miercuri, iulie 11, 2012

Sa-l trimitem acolo unde ii este locul...

...in negura istoriei....



Desi nu obisnuiesc sa discut politica, voi face o exceptie de data asta :). Voi sustine cum si cat pot demiterea lui Basescu, si va rog dati mai departe acest banner, daca sunteti de acord.

Irina

sâmbătă, iulie 07, 2012

Invatarea cititului

Am auzit multi dintre parinti spunand ca nu-i vor invata pe copii sa citeasca devreme, deoarece se vor plictisi la scoala. Ca mamica a unei scolarite care a terminat clasa intai, si care stia sa citeasca dinainte, pot spune ca lucrul acesta nu e deloc adevarat. Ritmul extrem de alert in care se merge cu materia, si cantitatea destul de mare de informatii care se parcurge, face ca un copil ce stie deja sa citeasca (si sa scrie) sa treaca mai usor si mai relaxat prin intaiul an de scoala.
      Pentru a putea invata un copil cititul de la 4-5 ani (uneori chiar si de la 3), este nevoie sa acordam o atentie speciala perioadei preabecedare , adica primilor ani de viata, in care se pun bazele invatarii si dezvoltarii limbajului.
      Primul pas pe care l-am facut eu a fost sa acord o atentie deosebita dezvoltarii limbajului. Cu Ilinca si cu Otilia nu am avut probleme- amandoua au vorbit extrem de repede si de corect.Spre deosebire de ele, Teodora a avut o dezvoltare mai lenta. A vorbit mai tarziu, nu il pronunta pe r, inlocuia sunetele intre ele, vorbea stalcit, a formulat mai greu propozitii, vocabularul era destul de sarac. De aceea la ea a trebuit sa acord mai multa atentie corectarii si dezvoltarii limbajului in primii ani, fata de celelalte doua. Acum nu mai are probleme, sunt multumita de felul in care a evoluat.
Pana la 4-5 ani orice copil trebuie sa vorbeasca clar, corect, altfel este necesara interventia unui logoped.
Cateva reguli pe care noi le-am urmat (si le urmam inca  ) :
- am vorbit intotdeauna corect copilului, pronuntand clar cuvintele si sunetele
-am corectat imediat orice greseala de pronuntie, de acord sau de folosire gresita a cuvintelor
-am insistat pe pronuntia corecta, ajutandu-ne de tot felul de joculete de vocabular
- le-am citit de cand erau foarte mici
-am vorbit (si vorbesc) foarte mult cu ele
-le-am pus la indemana multe carti, adecvate varstei
-am limitat sau exclus total televizionarea, jocurile pe calculator
-am jucat tot felul de jocuri cu cuvinte (de dezvoltarea vorbirii)
       Am inceput inca de mici familiarizarea cu alfabetul. De exemplu, am pus in bucatarie pe perete un set de litere de lemn (asemanatoare cu cele din imagine), si in timp ce pregatesc mancarea sau mai fac cate ceva pe la bucatarie, le arat literele, le spun cum se cheama, apoi le pun si pe ele sa le numeasca. 


Mai folosim jocul cu litere magnetice si jetoane cu litere. Pentru a face invatarea mai atractiva, avem si un set de forme- litere pentru biscuiti :). In timp ce le mancam mai invatam cate ceva :).


       Cu Ilinca am inceput invatarea cititului in mod sistematic in jur de 5 ani. Am folosit Invatam sa citim de Marcela Penes, dar si Abecedarul obisnuit. Nu am fortat-o, incercand sa exersez cu ea 10-15 minute pe zi. Prima oara am observat ca nu merge, mi s-a parut ca este greu pentru ea, si am reluat procesul peste vreo doua luni. Desi eu am fost o cititoare inraita de pe la 4-5 ani, Ilinca nu ma mosteneste deloc in aceasta privinta. Desi citeste binisor, nu este inca o activitate care sa-i faca placere in mod deosebit. Daca ii citeste altcineva e incantata sa asculte, dar cu greu citeste din proprie initiativa. Nici eu nu am insistat prea mult, avand in vedere ca s-a descurcat foarte bine la scoala, dar totusi mi-as dori ca lectura sa-i placa. Am gasit o idee  care s-o ajute in acest sens, pe vreau doresc s-o pun in practica atunci cand se va intoarce de la bunici - dar despre asta o sa va povestesc in  alta zi.
           Ce experiente aveti referitor la invatarea cititului?Copiilor vostri le place sa citeasca?

Irina

sâmbătă, iunie 30, 2012

O carte mare de teste pentru cei mici

 Cautand ceva de lucru pentru Teodora, am gasit aceasta serie de carti, pe care v-o recomand cu mare drag. O carte mare de teste pentru cei mici are 3 volume - pentru 3-4 ani, pentru 4-5 ani, si pentru 5-6 ani.


Cartea urmareste dezvoltarea in urmatoarele arii :atentie, gandire, memorie, motricitate fina, cunostinte matematice, dezvoltarea vorbirii si cunoasterea mediului.
Dupa fiecare baterie de teste avem o fisa care precizeaza cam ce ar trebui sa stie si sa faca un copil de varsta respectiva . Cu ajutorul acesteia, si in functie de rezultatul la teste, ne putem da seama unde se situeaza copilul ca dezvoltare si cunostinte, si unde mai trebuie sa lucram cu el.


La noi cartile au un real succes. Fiind mai multi copii, eu am cumparat un set de carti, din care trag la xerox fisele, si le pun in cate un dosar pentru fiecare.O baterie de teste se lucreaza lejer in 10-15 minute, fara a forta si obosi copilul.
  
Irina

vineri, iunie 29, 2012

Ras asfour- vita cu sos de rodii





          ( gasiti  aici indexul cu toate retetele mele )

 Bucataria libaneza este printre preferatele noastre, foarte multe retete reprezentand adevarate delicii in post. Acum vreo doua luni, la restaurantul libanez unde mai mancam din cand in cand, am incercat ras asfour - o mancarica din carne de vita cu sos de rodii. La rugamintea sotului meu am incercat s-o fac acasa, si trebuie sa spun ca a iesit nemaipomenit. Am pregatit-o inainte de post, dar cum de maine se poate manca de dulce m-am gandit sa va prezint aceasta reteta, ca idee pentru uichend. Pe langa faptul ca e gustoasa si satioasa, are calitatea mea preferata -  putine ingrediente, si se pregateste destul de rapid. E din seria gusturilor dulce-acrisor, deci s-ar putea sa nu placa oricui.
 Avem nevoie de :
 - 7-800 g carne de vita frageda (muschi, antricot)
- 3 cepe mari
- 100 ml sirop de rodii
-3 linguri ulei (daca aveti, de masline, dar merge si floarea soarelui)
-1 cana de apa
-sare, piper dupa gust

Siropul de rodii l-am cumparat de la Carrefour, se gaseste si la Mega Image, si probabil la orice hipermarket. Sticla costa in jur de 13-15 lei, nu-mi amintesc exact. Scrie pe ea `concentrat de rodii` si e produs de firma Darinne.
Ca sa pregatesc mancarica am folosit oala minune, dar se poate folosi o cratita obisnuita, cu mentiunea ca se fierbe mai mult.

Ce avem de facut :
- se curata ceapa, si se taie pestisori
-carnea se taie cubulete
- incingem uleiul in cratita, si o rumenim la foc iute 5-6 minute
-cand carnea incepe sa-si schimbe culoarea adaugam ceapa, si o o rumenim in continuare la foc mare, mestecand mereu sa nu se prinda
-se stinge cu apa amestecata cu siropul de rodii
-se fierbe la foc iute pana scade, si carnea e facuta
- se adauga sare si piper dupa gust
Daca preferati sosul mai ingrosat, adaugati la fierbere o lingurita-doua de amidon alimentar amestecat cu apa.
Eu am servit-o cu cartofi piure si salata de rosii cu patrunjel, dar cred ca merge mai bine cu orez si tabouleh. Ramane pe data viitoare :).Trebuie sa va spun ca eu nu suportam carnea de vita, nu am mai gatit vita de 9  ani. Dar in aceasta reteta iese foarte frageda si gustoasa, asa ca o voi pregati destul de des de-acum incolo.
Va urez spor la gatit si pofta buna!

Irina

joi, iunie 28, 2012

Concluzii la sfarsit de clasa intai

Da, in sfarsit s-a terminat anul scolar (pentru elevi, ca profesorii mai au de lucru pana pe 1 iulie) si vin cu impresiile dupa finalul clasei intai, pe care Ilinca a terminat-o cu bine, multumesc lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere a fost un an greu pentru toata familia, fiindca, odata cu intrarea ei la scoala am reinceput si eu serviciul, ceea ce a dus la necesitatea unei organizari destul de riguroase a tuturor, ca sa tinem pasul cu programul. In acest an am renuntat la activitatile suplimentare (balet).M-am gandit ca e suficient ca Ilinca  trebuie sa urmeze un program fix dimineata si sa-si faca temele, nu mai e nevoie si de alergatul cu autobuzul de doua ori pe saptamana, fie ploaie, fie vant. A fost o alegere buna, fiindca a avut foarte mult de lucru zilnic, abia ii mai ramanea ceva timp de joaca, si cred ca i-ar fi daunat oboseala adunata in plus.
Prima problema pe care am intampinat-o la inceputul clasei a fost cea a scrisului cu stiloul. Ca o mamica naiva ce ma gaseam :)), am crezut ca e suficient ca la inceputul clasei intai sa stie sa citeasca, sa numere si sa faca ceva socoteli simple. Ei, mare greseala. Ar fi fost bine sa-i pun in mana stiloul cu cel putin jumatate de an inainte, si sa lucram zilnic bastonase, cerculete, samd. macar jumatate de pagina.Sau mai  bine s-o fi invatat deja sa scrie. As fi scutit copilul (si pe mine) de un mare efort initial, de plansete (ale copilului- ca nu mai vrea sa scrie), de nervi (ai mei- ca-mi venea sa arunc stiloul pe geam, cu caiet cu tot). Ma rog, a trecut si asta, treptat si-a deprins mana cu stiloul si cu scrisul,  dar nu as putea spune ca exceleaza la caligrafie.Pot spune ca a salvat-o faptul ca scrie corect, si sper sa continue asa. Dar e clar ca avem de lucrat la motricitatea fina, daca vreau sa-si imbunatateasca aspectul scrisului.
A doua problema, din punctul meu de vedere, a fost multimea de manuale si caiete suplimentare. La matematica- manual, culegere, caiet suplimentar, caiet obisnuit. Abecedar- manual, caiet suplimentar, caiet obisnuit, caiet de dictari. Tema pe fiecare, la diverse pagini, de am zapacit. Manualele, in special la matematica, mi s-au parut super-incarcate de tot felul de zorzoane inutile, si zeci de exercitii care trebuiau lucrate zilnic. .
Va spun drept ca mi-a lipsit simplitatea manualelor noastre. Sa aiba un manual, un caiet de teme in clasa si unul de teme acasa. Sa faca trei exercitii, dar pe alea sa le scrie cu manuta lor de pe tabla (sau din manual) pe caiet, nu sa socoteasca zeci de coloane si sa treaca doar rezultatul. Sa scrie o problema, cu plan si rezolvare, ca lumea, nu sa rezolve doua- trei pagini de probleme direct pe carte. Sa treaca mai lent prin materie, ca sa aiba timp sa aprofundeze, nu sa faca multe si sa nu ramana cu nimic. Ma gandesc- mie ca parinte imi era greu sa corectez seara atata amar de pagini, pai cum reuseste doamna sa verifice 30 de teme?
Din fericire Ilinca a facut fata foarte bine, cu foarte putin ajutor din partea mea, dar a fost obositor, si pentru mine, si pentru ea. Ma gandesc la alti copii, ai caror parinti poate n-au timpul sau chef sa-i ajute- cum vor evolua ?clar ca la un moment dat vor ramane in urma , vor acumula goluri din ce in ce mai mari, si asa mai departe. Oricum, din observatiile mele asupra elevilor (cu care am lucrat eu), de-a lungul anului scolar, pot spune ca nivelul acestora este tot mai scazut- la clasa a patra multi nu cunosc lucruri elementare in materie de scris, citit si socotit, ca sa nu mai spun ca lectura e ceva de poveste :)). Aspectul caietelor obisnuite, alea putine pe care le au, e dezordonat, fiindca lucrand mai mult pe fise si caiete pretiparite nu s-au invatat sa incadreze frumos in pagina.
Dar mergem inainte, ca doar zece clase sunt obligatorii :) (adica nu conteaza ca esti semi-analfabet, 8-10 clase, ba chiar 12, tot treci). Nu ma mira ca atatia elevi nu au luat bacalaureatul, le lipsesc cunostinte elementare.
           Revin la clasa intai. Trecand peste cele de mai sus, am ajuns la problema concursurilor scolare. Cam multe, si cu nu stiu cate etape fiecare. Evident, platite din buzunarul propriu. Aici trebuie sa spun ca doamna e chiar o doamna, adica a specificat clar ca nu e obligatoriu sa participe copilul la ele. Dar daca toti copiii merg ce sa faci, vrea si al tau sa se duca. Si asa am sarit o etapa la Eurojunior, si mi-a reprosat Ilinca ca uite, de asta n-a luat si ea medalie la sfarsit , ca nu i-am dat voie sa participe. Dar zau ca mi s-au parut bani aruncati, si timp irosit, cand am vazut in ce consta faimosul concurs.Asa ca a trebuit sa-i  promit ca anul viitor o sa am grija sa nu lipseasca de la vreunul.
          In concluzie, daca vrei sa stai linistit ca parinte in clasa intai, trebuie sa inveti copilul tot ceea ce, in conditii normale, el ar fi invatat pe incetul de-a lungul primului an scolar. Si sa te inarmezi cu mult calm, rabdare si mai ales timp.
           Una peste alta, ma bucur ca s-a terminat. Din fericire, mai sunt doi ani pana cand o vom lua de la capat cu clasa intai, si acum stiu la ce sa ma astept.
            Va doresc o vacanta placuta alaturi de scolarei! :)

Irina

marți, iunie 05, 2012

Femeia din Pilde 31- intelepciune si inspiratie pentru fiecare zi (6)



Ea se scoala dis-de-dimineata si imparte hrana in casa ei si da porunci slujnicelor. 

J. Kruskamp


Femeia din Pilde 31 este o persoana foarte organizata. Ziua ei incepe dimineata devreme, cand pregateste masa pentru cei din casa, si imparte tuturor sarcini pentru ziua care tocmai a inceput. Desi are slujnice care s-o ajute, si sa faca treburile in locul ei, nu leneveste, ci e in picioare inaintea tuturor. Se vede ca nu lasa nimic la voia intamplarii, ci are totul sub control.
Astazi poate nu mai avem slujnice ca alta data, dar avem atata aparatura casnica ce ne este de folos. Unele dintre noi poate au si cate un ajutor- o bona la copii, o tanti la curatenie, sau poate o mama sau alta ruda care pune umarul la treburile casei sau ingrijirea copiilor. Faptul ca viata ne este mult usurata prin aceste mijloace nu trebuie sa fie o scuza pentru noi ca sa lasam sarcinile care ne apartin in seama altora. Stapana casei trebuie sa stie tot ce se intampla in camin- chiar daca altii o ajuta, ea trebuie sa fie maestrul care dirijeaza totul. Trezitul dis de dimineata trebuie sa fie un prilej nu doar pentru a incepe cu harnicie ziua, ci pentru a o incepe cu Dumnezeu. Poate nu avem timp pentru prea multa rugaciune, meditatie sau lectura, dar pentru a trece cu bine prin ziua ce ne sta inainte avem nevoie macar de cateva minute linistite, in care sa cerem lui Dumnezeu binecuvantare, putere si intelepciune.


J. Kruskamp

Dimineata vei auzi glasul meu; dimineata voi sta înaintea Ta si ma vei vedea.
Ps. 5:3 

Desigur, sunt unele perioade ale vietii cand trezitul dis de dimineata e dificil, daca nu imposibil. Este greu pentru o mamica ce nu a dormit toata noaptea din cauza unui copilas mic, sau din cauza unuia sau mai multi copii bolnavi, sa se trezeasca in zori de zi. Acestea sunt situatii in care trebuie sa cautam solutii pentru a ne organiza altfel, fara sa ne facem procese de constiinta. 
Dar daca dorim sa ne asemanam femeii din cartea Pildelor, Cine se scoala de dimineata departe ajunge nu trebuie sa ramana pentru noi doar o vorba de duh :).

Irina 



luni, iunie 04, 2012

Un verset pe saptamana - 23 din 52


amanunte aici
..........................
Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din Epistola Sf. Apostol Iacov :
 Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-vă inimile, voi cei indoielnici.

Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina