marți, iunie 03, 2008

Oita Pastorului cel Bun






Cautand ceva pe net am gasit un "craft" cu o oita foarte simpatica, si m-am gandit ca sigur ii va place Ilincai, asa ca ieri ne-am pus pe treaba.


Am avut nevoie de :

  • o coala de hartie mai groasa, verde
  • sablonul de oita scos la imprimanta de aici
  • vata
  • lipici
  • foarfeca
  • culori


Eu am decupat oita, in timp ce Ilinca a facut ghemotoace mici de vata, de forma rotunda.




Am lipit oita pe hartia verde, si Ilinca i-a colorat boticul si picioarele cu negru.


Apoi i-a "montat" blanita, lipind ghemotoacele de vata pe sablon.



A fost o ocazie buna sa o invat un verset din Biblie, asa ca intre timp i-am citit Psalmul 22 si apoi am discutat un pic despre Pastorul cel Bun- Iisus ( Ev. dupa Ioan 10:7-30).

Dupa ce a terminat de lipit blana oitei, am scris in josul foii versetul pe care l-a memorat:

"Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale."



In loc de vata se pot folosi paste fainoase pentru blanita, cum am vazut in imaginea de mai jos.

Si la sfarsit rasplata - o cupa de capsuni, cu frisca Photobucket :




Irina
Photobucket

luni, iunie 02, 2008

Salata de vara

Din meniul zilei de azi: salata de vara


Avem nevoie de :

  • 200 g paste fainoase fierte
  • cateva bucati de pui fiert ( piept sau pulpe dezosate), taiate cubulete
  • 3-4 rosii taiate cubulete
  • 3-4 castraveti curatati de coaja si taiati felii
  • 1 ceapa verde tocata
  • 1 legatura de marar tocat
  • maioneza
  • marar tocat

Se amesteca ingredientele si se serveste ca fel principal. E un fel de mancare foarte potrivit pentru o masa tip "bufet suedez".

Irina

Sf. Ioan cel Nou de la Suceava





Astazi il praznuim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Moldovei. Il pomenesc pe Sfantul Ioan in mod deosebit fiindca m-am nascut si am crescut la Suceava, si mergeam adeseori la manastirea unde sunt moastele Sfantului, primind mult ajutor de la Dumnezeu cu rugaciunile sale.

Sfantul Ioan s-a nascut spre sfarsitul sec. al XIII lea, intr-un oras din Turcia de astazi. Se ocupa cu negotul si adeseori calatorea in diverse locuri.
Intr-una din calatoriile sale spre Cetatea Alba, in jurul anului 1330, a intalnit un negustor din Venetia, de credinta catolica, pe nume Reiz, cu care a avut discutii in care Ioan a sustinut cu putere adevarurile ortodoxiei. Suparat ca a fost infruntat astfel, Reiz s-a dus la conducatorul Cetatii Albe ( care era tatar), si i-a spus ca in cetate a venit un negustor, care doreste sa se lepede de crestinism si sa treaca la religia tatarilor. Bucuros, conducatorul cetatii l-a chemat la el pe Ioan si l-a indemnat sa se lepede de Hristos, dar acesta a refuzat, asa ca a fost supus la multe chinuri, in mijlocul carora el marturisea si mai puternic credinta ortodoxa:

“Binecuvantat esti Dumnezeule si preamarit esti Lumina in trei straluciri: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sa nu-mi fie mie niciodata a ma inchina soarelui si focului, ci Parintelui luminilor si slavei celei neinserate. Multumescu-ti Tie Hristoase, ca m-ai invrednicit a-mi spala pacatele cu sangele meu si a ma sfinti cu puterea Sfantului Duh spre dobandirea vietii celei vesnice. Aceasta este ziua in care bucuria mea este deplina, pe care nimeni n-o va lua de la mine. Da-mi mie, Dumnezeule, sa ma impartasesc mai cu adevarat din slava zilei celei prealuminoase a Imparatiei Tale”.


In cele din urma lui Ioan i s-a taiat capul, si trupul sau a fost ingropat in cimitirul cetatii, la mormantul sau savarsindu-se multe minuni. Mai tarziu trupul sau a fost descoperit neputrezit si raspandind buna mireasma.

Vestea despre minunile savarsite de catre Sfantul Ioan cel Nou a ajuns si la urechile lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, si in 1415 el aduce moastele acestuia la Suceava, care era capitala tarii si sediul Mitropoliei, si le aseaza in biserica Mirauti, unde au ramas pana in 1589, cand au fost mutate in noua catedrala mitropolitana, ctitorita de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.

Odata cu aducerea sfintelor moaste la Suceava a fost scrisa si o scurta istorie a patimirii Sfantului. Praznuirea sa se face la 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, cand mii de pelerini vin sa participe la procesiunea care are loc cu aceasta ocazie.

Particele din moastele Sfantului se gasesc si la M-rea Plumbuita din Bucuresti.

Gasiti mai jos linkuri spre:


“Prealaudate Ioane, pe tine nici salbaticia tiranului, nici amagirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataliile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe care din pruncie L-ai iubit; Caruia te si roaga sa ne daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila”. (Podobia la laude, din Utrenia zilei de 2 iunie).

Irina

duminică, iunie 01, 2008

Rugaciune in familie




Lista celor 10 lucruri de facut :


1.Scris si citit
2.Povestirea orala
3.Memorarea
4. Auditii& ascultarea cu atentie a unui text

5. Rugaciune in familie
6.Arte & lucru manual
7. Excursii & biblioteca
8. Munca & slujirea altora
9. Disciplina
10. Jocuri & explorare

5. Rugaciune in familie







O veche zicala spune ca familia care se roaga impreuna ramane impreuna.Temelia vietii crestine este rugaciunea. Cunostintele dobandite prin catehizare sunt importante, dar ele singure nu pot transforma un copil in crestin- pentru aceasta e nevoie de traire.


Rugaciunea nu se invata prin conferinte si lectii, ci prin participarea directa a copilului la viata de rugaciune a familiei. Aceasta nu trebuie sa fie ostentativa, ci sa faca parte din firescul zilnic.


Este bine ca familia sa isi stabileasca un anume ritual e rugaciune, in functie de programul zilnic si de varsta membrilor sai. Ora nu este foarte importanta, ci conteaza regularitatea si rutina.


Pentru copiii prescolari, o rugaciune scurta seara la capataiul patului, ca si rugaciunea de la masa, sunt usor de indeplinit si nu trebuie sa ii fortam la mai mult. Copiii mai marisori vor putea participa mult mai activ la rugaciunea familiei, prin cantari, lecturi, sau prin rostirea unei rugaciuni proprii. Ei pot pregati aceste momente prin aprinderea candelei, a lumanarilor sau, daca familia obisnuieste, tamaind.


Nu trebuie sa limitam rugaciunea la un anume moment al zilei, ci sa ii invatam pe copii sa se roage oricand, oriunde, ajutandu-i sa-si exprime sentimentele inaintea lui Dumnezeu. Decat sa ii invatam pe copii rugaciuni compuse special pentru ei, este mai bine sa rostim impreuna rugaciunile cele mai cunoscute ( rugaciunile incepatoare,Tatal nostru, sau troparele zilei), precum si versete din psalmi potrivite momentului respectiv, sau cantari de la slujbele Bisericii. Procedand astfel, adesori copilul va auzi la biserica o rugaciune pe care el o stia pe dinafara de acasa, si astfel este fericit, participand deplin la slujba si invatand s-o indrageasca.


Un timp regulat de rugaciune in familie va dezvolta copilul moral si intelectual, ajutandu-l sa se apropie de Hristos.


Irina




sâmbătă, mai 31, 2008

Sfoof




Sfoof-ul este o prajitura arabeasca, facuta din gris. N-am mai facut-o de multa vreme, dar azi mi-am amintit de ea. Reteta o am de la un prieten libanez, si se prepara foarte rapid- cam 10 minute dureaza sa faci amestecul si sa-l dai la cuptor.

Ingrediente :
1/2 pahar de zahar
1 pahar de lapte(sau de apa- in post)
1/2 pahar de ulei
1 1/2 pahar gris
1/2 pahar faina
1 lingurita si jumatate praf de copt
1 lingurita de sofran sau de turmeric
1 fiola esenta vanilie


(am folosit un pahar de 200 de ml)
Se amesteca zaharul cu laptele si uleiul, apoi se incorporeaza restul ingredientelor. Se toarna compozitia intr-o tava unsa cu tahini (pasta de susan), sau daca nu aveti tahini, unsa cu unt si tapetata cu faina. Eu am folosit azi o tava de silicon si nu am uns deloc.

Se lasa la cuptor 30-35 de minute, la 175 de grade. Se taie dupa ce s-a racorit.


Optional, se poate face un sirop din apa cu zahar si vanilie, sau cu miere, si se insiropeaza imediat ce se scoate din cuptor(cat e fierbinte)



In caz ca nu ati folosit pana acum sofran, nu ezitati sa cumparati acest minunat condiment, care da o culoare galben- aurie mancarurilor in care este adaugat. Eu il folosesc la prajituri (in special la aluaturile de post, care n-au ou) si la orez.


Irina