce fac eu in materie de ordine si curatenie. Cred ca un mediu curat, ordonat este important si pentru copii si pentru adulti. Cand toate sunt la loc nu se pierde timp cu cautatul, si se scutesc multi nervi si lacrimi. Cand fiecare stie care sunt regulile, si ce are de facut, dispar zapaceala si stresul. Desigur, avem si noi zile cand lucrurile merg prost, cand, din diverse motive imi dau programul si rutina peste cap, si atunci trebuie sa muncesc mai mult ca sa recuperez, dar una peste alta sunt destul de multumita de cum arata lucrurile acum.

Un model si un ideal pentru mine in acest domeniu este femeia descrisa in Pildele lui Solomn, la capitolul 31.

Ea vegheaza  la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze; ea nu mananca.(Pilde 31:27)

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca toate sarcinile gospodaresti pe care le am in casa trebuie duse la capat cat mai bine nu  ca sa fiu apreciata de altii, ci fiindca ele sunt responsabilitatea mea inaintea lui Dumnezeu.

In Tit 2:5 Sf. Apostol Pavel spune ca femeile tinere trebuie sa fie curate, gospodine...ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu, iar in 1Timotei 5:14 vaduvele tinere sunt indemnate, printre altele, sa-si vada de case si sa nu fie lenese. Iar Sf. Teofan Zavoratul  clarifica:

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei. Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostoli. Cercetaţi-le si apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioşie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.

 Ordinea si curatenia in camin, administrarea casei in general reprezinta lucrarea noastra de slujire pentru Dumnezeu. Nu toate femeile sunt mame, nu toate femeile sunt sotii, dar toate au, cu harul Domnului, un coltisor mai mare sau mai mic pe care sa-l adminstreze si in care sa fie gospodine. Sa nu se inteleaga gresit- asta nu inseamna ca mama/sotia trebuie sa fie sclava tuturor, si sa le stranga in urma.Toti cei din casa trebuie sa aiba responsabilitati in gospodarie, iar in ziua de azi, cand femeile  merg de obicei la serviciu, barbatii trebuie sa preia o parte din sarcini. Dar femeia e capul in acest domeniu, ca sa zic asa :).

Din pacate gospodinele nu se nasc, ci se fac :)), asa ca, atunci cand avem fete, responsabilitatea noastra se dubleaza- trebuie ca noi sa invatam sa fim gospodine cat mai bune, si sa le invatam si pe ele. Daca aveti sfaturi sau idei despre cum as putea sa ma perfectionez in acest domeniu m-as bucura sa mi le impartasiti la comentarii.

Va multumesc pentru vizita si va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Irina

credit imagini- Beatrix Potter

Sambata Roz

Despre Sambata Roz aici.

           Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui. 

Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. 

Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. 

Ps.110 

Sambata Roz

Despre Sambata Roz aici.

 Iata ca am ajuns din nou la sfarsit de saptamana. Dupa cinci zile de munca cum altfel poate fi sambata decat roz? :)) Azi a fost o zi destul de schimbatoare in Bucuresti- ba nori, ba soare, dar macar n-a plouat, asa ca am iesit sa admiram pomii infloriti.

Primavara a venit, in sfarsit. Cam tarziu anul asta, dar a venit totusi. Am ajuns acasa si, dupa ce am terminat treburile, m-am asezat sa mai lucrez un hexagon la paturica mea de primavara. Alaturi - o ceasca de ciocolata calda, si un buchet parfumat de zambile roooz :).

Si ca sa nu ies din cadrul primaverii si al pomilor infloriti, am folosit cescuta cumparata din micul magazin elvetian de portelanuri. Intai m-am asigurat ca nu e nici un copil prin zona,

chiar nu-mi doresc s-o vad cioburi :))

Va doresc un sfarsit de saptamana placut, si o sambata cat mai roz !

Irina

Datoria fetelor

Am gasit poezioara asta aici, si mi-am notat-o si eu, fiindca imi place foarte mult- neaparat trebuie sa le ajut pe fetele mele s-o invete.

Stateau fetiţele la sfat
Pe patul din odaie,
Şi cea mai mică a-ntrebat:
-"Bunico,oare-aşa e?

De-o fi razboi,băieţii zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetiţele, nimic
Nu facem pentru ţară?"

A râs bunica-ncetişor
Şi-a zis cu duioşie:
-"Aveţi şi voi, fetiţelor,
O sfântă datorie.

Cât sunteţi mici şi-aveţi părinţi
Să faceţi ce v-or spune;
Să fiţi supuse şi cuminţi
Şi vrednice şi bune.

În viaţă să munceşti cât poti
Să ştiţi voi de la mine
Că munca-i cinste pentru toţi,
Şi lenea e ruşine.

Cinstită-n fapte şi în gând
Viaţa să vă fie
Şi să vă faceţi orişicând
Întreaga datorie.

Să fie-n casă râs şi spor,
Copiii să vă crească
Cu dragoste de ţara lor
Şi legea stramoşească.

Femeia leneşă şi rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuţa ta,
Munceşti şi pentru ţară.

(Otilia Cazimir)

Salul crosetat

V-am promis ca va arat salul meu, de care sunt foarte incantata. E prima mea lucrare crosetata de dimensiuni mari, sper ca nu si ultima :)).Intotdeauna mi-am dorit sa lucrez un sal, si chiar am inceput unul tricotat, dar mergea prea greu si am renuntat. In schimb pe acesta l-am finalizat extrem de repede (pentru viteza mea de lucru- sunt sigura ca fetele experimentate l-ar lucra mult mai rapid). 

Mi-ar place sa mai fac unul, dar cu un fir in degradeuri mai mari, sau chiar iuni, fiindca la degradeul acesta marunt nu se distinge modelul dantelei de pe margini, care e foarte frumos.

Dupa cum se vede vremea tine cu salul meu, inca este frig si il pot purta :)) Va doresc o zi frumoasa, cu soare in suflet!

Irina

Cu putina imaginatie

O casa este cladita din ziduri si caramizi, un camin este cladit din dragoste si din vise.

Nu e nevoie sa cheltuim sume imense ca sa transformam caminul intr-un loc cald si primitor. E nevoie doar sa investim  creativitate si  putin timp.

Cum noi petrecem o mare parte din zi  in bucatarie, imi place ca spatiul sa fie curat si aranjat. De obicei folosesc aici fete de masa brodate - nu sunt un fan al musamalelor :) - dar am observat ca se murdaresc foarte repede, si sunt greu de spalat si de calcat. Asa ca a trebuit sa caut o solutie inlocuitoare ieftina, dar placuta ochiului :). Si am gasit- prosoapele de bucatarie :). 

De obicei utilizez prosoape de hartie si servetele pentru sters vase, maini, etc., asa ca prosoapele clasice de bumbac au ramas sa zaca prin dulapuri. Decat sa le tin degeaba m-am hotarat sa le transform in servete decorative pentru masa. Am ales unul din ele, si i-am cusut la capete doua benzi de dantela alba de bumbac. In 10 minute totul a fost gata. 

 L-am calcat, si iata rezultatul :) 

Un buchet de narcise aurii si parfumate in vasul turcoaz de ceramica, o figurina decorativa alaturi- si intreaga bucatarie arata altfel :).

Sper ca ideea mea v-a fost de folos. Va mai astept in vizita, si va multumesc pentru frumoasele si amabilele voastre comentarii!

Irina

Esarfa din flori japoneze

N-am avut ieri timp sa va urez un aprilie fericit, cu ocazia inceputului de luna, dar o fac azi :). Am terminat salul meu pe 31 martie, asa cum mi-am propus, si mi-am zis ca e momentul sa ma concentrez pe paturica de primavara. Asa ca am tras o fuga la mercerie sa mai cumpar niste bumbac. Nu am gasit nuantele de care aveam eu nevoie, in schimb am vazut un mohair de angora de-a dreptul delicios. 

Si n-am putut rezista, cu gandul la esarfa din flori japoneze pe care am vazut-o pe mai multe bloguri :)). Din pacate nu aveau foarte multe nuante, as fi preferat o combinatie roz-turcoaz, dar am cumparat roz, mov si gri.

Tutorialul pentru floricele l-am gasit aici.

Deja am inceput sa lucrez la esarfa, e o placere sa vad floricelele cum apar una cate una :). O fac in paralel cu paturica. Sper s-o termin repede, fiindca nu e prea mare.

O ciocolata calda, fire colorate si crosete pentru un inceput de luna optimist :).

Va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Irina

Sfarsit de luna si de sal :)

Anul asta mi-am propus ca in fiecare luna sa lucrez cap-coada ceva, dar vad ca nu prea imi iese, desi ma stradui :))

Azi e 31 martie, si vreau sa termin salul meu crosetat, ca imi sta pe suflet si nu pot lucra la paturica.

Nu mai am mult, doar doua randuri, dar se stie ca finalul e cel mai greu. 

Ca doar tiganul s-a innecat la mal, nu in largul marii :)). 

Pe margine ii fac o dantela a carei model am gasit-o pe Ravelry

(fanalaine's HAPPY NEW GRANNY)

Dantela mea sta cam creata deocamdata, sper ca dupa spalat si blocat sa-si dea drumul.

Va doresc o dupamiaza placuta, cu spor in tot ce v-ti propus!

Irina

Supa- crema de linte

Noua ne plac foarte mult supele-crema din legume, in care presaram crutoane, asa ca azi am facut supa- crema de linte. E o supa delicioasa de post, si foarte hranitoare.

Reteta e  usoara. Avem nevoie de :

• linte rosie(250 g)
• 3 cepe mari
• 1 morcov
• albitura (pastarnac, patrunjel-radacina, telina)
• un ardei (daca avem)
• rosii in bulion, sau bulion dupa gust
• cimbru
• sare dupa gust
• lamaie, chimen sau cimbru (ori ambele, dupa gust)

Lintea se spala bine si se pune la fiert impreuna cu legumele curatate si maruntite. Cand sunt bine fierte (mai adaugam apa pe parcurs daca e nevoie) le pasam cu mixerul vertical, sau la blender. Adaugam sucul de rosii/bulionul , si mai punem apa cat sa nu fie foarte groasa . O lasam sa mai fiarba 10-15 min. si o dam deoparte. La servire se "drege" cu zeama de lamaie, chimen si/sau cimbru si ulei (de preferat ulei de masline, presat la rece).

Se serveste cu crutoane deasupra. Daca aveti lipii, uscati-le in cuptor, si farmitati-le- se folosesc in loc de crutoane.

Pofta buna!

Sumarul retetelor mele de post il gasiti AICI.

Irina