Educatia crestina (6) -pentru inceput

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
http://www.raisinggodlytomatoes.com/


"Increderea copilului tau

Cand disciplinati , fiti siguri ca o faceti pe dreptate si fara manie . Asta ii va face pe copiii vostri sa aiba incredere in voi , si asta e baza unei relatii iubitoare . Sfanta Scriptura ne spune sa nu "ne intaratam copiii la manie". Sunteti corecti in modul in care va tratati copiii ? Sau le tradati increderea si siguranta in voi , trecand cu vederea unele lucruri , apoi pedepsindu-i alta data pentru aceleasi lucruri ? Va raniti emotional copiii , laudandu-i acum , si tipand la ei peste un minut? Le arati din plin dragoste si afectiune in majoritatea timpului , ori ii cicaliti mereu pentru cele mai mici greseli ? Stiu copiii vostri ce se asteapta de la ei , sau le aruncati cereri lipsite de ratiune , fara nici un avertisment ? Ii disciplinati la fel de sever pentru un simplu accident , ca si pentru o sfidare fatisa , ori ii lamuriti cu intelepciune atunci cand se iveste un accident sau o greseala inocenta ? Sunteti flexibili cand e posibil , sau sunteti rigizi si nerezonabili , fara nici un motiv ? Aveti incredere in copiii vostri si ii lasati sa afle asta prin cuvintele , sau zambetele voastre ? Sau sunteti intotdeauna suspiciosi , acoperindu-i in mod constant cu acuzatii si criticism ? Aveti incredere ca au cele mai bune intentii , sau ganditi ca mereu pun ceva la cale ? Cum va tratati copiii pana la urma ? Sunteti iubitori si placuti , sau sunteti niste capcauni critici si mereu in control ? De modul in care va tratati copiii in toate aceste lucruri depinde calitatea relatiei cu ei . O relatie buna va duce la un caracter evlavios . O relatie saraca aproape ca le va innabusi caracterul.

Disciplinarea trebuie sa fie libera de abuz emotional . Fiti sinceri si directi cu copiii vostri . Spuneti-le clar ce asteptati de la ei . Fiti rezonabili in cererile voastre , apoi drepti si corecti in modul in care ii disciplinati cand e nevoie . Cand copiii vostri se comporta bine , fiti generosi cu afectiunea si prietenia . Ei trebuie sa stie ca pot conta pe voi ca sa-i corectati cand au nevoie , si ca vor primi aprobarea voastra cand fac ce e bine . Trebuie sa stie intotdeauna ca-i iubiti si ca ii disciplinati din acest motiv . Una din cele mai bune definitii ale iubirii pe care am auzit-o este : “sa cauti binele celuilalt”.Incurajati , iubiti si bucurati-va cu copiii vostri , in timp ce cautati sa faceti ce e mai bine pentru ei.

Lauda

M-am gandit intai ca nu mai e nevoie sa spun ca trebuie sa va laudati copiii , dar am intalnit unii parinti care nu fac niciodata asta . Nu spun niciodata nimic dragut copiilor lor . Le gasesc in mod constant vina , si ii critica . Controleaza fiecare respiratie a copilului , si tot il critica.Am intalnit multi alti parinti care isi laudau copiii cu generozitate , dar o faceau intr-un mod gresit , sau in situatii nepotrivite . Erau atat de ingrijorati in ceea ce priveste stima de sine a copilului , incat il laudau excesiv si creau mandrie , in loc de asta . Sunt moduri bune si rele de a lauda un copil . Laudati-va copilul , fara sa depasiti insa niste limite . Nu nasteti mandria(patima mandriei) in copilul dumneavoastra acoperindu-l cu laude nemeritate , dar fiti generos cu laudele sincere si modeste , cand sunt meritate . Nu-l laudati pentru lucruri la care nu are nici o contributie , cum ar fi frumusetea (modul cum arata) sau inteligenta . Nu-l laudati in mod constant pentru orice fleac . Laudati-l cand depaseste o tentatie , ori cand face un efort spre bine , ori cand are nevoie de incurajare , in special cand “merge o mila in plus” in a face ceea ce este bine.


" Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra întru bucuria domnului tău." ( Matei 25:21 )


Lauda dupa sfidare

Pe cei mici ai mei nu-i laud ca m-au ascultat dupa ce tocmai m-au sfidat.De exemplu,daca il trimit pe baietelul meu sa-mi aduca ceva , si ma asculta cu bucurie , de obicei ii zambesc si ii multumesc . Uneori ii laud si atitudinea : ”multumesc. Imi place zambetul tau bucuros cand faci ceea ce te rog . ” Dar daca il rog sa faca ceva si o face cu rea vointa si in sila , in primul rand ii corectez reaua atitudine : ”Acum du-te inapoi si fa asta din nou - dar cu un zambet de data aceasta ”. Apoi , cand ma asculta asa cum ar fi trebuit , ii spun ceva de genul : ” Bun . E mai bine acum . ”Uneori adaug : ”Acum sa tii minte si sa faci asa de prima data cand te rog . ” Uneori zambesc si ii spun :”Bun . Este mult mai placut cand faci ceea ce-ti cer cu un zambet bucuros . ” Ma asigur ca , copiii mei stiu ca eu aprob ascultarea lor intarzaiata , dar nu ii laud in mod ipocrit cand tocmai m-au testat , ori m-au sfidat . Ma gandesc ca este mult mai bine sa va lasati copiii cu impresia ca rebeliunea lor initiala a fost o ofensa serioasa care e de dorit sa nu mai fie repetata.


“ … Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud . “ (1Corinteni 11:22)


Atitudinea de lauda


Cred ca cea mai importanta parte din a lauda copiii nu sunt cuvintele specifice , sau sincronizarea , ci a avea o atitudine aprobatoare , in general , tot timpul . Priviti la ceea ce este bun in copiii vostri si lasati-i sa stie , prin atitudinea voastra (si prin cuvinte si actiuni cand e cazul) ca sunteti foarte multumiti de ei . Cand ii apreciati , uitati-va la inima si motivatiile lor, nu doar la actiunile exterioare . Laudati-i cand aleg sa faca ceea ce este bine . Laudati-i pentru bunatate , generozitate , efort sustinut , si alte indicatii ale unui bun caracter. Laudati-i cand sunt buni si ascultatori , sau doar cand au o atitudine buna . Nu trebuie sa folositi multe cuvinte. Lasati-i sa stie ca faptul ca sunteti multumiti de ei e o lauda . Este cel mai bun lucru si trebuie facut des . Desigur , aprobarea voastra va fi temporar suspendata cand copiii se comporta intr-un mod nedorit , dar in rest ei trebuie sa simta ca sunt acoperiti de dragostea si aprobarea voastra.


Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase. (Pilde 16:24)

Mania si cresterea copiilor


Daca va educati copii incepand devreme , in mod rezonabil si constant , nu exista nici un motiv sa deveniti frustrati si suparati pe ei . Atunci cand copiii vostri fac imediat ceea ce le cereti , si stiti cum sa va descurcati cand nu fac asta , motivul pentru a deveni furios nu exista . Atunci cand copilul este scapat de sub control , si cand parintele nu stie ce sa faca , cei mai multi parinti devin frustrati , apoi furiosi.


Uneori apar asteptarile si prioritatile gresite ale parintilor .Unii parinti ar dori ca cei mici sa “dispara” in timp ce ei isi continua viata ca si cum copiii n-ar exista . Altii se asteapta ca cei mici sa se comporte fara nici o greseala tot timpul , fara nici un efort din partea lor,a parintilor . Aceste atitudini conduc la esec , frustrare si manie . Reconsiderati-va prioritatile . Recunoasteti ca a fi parinte este o slujba cu norma intreaga si trebuie sa fie prioritatea voastra nr.1 , daca vreti sa aveti rezultate decente . Renuntati la orice altceva daca e nevoie , si fiti parinte in cel mai bun mod posibil . Daca aveti o problema de temperament , recunoasteti si puneti stapanire pe ea , astfel incat mania sa iasa din peisaj.


" Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandeţe, cu indelunga-rabdare… " (Coloseni 3:12) "


(va urma)

Educatia crestina (5) - pentru inceput

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
http://www.raisinggodlytomatoes.com/


"Bazele educatiei-cum sa procedam

Cum sa incepem?Daca aveti un copil care e destul de mare sa va inteleaga,si e capabil sa va urmeze instructiunile,il puteti invata sa va asculte.In cele mai multe cazuri,trebuie urmati urmatorii pas generali:


1.Cand iti vezi copilul facand ceva ce dezaprobi,cheama-l la tine.Stabileste contactul vizual(uita-te in ochii lui,si el sa te priveasca in ochi).Nu este necesar sa "cobori la nivelul sau".Facandu-l sa priveasca in sus la tine ii reamintesti copilului ca esti mai mare ca el,si asta il determina sa te asculte.


2.Spune-i clar ce astepti sa faca sau sa nu faca.Explica-i exact ce vrei sa spui.


3.Urmareste sa vezi daca iti urmeaza instructiunile.


4.Corecteaza-l imediat ,cu o consecinta imediata,negativa dupa PRIMUL refuz de a te asculta.Ramai consecvent in ceea ce i-ai cerut sa faca.


5.Directioneaza-ti copilul sa mearga inapoi si repeta ce i-ai cerut sa faca,pana cand o face in mod corect.


6.Repeta pasii de mai sus de cate ori este nevoie pana cand copilul te asculta cu o atitudine buna-de cooperare ,bucuroasa.Nu renunta pana nu obtii acest lucru.


7.Pastreaza copilul langa tine si supravegheaza-l cu sarguinta,corecteaza orice purtare rea ,de orice fel,intr-un mod similar.Fii consecvent.


Acestia sunt pasii de baza pentru a invata un copil mic sa asculte.O sa va spun multe alte lucruri care sa va ajute ,pe parcurs,dar daca va tineti copilul aproape si urmati acesti pasi scurti,sunteti pe drumul spre succes. Si amintiti-va ca intotdeauna sa va bucurati atunci cand copilul raspunde bine.


Inainte de a disciplina

Chiar daca cei mai multi dintre noi avem tendinta sa asteptam prea putin de la copiii nostri, in loc de prea mult,trebuie sa ne punem cateva intrebari inainte de a disciplina.


Intelege ceea ce-i cer?


E capabil sa faca ce i-am cerut?


Exista vreo problema ascunsa(la mine) care trebuie corectata intai?


Sunt consecvent?


Ma uit doar la faptele copilului,sau la inima lui,si incerc sa corectez asta?


Disciplinez fiindca sunt manios(suparat) sau fiindca vreau intradevar binele copilului meu?


Tin copilul langa mine,astfel incat sa pot surprinde toate comportarile gresite?


Puneti-va aceste intrebari,si altele similare inainte de a incepe sa va educati copilul.Corectati si taiati problemele de la radacina,inainte de a incepe sa va disciplinati copilul.


TIPETELE NU SUNT PERMISE

Cand va corectati copilul NU RIDICATI VOCEA.Asta il va invata sa nu raspunda pana nu tipati la el.Am auzit cu totii parinti strigand:"Tom.Tom.TOM.THOMAS!VIN-O AICI IMEDIAT!"Asta nu se intampla doar o data, ci de fiecare data cand doresc sa obtina atentia copiilor lor. Nu procedati asa.Chemati si instruiti-va copilul pe un ton obisnuit. Apoi ridicati-va si corectati-l daca nu va raspunde prompt. Nu-l chemati de doua ori. Folositi un ton ferm cand e necesar(in special la inceput), dar intotdeauna placut,pe cat posibil.Paul M. Landis, in "Responsabilitatea parintilor de a-si invata si educa copiii" spune:"Copilul va fi convins de sinceritatea scopului vostru, mai degraba de consecventa unita cu blandetea,de vocea si manierele linistite,si de fermitate,decat de furie si tipete."Nu pot decat sa fiu de acord cu el.


Consecventa

Trebuie sa fiti consecvent.Lipsa de consecventa este una dintre cele mai mari probleme pe care o au majoritatea parintilor,indiferent de metoda de educatie aleasa.Succesul pe care il veti obtine e direct legat de cat de consecvent sunteti.Nu va leneviti.Nu renuntati.Nu cautati scuze.Tineti copiii langa voi si supravegheati-i,corectand toate neascultarile si atitudinile rele.Spuneti clar ce doriti ,si doriti exact ceea ce spuneti.Nu va temeti sa stabiliti standarde inalte si sa le mentineti.Asteptati,invatati si educati copilul sa se poarte in modul in care doriti ,si nu in modul in care altii isi lasa copiii sa se poarte.


Consecventa nu inseama "procedeaza la fel cu fiecare copil" sau "fa acelasi lucru indiferent de circumstante".Copiii au personalitati diferite,au reactii diferite.Nu toate imprejurarile sunt la fel.Varsta copilului trebuie luata in seama.Unii copii au o vointa mai puternica si sunt mai incapatanati ca altii.Motivatia unui copil va varia de la o perioada la alta si de la un incident la altul.In loc sa incercati sa va descurcati cu fiecare copil in acelasi mod,incercati sa vizualizati rezultatul final pe care il doriti,si faceti orice trebuie facut ca sa-l obtineti cu fiecare copil in parte.Invatati sa priviti in inima fiecarui copil si sa determinati ce corectii sunt necesare in functie de asta.



Ceea ce consecventa inseamna cu adevarat este ca de fiecare data cand copilul vostru trebuie sa fie corectat,ridicati-va si faceti-o (si stati acolo ,si continuati sa o faceti ,pana intelege mesajul).Imi amintesc ca o data vorbeam cu cineva la telefon,si ii spuneam persoanei respective ca imi aud fiica cea mica sarind pe canapea dincolo,si ca ar trebui sa o opresc,dar...".Asta m-a lovit.Da,asta e.Asta e exact ceea ce trebuie sa fac.Trebuie sa imi intrerup conversatia telefonica si sa ma duc sa-mi corectez fetita.Si trebuie sa fac asta de cate ori nu se comporta cum trebuie.Aceasta este consecventa si asta lipsea in educatia pe care o dadeam copiilor mei.


Asa ca am decis sa fac asta.Am stabilit-o ca fiind priritatea mea numarul unu.Nu m-am mai dus nicaieri si n-am mai facut nimic,nici macar sa mai vorbesc la telefon fara sa am copiii sub ochi tot timpul.Ma opream din ce aveam de facut si ii corectam de fiecare data,de cate ori era nevoie.DE FIECARE DATA.Intai au fost o gramada de corectii si am avut indoielile mele referitor la eficacitatea metodei,dar la sfarsitul celei de-a treia zi lucrurile erau cu mult imbunatatite.La sfarsitul celei de-a treia luni aveam o familie noua.Dupa asta n-a mai fost nevoie de disciplinari majore deloc.A fost un miracol,si mare parte din el o reprezinta consecventa.


Consecventa este imposibila daca sunteti la distanta de ceea ce face copilul ,si nu sunteti destul de aproape sa-l corectati.Tineti-va copilul aproape,includeti-l,daca e posibil,in tot ceea ce faceti,astfel incat sa-l aveti sub ochi intreaga zi.La inceput asta va va ajuta a vedeti si sa corectati comportarile gresite,dar mai tarziu va va ajuta sa va indrumati copilul si sa va bucurati de el. Eventual va deveni un mod de viata care va va uni familia mai mult,si o va apropia de Dumnezeu.



Disciplineaza intotdeauna


Daca va gasiti disciplinand mult,este o buna indicatie ca nu va supravegheati copilul,si in consecinta,ca nu sunteti consecvent.Puteti corecta copilul de zece ori ,si sa va scape o data,si veti pierde tot ce ati realizat ultimele zece dati.Daca il corectati cu credinciosie de o suta de ori,si apoi treceti cu vederea o greseala minora,nu va va lua mult sa va aduceti copilul din nou acolo unde trebuie.Dar nu uitati ,intai trebuie sa fiti consecventi de o suta de ori la rand.Nu vreau sa spun ca trebuie sa va corectati copilul de o suta de ori pentru acelasi lucru,ci doar de o suta de ori la rand pentru orice neascultare.Trebuie sa va convingeti copilul ca este necesar sa va asculte intotdeauna,inainte sa puteti trece ceva cu vederea .Dupa aceasta constiinta lui va fi astfel educata incat sa se dojeneasca singur pentru ce a facut rau,chiar daca voi nu o faceti.


Educati cu dragoste



Tineti copiii langa voi,si,atata timp cat va asculta,bucurati-va de ei.Imbratisati-i,sarutati-i,vorbiti cu ei si faceti lucruri impreuna.Faceti un efort sa-i includeti in activitatile voastre.Zambiti-le cand vin sa va vorbeasca sau sa va arate ceva.Bucurati-va de atentia lor.Raspundeti la intrebarile puse.Luati-ii in brate si jucati-va cu ei.Lasati-i sa se catere langa voi in pat si harjoniti-va impreuna.Cand va intreaba "pot sa vin cu tine" incercati sa raspundeti afirmativ.Cand vor sa va ajute,lasati-i.Radeti cu ei.Glumiti cu ei.Fiti interesati de ceea ce-i intereseaza.Aratati-va incantati de realizarile lor.Aratati-le cum sa faca diverse lucruri.Bucurati-va cu ei in orice lucru.Cunoasteti-i si lasati-i sa va cunoasca.Asta e ceea ce trebuie sa faceti cu copiii vostri 99% din timp
Stiu ca toate mamele au treburi gospodaresti de facut,dar asta nu trebuie sa-i excluda pe copii decat daca este necesar.Faceti cat de multe puteti impreuna cu copiii vostri.Lasati-i sa va ajute.Invatat-i tot ce stiti.Imprieteniti-va cu ei.Disciplinarea,daca e facuta cu intelepciune,ar trebui sa va ia doar o mica parte a zilei.Educatia se face cu multa dragoste."


(va urma)

Educatia crestina (4) : pentru inceput

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe

http://www.raisinggodlytomatoes.com/


"Inceputul

"Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face."Matei 8:9


Este simplu

Poti face asta,in mod sigur iti poti invata copiii sa fie evlaviosi.Incepe prin a-i invata sa te asculte prompt si cu bucurie.Inceputul nu e greu,de fapte chiar simplu. Daca par prea vorbareata in eforturile mele de a va convinge ca e un proces usor,e pentru ca am vorbit cu foarte multe mame care nu par sa gandeasca ca e asa simplu precum spun. Realizez acum ca ele sunt diferite de mine,privesc lucrurile diferit, in functie de cunostintele lor,de experientele anterioare cu copiii,de numarul de copii pe care il au si de linia urmata pana acum in educatie. Asa ca voi incerca sa explic cat se poate de simplu si cu multe exemple pentru a va ajuta sa intelegeti ceea ce as vrea sa va pot demonstra in persoana.

Cateva reguli pentru mame :

Fii rezonabila in ceea ce pretinzi de la copii.

Spune exact ce doresti,si doreste exact ceea ce spui.

Supravegheaza copilul cu atentie..

Fii consecventa in corectarea oricarei neascultari.

O consecinta imediata,negativa este cea mai buna.

Pedepseste in mod corect (proportional cu fapta).

Fii ingaduitoare si treci cu vederea accidentele,si la fel cand vezi parere de rau adevarata.

Fii intotdeauna iubitoare,in special atunci cand copilul se poarta frumos.

Invata-l sa te asculte si n-o sa mai ai nimic de facut

La noi in familie incepem,de cand copiii sunt mici,sa-i invatam un singur lucru: ascultarea.Ii disciplinam doar pentru asta, si apoi nu mai avem nimic de facut.Ce poate fi mai simplu? Odata ce copilul tau stie si e de acord ca trebuie intotdeauna sa te asculte,si ca trebuie sa faca asta cu o atitudine bucuroasa si placuta,poti sa-l inveti orice altceva cu usurinta. Odata ce stie ca trebuie sa te asculte,ii vei cere sa-si stranga jucariile si o va face,ii poti cere sa fie gata de culcare si va fi,ii poti cere sa inceteze cu plansul si va inceta.Simplu.

Desigur,copilul tau nu e perfect si nici tu.Vei avea nevoie sa te corectezi ocazional, si va trebui sa-l inveti si sa-l ghidezi,dar vezi potentialul?Din experienta mea,odata ce ti-ai convins copilul ca e datoria sa sa asculte de parinti,vei avea foarte putina nevoie sa-l mai disciplinezi.Iti poti petrece majoritatea timpului invatandu-l,hranindu-l,iubindu-l si bucurandu-te de copilul tau.

"Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. ”( Ecclesiastul 12:13-14 )

Secretul meu

Cineva m-a intrebat care este secRetul meu de am crescut niste copii atat de placuti.Raspunsul a fost:"Spune exact ce doresti,si doreste exact ceea ce spui."
Daca ar fi sa mai adaug ceva la asta,ar fi sa iti tii copiii aproape tot timpul astfel incayt sa vezi ce fac si sa intelegi ce gandesc,si sa-i poti rasplati sau corecta la nevoie.

Ca sa fiu mai specifica,iata cateva lucruri pe care le am in minte tot timpul in care imi cresc copiii.Mai sunt si altele,dar acestea imi vin in gand imediat.Desigur,nu e nici un secret,ci doar vechile metode trecute cu vederea sau uitate in multe familii azi.

1.Imi tin copiii aproape si ii supraveghez cu atentie.


2.Ma concentrez pe atitudinea si caracterul lor mai mult decat pe fapte.


3.Ii invat sa ma asculte incepand de mici-inainte de varsta de un an .


4.Ii invat ce inseamna cuvantul "nu" si ca trebuie sa-mi respecte autoritatea cand il folosesc.


5.Sunt si ingaduitoare,dar si corecta.Ii laud si ii rasplatesc cand se comporta bine,si ii corectez cu credinciosie cand se comporta rau.


6.Ma astept sa ma asculte de prima data cand le spun sa faca sau sa nu faca un lucru.Nu numar pana la trei si nu dau avertismente repetate.


7.Ii corectez cu cateva consecinte negative imediate,de ex. o dojana ,de cate ori este posibil,mai degraba decat sa aman consecinta,cum ar fi retragerea unui privilegiu .


8.Folosesc ocazional demodatul "stai la colt" sau "stai langa mine pana inveti sa te porti" ,dar niciodata modernul "time-out"


9. Nu "distrag".


10.Niciodata nu trimit copiii in camera lor drept pedeapsa.


11.Nu-mi ies din fire,nu cicalesc,nu ma vaicaresc,nu tip,nu implor,nu mituiesc si nu "negociez" pentru a obtine ascultarea copiilor.


12.Imi tin copiii departe de influentele negative exterioare cat de mult e posibil,pana cand ei sunt destul de mari si pregatiti pentru a rezista ispitelor pe care le pot intalni.


Cred in Dumnezeu si scopul meu ultim in educatie e sa cresc copii evlaviosi,care sa creasca copii evlaviosi la randul lor.Iubesc binele si urasc raul.Imi stabilesc standarde pentru copii, potrivite varstei lor si placute lui Dumnezeu.Incerc sa ii determin sa fie copii buni si tintesc spre asta.Pentru a-i invata acest lucru,incerc sa-mi includ copiii in tot ceea ce fac si le dau exemplul personal.Caut sa am o atitudine iubitoare,blanda si aprobatoare fata de copiii mei.Ne bucuram unii de altii,ceea ce este posibil o data ce i-ai invatat sa fie respectuosi si ascultatori."


(va urma)

educatia crestina (3) : despre standarde

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
http://www.raisinggodlytomatoes.com/

"Standarde(continuare)


Cand iesiti

Fii consecventa cu standardele tale indiferent daca sunteti acasa sau iesiti in oras.Daca ti-ai invatat copiii sa se comporte civilizat acasa nu vei avea probleme cu comportamentul lor in public,dar ce am aflat, fiindca mi s-a intamplat de cateva ori,este ca nu am devenit constienta ca au nevoie de lucru intr-o anume arie pana nu am fost rusinata de comportamentul lor in public.

Noi iesim sa mancam in oras impreuna foarte des.Cand o facem ne asteptam de la copiii nostri sa se comporte ca in lumea adultilor.Fara plansete,smiorcaieli sau joaca cu mancarea.Trebuie sa aiba maniere decente la masa ,in acord cu varsta lor.Trebuie sa fie atat de tacuti cat restaurantul o cere,si nu au voie sa se dea jos de pe scaune si sa alerge in jur.Aceasta ultima regula se aplica si la biserica.Este placut sa te afli intr-un loc cu atmosfera sigura si prietenoasa,dar nu-ti lasa copiii sa-i deranjeze pe altii doar fiindca este distractiv pentru ei si mai usor pentru tine decat sa-i corectezi.

A avea copiii stand linistit cand sunteti in public poate si trebuie sa fie indeplinit.Exersati acasa daca e nevoie,punandu-i sa stea linistiti langa voi in timp ce vizitati pe cineva,sau coaseti,sau cititi cu glas tare(nu neaparat pentru ei).Lasati-i pe cei mici sa adoarma,dar cei mari trebuie sa deprinda sa asculte o conversatie obisnuita,atat timp cat nu este intima sau nepotrivita pentru ei.Toti copiii nostri participa la nunti,inmormantarui,intalniri de afaceri si altele,fara sa deranjeze pe cineva.Daca exista vreo indoiala referitor la cum se vor comporta,ma asez undeva de unde ma pot ridica repede sa-i scot afara.Dar dupa un an,un an si jumatate n-ar mai trebui sa fie nevoie de asta.Invatat-i acasa ce inseamna un deget lipit de buze.O simpla privire incruntata de la voi ar trebui sa fie suficienta pentru a opri cele mai mici indicii de potential deranj(nu asteptati pana problemele cresc).

Deoarece iesim asa des am avut ocazia sa observam comportamentul public al multor copii.Este groaznic!In timp ce parintii lor incearca sa converseze sau sa manance,copiii fac ce stiu mai bine,cu mare succes,pentru a le zadarnici incercarea.La fiecare doua secunde mama sau tata trebuie sa opreasca sau sa incerce sa controleze cate o criza.Intai juniorul decide ca a sta langa parintii sai nu e ceea ce isi doreste.Parintii cedeaza,in speranta de a-i mentine buna dispozitie.Apoi parintii il lasa sa aleaga ceva de mancare,dar desigur lui nu-i place nimic.Chiar daca mama a adus aproape un magazin de jucarii,juniorul insista sa se joace cu orice altceva poate gasi,aruncanu-le apoi sistematic pe podea.De obicei varsa cate ceva,ca sa nu mentionam ca juniorul este mazgalit cu mancare de sus pana jos.In cele din urma apar tipetele si plansetele,pe care unii parinti par capabili sa le ignore,in timp ce altii scurteaza masa si nu le mai trebuie sa iasa in oras vreodata.


Nu trebuie sa fie asa.Cina este o adevarata placere pentru noi,in special cand mergem la restaurant,fiindca nu trebuie sa gatesc si sa curat dupa aceea.Fiecare mananca ceva diferit daca vrea,apoi se poate relaxa si discuta evenimentele zilei.Folosim acest timp pentru a vorbi despre orice-despre binecuvantarile zilei,despre planurile de maine.Ne bucuram de compania celorlalti.Deoarece avem multi copii fiecare dintre cei mari are langa el cate unul mic pe care il ajuta la nevoie.Cei mai mititei,care au nevoie de mai multa supraveghere,stau aproape de mama si tata.Fiecare a invatat sa foloseasca servetelul si sa spuna "te rog" si "multumesc".Cea mai buna parte sunt complimentele frecvente pe care copii le primesc pentru comportamentul lor din partea strainilor!


Innabusa in fasa

Unul din cele mai importante aspecte ale stabilirii de standarde este sa-ti amintesti a nu trece cu vederea lucrurile marunte.Daca sunteti obisnuiti sa faceti in mod constant bine fiecare lucru mic,va va fi mai usor cand cele mari vor veni.Daca nu ingaduiti mici pacate in viata voastra,acestea nu vor avea ocazia sa se transforme in pacate mari.Acelasi lucru se aplica si copiilor.Daca va corectati copiii pentru acte mici de neascultare si pentru mici manifestari de atitudini rele,nu veti ajunge niciodata la punctul de a fi nevoie sa corectati probleme mari.Stabiliti-va regulile avand acest lucru in minte.Nu este in regula ca un copil sa spuna o mica minciuna,ori sa insele putin,ori sa raspunda inapoi din cand in cand doar fiindca e mic.Invata-i modul corect de a trai si gandeste-te ca atunci cand sunt mici e usor,si nu trebuie sa incerci mai tarziu, cand este mai greu."

(va continua)

Educatia crestina (2) : despre standarde

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari (am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
http://www.raisinggodlytomatoes.com/

"Standarde
Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinţii voştri cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara cărora trăiţi. Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este!"
(Iosua Navi 24:15)

Ce asteptari sa ai de la copil?

Cand primul meu copil era inca mic eram confuza ,nu stiam ce trebuie sa astept de la el.Informatiile de la “experti” ma derutau si mai mult.Sa fi fost de acord cu “expertii”ar fi insemnat ca noi parintii n-ar trebui sa asteptam prea mult din ceea ce inseamna “purtare buna”de la copiii mici.Aparent ,se presupune ca noi,ca si parinti trebuia doar sa-i impiedicam sa-si faca rau si sa toleram orice altceva-fara a ne pierde cumpatul,desigur.Dar nu am putut sa inteleg cum s-ar potrivi aceasta cu o crestere evlavioasa a copilului.Cum poate asta sa fie rau pentru un adult si bine pentru un copil?La final am ajuns la concluzia ca trebuie sa trec peste sfaturile “expertilor” si sa decid dupa ce standarde doresc sa traiesc,si sa ma astept ca si copiii mei sa le urmeze.


"Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă.."
(Proverbe 20:11 )


Intai si intai

Inainte de a incepe sa-ti stabilesti standarde trebuie sa stabilesti faptul ca Dumnezeu ti-a dat autoritate asupra copiilor tai.Asta inseamna sa fi convins ca nu trebuie sa te astepti la nimic altceva decat ascultare de prima data din partea copiilor tai.Nu sa numeri pana la trei.Nu sa negociezi.Cerintele tale trebuie sa fie rezonabile,apoi trebuie sa te astepti sa te asculte imediat, si sa-i inveti sa faca asta.Daca nu ai facut inca aceste lucruri,alege o zi si incepe.Incepe si nu mai lua in considerare o cale inapoi.Hotaraste ca de acum inainte sa te daruiesti stabilirii si pastrarii ordinii si autoritatii in caminul tau.


Daca ai un copil mic cel mai simplu este sa alegi un lucru in care copilul nu este cooperant si sa incepi.Cere-i sa faca acel lucru si nu renunta pana nu il face intr-un mod frumos,care sa iti placa.Sa presupunem ca cel mic de doi ani vine la tine. doar atunci cand doreste.Nu asa trebuie sa fie.Cheama-l si astepta-te sa vina imediat.Un copil de doi ani este perfect capabil sa vina cand este chemat,asa ca incepe de aici.Nu renunta pana nu o face(cu o atitudine buna)..Apoi gandeste-te ce ai vrea sa faca in alta situatie,si fa sa se intample.Stiu ca suna prea usor,si imposibil in acelasi timp,dar nu este greu.O sa va dau toate detaliile in capitolele urmatoare,asa ca deocamdata doar credeti-ma ca este posibil.


" Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului."
( Psalm 36:27 )


Copiii se pot comporta frumos


Odata ce copii tai vor invata sa te asculte,nu te teme sa stabilesti standarde inalte.Trebuie sa fi corect si rezonabil,desigur,dar standardele si asteptarile celor mai multi parinti sunt mult prea joase.Copiii nu trebuie neaparat sa se zbata in crize de isterie.Nu e neaparat sa se smiorcaie ca sa obtina ce vor.Nu e neaparat sa raspunda obraznic.Ei pot sta linistiti in biserica.Ei va pot asculta de prima data cand le-o cereti.Nu trebuie neaparat sa fie rai cu fratii si surorile lor.Ei pot invata sa fie saritori si placuti.Depinde de tine sa stabilesti standarde specifice ,dar te rog nu scuza comportamentul rau al copiilor tai ,doar fiindca sunt mici.Ei sunt perfect capabili sa invete aceste lucruri si multe altele.Copii nu s-au nascut stiind cum sa se comporte bine,depinde de tine sa-i inveti ,asa ca ridica stacheta si invata-i sa fie asa cum intradevar ti-ar place sa fie.

Daca nu ai idee cum ar trebui sa te astepti ca sa se comporte copiii tai,incepe cu un comportament care iti displace si nu-l mai permite.Cand vezi ca se intampla,opreste-l.Dupa ce te hotarasti ce doresti sa nu faca copiii tai,decide ce doresti sa faca.Chiar daca stau pe canapea si nu fac nimic este mai bine decat sa n-ai nici un control(si in timp ce stau linistiti,pot invata sa observe si sa asculte).Daca te temi ca nu vei gasi destule lucruri ca sa tii copiii(in special cei mici) ocupati,incearca sa scrii o lista cu lucrurile pe care sunt capabili sa le faca,cum ar fi diverse treburi gospodaresti,lectura,colorat,joaca,muzica,si altele,si tine-o la indemana.


Cand stabilesti standarde pentru copiii mici,aminteste-ti sa le ceri doar ceea ce pot sa faca;dar amintesteti ca ei pot fi copii evlaviosi.Cand vad un comportament sub semnul intrebarii la copiii mai ma intreb”este acest comportament acceptabil la un adult?”Daca nu,atunci ii invat sa se comporte diferit.Nu este exact asta slujba mea ca parinte?Sa imi instruiesc copiii pentru a deveni adulti evlaviosi?Asa ca urmez tot timpul aceasta directie.Hotaraste cum vrei sa se comporte ca adult si invata-l sa faca asa cum doresti.Incepe cu actiunile,dar ai ca tinta inima.Va trebui sa ajustezi totul pentru abilitatile si nivelul lor de intelegere,dar vei fi surprins sa vezi cat de mult inteleg copiii mici daca ai vointa sa-i inveti si
sa-i instruiesti.


Cateva din regulile de baza ale casei noastre

Cand stabilesti standarde ajuta sa ai cateva reguli ale casei,dar nu deveni sclavul lor.Foloseste intotdeauna bunul simt si fi cat de flexibil e nevoie.Mai jos sunt cateva din regulile generale ale casei noastre.Nu tinem o lista,dar acestea sunt lucruri care revin tot timpul.Fiecare copil a invatat ca sunt putine exceptii de la aceste reguli, dar ei trebuie sa-si foloseasca mereu bunul simt si sa gandeasca.Daca te concentrezi prea mult pe reguli,copilul vostru nu va invata niciodata sa deosebeasca pentru sine binele de rau.


1.Opreste-te din ceea ce faci si vin-o imediat ce esti strigat.
2.Cand mama iti cere sa faci ceva raspunzi “da,mama” ,cu o atitudine buna si faci ceea ce ti s-a cerut.
3.Cand cineva iti spune ceva ,priveste-l si raspunde-i politicos.Aceasta se aplica atunci cand cunosti oameni noi,dar si familiei si prietenilor.
4.Spune “te rog”,”multumesc”,”cu placere” cand e cazul.
5.Nu intrerupe(doar daca arde casa sau ceva similar).Stai tacut langa mama pana ea te observa si te intreaba ce doresti.Spune “ma scuzi”,daca trebuie sa intrerupi.
6.Daca ai terminat ceea ce mama ti-a cerut sa faci,vin-o la ea si intreab-o daca mai e ceva ce si-ar dori sa faci.
7.Daca vezi ceva ce trebuie facut,fa-o chiar daca nu e treaba ta.De fapt,uita-te dupa ce mai trebuie facut.
8.Lasa baia si celelalte camere curate.
9.Intotdeauna fa ceva mai mult decat ti s-a cerut.
10.Fara alergat si comportament salbatic in casa.Asta include cataratul pe mobile,tipetele,luptele si asa mai departe.
11.Nu pune mana pe pereti sau ferestre fara sa fie nevoie.
12.Nu strica lucruri.
13.Fara ciorovaiala.
14.Fara ciupeli,gadileli,ghionturi,etc.
15.Fara zgomote inutile ca fluierat,batut cu degetele in masa,etc.,in preajma oamenilor care pot fi deranjati de ele."


(va urma)

educatia crestina(1)-despre autoritatea parinteasca

Prima problema care se pune atunci cand vorbim de educatia copiilor nostri este cea a autoritatii parintesti.Avem dreptul sa cerem ascultare copiilor nostri, avem dreptul sa-i disciplinam si sa incercam sa-i invatam ce este bine si ce este rau?
"De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." (Ev. dupa Ioan 14:15) spune Sfanta Evanghelie. Deci copiii care isi iubesc parintii trebuie sa arate acet lucru ascultandu-i. Dar cum invatam pe copiii nostri sa asculte?Clarificand intai aceasta spinoasa problema a autoritatii.


Supunerea fata de autoritate

Astazi foarte multi oameni resping autoritatea.Sunt sigura ca este o atitudine comuna fiecarei generatii, dar in timpurile noastre a fost un val din acest tip de atitudine printre tineri. In timpul anilor '60 foarte multi tineri s-au revoltat contra parintilor si au respins valorile generatiei anterioare. Astazi multi dintre acestia sunt la randul lor parinti. Deoarece acesti parinti inca se confrunta cu lipsa lor de respect fata de autoritate, ei au imprimat aceeasi atitudine in copiii lor. Multi dintre acesti parinti au imbratisat credinta ca ei nu au dreptul sa astepte ca proprii copii sa se supuna autoritatii lor parintesti. Ei nu cred ca parintii lor aveau dreptul sa le spuna ce sa faca, deci simt ca este nedrept sa ceara ascultare(supunere) din partea propriilor copii. Daca acest lucru va caracterizeaza, si totusi doriti sa va cresteti copiii in mod evlavios, trebuie sa va schimbati modul de a gandi, deoarece nu este in armonie cu Sfanta Scriptura (si cu invatatura Sfintilor Parinti-n.m.), unde suntem invatati in mod clar sa ne supunem celor pe care Dumnezeu le-a dat autoritate peste noi, incepand cu parintii nostri.
"Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă."
(Ep.catre Romani 13:1,2)


Cu totii ne aflam sub autoritatea cuiva

Cu totii ne aflam sub un tip sau altul de autoritate,fie ca ne place sau nu,nu-i asa? Daca autoritatea nu este reprezentata de parintii nostri, atunci e reprezentata de sotul nostru, sau de seful nostru, sau de guvern, sau de constiinta noastra, sau de Dumnezeu. Fie ca vrem ca viata sa fie asa, fie ca nu, astfel stau lucrurile.Trebuie sa ne descurcam cu aceasta problema a autoritatii si este intelept sa ne supunem autoritatii legitime si sa ne invatam copiii sa faca la fel. Daca aveti o problema cu supunerea fata de parinti, sot sau alta autoritate, este vremea sa va indreptati. In primul rand supuneti-va autoritatii legitime, apoi rezolvati problema referitoare la cine are autoritate asupra copiilor dvs.. Sugestie:parintii trebuie sa aiba autoritate asupra copiilor,nu invers.


"Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie." (Iesirea 20:12)

"Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ţa, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie." (Deuteronom 5:16)

"Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa.Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ". (Efeseni 6:1-3)

"Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului."(Coloseni 3:20)

Motivul pentru existenta autoritatii

Asa cum regele Solomon cauta sa-i invete pe cei de sub stapanirea sa modul corect de a trai, astfel cred ca Dumnezeu ne-a pus in pozitie de autoritate fata de copiii nostri pentru a-i invata auto-controlul, intelepciunea si nu in ultimul rand evlavia. Invatand aceste lucruri de la noi,ei vor invata despre autoritate insasi.Invatandu-i sa ne respecte, ii vom invata respectul fata de multe alte autoritati carora vor trebui sa se supuna mai tarziu in viata.Vor iesi treptat de sub autoritatea noastra,dar multe alte tipuri de autoritate ii va lua locul. Deasemenea copiii nostri vor avea intr-o zi autoritate peste altii - angajati,soti,studenti,si asupra propriilor copii. Este foarte benefic pentru ei nu doar a-i invata cum sa se supuna autoritatii, ci si cum sa o exercite.

Odata cu autoritatea primim si responsabilitatea

Odata cu autoritatea ce ne-a fost data ca parinti, am primit de asemenea si o mare responsabilitate. Ni se cere sa nu ne intaratam(provocam) copiii la manie .Peste tot in Sfanta Scriptura ni se cere sa fim corecti, drepti si milostivi in toate relatiile noastre. Aceasta include si modul in care ne exercitam autoritatea ca parinti.Noi trebuie sa o folosim pentru a invata copiii ce este bine, si trebuie sa facem asta intr-un mod bland si corect.
Prin modul in care ii invatam pe copiii nostri ce inseamna autoritatea, cum sa i se supuna, si cum sa o exercite, noi ii pregatim de asemenea pentru a fi parinti care isi vor invata copii la randul lor.Ni se cere sa n e invatam, hranim, iubim,etc. copiii si deasemenea sa ii disciplinam la nevoie. Daca cineva nu este convins ca Dumnezeu vrea ca el sa-si asume autoritatea peste copiii sai, il rog sa studieze urmatoarele versete si multe alte pasaje biblice care ne invata aceste principii.

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6:4)
Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Pilde 3:12)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc(Apocalipsa 3:19)
Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme(Pilde 13:24)

In concluzie Dumnezeu ne-a dat autoritate asupra copiilor nostri pentru a le oferi o educatie inteleapta si evlavioasa. Ca parinti suntem responsabili pentru sufletele lor,de aceea trebuie sa incercam, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne indeplinim datoria cat mai bine posibil.
autor:L. Elizabeth Krueger
(articol preluat si tradus cu permisiunea autorului)
despre autor: Elizabeth locuieste in Statele Unite, unde isi creste, educa si scolarizeaza la domiciliu cei 10 copii. Este autoarea cartii "Raising Godly Tomatoes".

Despre cresterea copiilor- ascultarea

Sunt sigura ca fiecare dintre noi isi doreste copii ascultatori. Copiii care asculta ne scutesc de o gramada de probleme, nu-i asa?Si ei, la randul lor, vor fi scutiti de multe dureri in viata, daca vor fi educati bine.

Dar cum vom reusi sa crestem astfel de copii?Iata cateva sfaturi ale episcopul Irineu referitoare la acest subiect:

" Ascultarea consta în a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune vointa mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un adânc respect. In plus, trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma.(...)

Slabirea vointei îndreptate catre savârsirea binelui este un rezultat al pacatului stramosesc. La fel cum am vazut si în cazul alintarii si al îndaratniciei, care trebuiesc din pruncie dezradacinate.

Vita de vie da multe roade dulci, însa nu atunci când este lasata sa se dezvolte în voia ei, ci atunci când este taiata si legata de araci. Acelasi rezultat îl ofera si disciplina. Iar stapânirea alintarii si a încapatânarii copilaresti ofera roadele ascultarii.


Insa ca sa va bucurati de aceste roade, tineti minte regulile pe care trebuie sa le urmati: 

-Nu le permiteti îndaratniciri si alintari copiilor vostri, fie ei cât de mici. Aceasta nu înseamna desigur, ca trebuie sa limitati la maxim libertatea lor de vointa. Copilul poate sa ceara ceva bun si folositor, ceva de care are într-adevar nevoie, ceva pe care îl merita. Atunci voi trebuie cu toata bunavointa sa le îndepliniti cererea.

Daca, spre exemplu, la ora potrivita copilul cere de mâncare, deoarece îi este foame, nu trebuie sa îi refuzati acest lucru. Daca ati face-o, v-ati dovedi rai si neînduratori.

Daca, la fel, copilul cere ceva care îi este necesar la scoala, trebuie sa îi satisfaceti aceasta cerere, deoarece altfel exista riscul ca el sa apeleze la alte mijloace nedorite.

Este însa complet diferit cazul în care copilul cere ceva care nu îi este permis. Aceasta trebuie sa i-o refuzati cu tarie, facând abstractie de lacrimile sale.

Niciodata sa nu cedati capriciilor copilaresti. Cine se arata o data îngaduitor, va deveni pentru totdeauna rob al mofturilor copilului sau.

-In straduinta de a forma caracterul copiilor lor, parintii trebuie sa conlucreze armonios. Sa nu darâme unul, ceea ce construieste celalalt. Niciodata un copil nu devine mai alintat, ca în cazul în care vede ca unul dintre parinti îi îngaduie ceea ce cela-lalt îi interzice.

Vine, de exemplu, tânguindu-se la mama sa, si se plânge ca tatal nu i-a dat un lucru, pe care l-a cerut. Mama nu trebuie sa îsi exprime sprijinul si mila fata de copil si cu atât mai mult, nu trebuie sa îsi arate nemultumirea fata de gestul tatalui, chipurile pentru ca acela nu a facut voia vlastarului. 

Acelasi lucru trebuie sa îl faca si fratii mai mari, rudele si toti cei care locuiesc în casa respectiva, mai ales bunicii. Este cunoscut faptul ca cei în vârsta cauta mereu un sprijin si un lucru caruia sa se dedice. Dat fiind ca parintii sunt mai mult plecati si ocupati, îsi îndreapta atentia catre nepoti. Si cum? Satisfacându-le toate hatârurile. De aceea nepotii, de multe ori, îsi gasesc un aliat în persoana bunicului sau a bunicii. Spera ca lânga acestia vor putea obtine orice îsi doresc.

Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa comande celor mai mari decât dânsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care nu le este permis sa aiba.

Când copiii îsi doresc orice lucru, trebuie sa îl ceara, nu sa comande sa i se dea. Trebuie sa fie multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta.


-Niciodata nu trebuie sa neglijam orice gest de neascultare din partea copiilor. 

Ceea ce spune mama si tata, trebuie urmat întotdeauna fara întârziere. Copilul trebuie sa ajunga, prin educatie, sa gândeasca în constiinta sa: ''daca nu voi îndeplini imediat ceea ce mi-a spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine''. Parintii trebuie sa fie de asemenea siguri la rândul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la îndeplinire. Numai asa vom putea sa învingem îndaratnicia copilului, ajutându-l sa îsi dezvolte o vointa puternica, îndreptata catre savârsirea binelui si cultivând în acelasi timp si virtutea ascultarii.

Dupa ce reusiti deci, sa alungati alintarea si îndaratnicia din sufletul copilului, trebuie sa continuati sa va purtati mereu în acelasi mod educativ, astfel încât copiii sa va acorde constant respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.

Copiii nutresc în mod firesc un respect special fata de parintii lor. Acest sentiment natural este revelat si în porunca a cincea a Decalogului. Ar fi desigur de prisos sa spunem parintilor: purtati-va în asa fel încât, sa va respecte copiii vostri. (...)

De aceea parintii trebuie sa aiba grija cum se comporta si sa evite orice gest, care ar putea zdruncina respectul copiilor fata de ei. Trebuie mai întâi ei însisi sa fie condusi de sentimentul de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. Sa nu se certe si sa nu dea curs unor discutii necuviincioase mai ales în fata copiilor.

Copiii nu trebuie sa auda niciodata expresii de genul: ''n-o sa ajungi nici tu deparie, ca si taica-tu!'', ''o sa ajungi un ratat, ca si taica-tu!''. Sau: ''risipitoare esti si tu ca si maica-ta!'', ''numai minciuni spui, ca si maica-ta!''. Degeaba cerem respect si ascultare, de la copiii care aud astfel de cuvinte de la parintii lor.

Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii vostri. Tatal care se maimutareste în mod exagerat în fata copiilor sai, nu se poate astepta la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate îndrepta comportamentul lor necuviincios.

Aceasta nu înseamna desigur, ca trebuie sa fim tot timpul în fata copiilor nostri aspri si excesiv de seriosi. Trebuie sa avem discernamânt si sa facem diferenta între seriozitatea delicata si glumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios în acelasi timp copiii nutresc un adânc respect. Este de ajuns o singura privire, pentru ca acestia sa asculte îndata rugamintea sa.

Vreti sa va asculte copiii vostri? Aratati-le neîncetat iubirea voastra. Nu însa acea forma de iubire exprimata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin iubirea înteleapta, din inima, care sa urmareasca doar binele lor. Când copilul simte o astfel de iubire asculta nu de frica, ci din respect.

-Nu ramâneti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti niciodata, ca pentru voi copiii sunt o greutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice jertfa pentru binele lor este prea mare, sau prea grea pentru voi.

Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un copil sa iubeasca pe acel parinte, care îi da bombanind o bucata de pâine?

Oferiti-le din când în când copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. Un dar de sarbatori sau de ziua numelui întareste iubirea lor.
-Incercati sa câstigati inima copilului vostru, dezvoltând o relatie bazata pe sinceritate si încredere reciproca. Suspiciunea si lipsa de încredere ucid dragostea.

Nu adaugati la pedepsele cuvenite expresii jignitoare si observatii care ranesc. Un astfel de cornportament asupreste inima si distruge orice urma de iubire.

Parintilor! V-am aratat mijloacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce la însusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri:

• Mai întâi sa îi învatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu.

• Aveti grija din timp sa nu rasara în inima lor buruiana alintarii. Nu îngaduiti nici o forma de îndaratnicie si de obraznicie.

• Nu le dati tot ceea ce va cer. Obisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia.

• Cereti-le sa faca îndata si cu exactitate ceea ce le-ati poruncit. Sa nu fie nevoie sa mai repetati aceeasi indicatie. Nu le cereti însa niciodata, sa faca ceva care le depaseste puterile.

• Fiti constanti în atitudinea voastra si nu le îngaduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis.

• Nu va contraziceti unul cu celalalt în fata copiilor.

• Aveti grija ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evitând orice gest care l-ar putea zdruncina.

• In sfârsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuvântarea lui Dumnezeu, în lucrarea de educare a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, grija si lupta voastra vor fi încununate de succes."