Frumoasa lună mai

A înflorit, în colţul curţii, liliacul
Şi pajiştea în verde s-a-mbrăcat,
În lan de grâu s-aude pitpalacul
Iar pe câmpie totu-i de-admirat.

 Şi-atâtea flori, aduce primăvara
Cu-a ei prezenţă falnică şi gravă,
Şi de cu zori de zi şi până seara
Se-mprăştie mireasma lor suavă.

Un farmec dulce, liniştit pluteşte
Născând în inimi dorul de-a trăi,
Sub grija scumpă care aminteşte
Că Dumnezeu, El toate, orândui.

(Autor: Flavius Laurian Duverna )


Cu drag, 
Irina

Premii și mulțumiri

În primul rând vreau să vă mulțumesc tuturor pentru urările de ziua Ilincăi, vă doresc și eu numai bine și Dumnezeu să vă binecuvinteze în toate!

Apoi am rămas datoare cu ridicarea premiilor de la Fluturaș, Gabi, Ioana Catrinel  și  Carmenuș (dacă nu ați vizitat încă blogul lui Carmenuș luați-vă un pic de timp ca s-o faceți- o să vedeți lucruri deosebite, lucrate cu foarte mult talent și dăruire)

 

Dragele mele, vă mulțumesc foarte mult că v-ați gândit la mine. Fiindcă toată lumea le-a primit nu am cui să le dau mai departe, dar o să scriu 10 lucruri care îmi plac:

• liliacul înflorit
• parfumul unei case curate
• ceșcuțele cu flori
• mohairul pufos
• zilele ploioase de toamnă
• bomboanele cu scorțișoară
• ceaiul de caramel și vanilie
• bijuteriile cu pietricele sclipitoare
• pădurile de brazi
• liniștea schiturilor de munte

Și e la Adriana,  un premiu original  , ca de obicei :)

„Au inflorit copacii. Sa nu uitati sa-i admirati de cateva ori pana cand trec la stadiul urmator :) Trebuie sa invatam sa ne oprim din cand in cand si sa apreciem lucrurile marunte, bucuriile mici...ele se aduna si ne creeaza noua starea de buna dispozitie de care avem atata nevoie :)”

Mulțumesc, dragă Adriana, și eu ador copacii înfloriți. Aici fructiferii se trec, dar liliacul a înflorit în toată bogăția lui, e superb. A, și câmpurile de rapiță sunt în floare, arată absolut extraordinar, dovada mai jos :)) 

Trimit premiul Marilenei, poate o va binedispune și va prinde un pic de chef de blog :).

Vă doresc o zi frumoasă în continuare!

Cu drag, Irina

Premii și curățenie de primăvară

Am primit multe premii săptămâna trecută și vă mulțumesc tuturor, o să le ridic zilele astea.

Deocamdată nu am timp, dacă tot a dat un pic soarele am început curățenia de primăvară. E incredibil câte lucruri se pot aduna într-o casă, și ce greu e să renunți la ele. Încerc să păstrez doar lucrurile de care am nevoie și care îmi plac, restul le dau. 

 Am terminat dormitorul nostru, acum fac in camera copiilor- sortez haine și  jucării la sânge. Deja am scos 4 saci cu haine mici, sau uzate, urmează jucăriile. Am mai dat odata iama prin jucării și cărți de curând, dar se vede treaba că tot am lăsat prea multe în cameră, că mereu le găsesc împrăștiate. O să revin cu detalii când termin.

Vă doresc o săptămână frumoasă, cu spor și ajutor de la Dumnezeu în toate!

Irina

Ceașca mea cu trandafiri

Sigur, se poate bea cafea sau ceai în orice fel de ceașcă, nu contest, dar parca alta e aroma când ceșcuța are personalitatea ei :)). Alt parfum are o dimineață de primăvară când cafeaua aburește dintr-o ceașcă delicată de porțelan, cu un desen care îți bucură ochii, decat atunci când o bei pe grabă dintr-un pahar de plastic.

Când ne-am întors de la Bran am oprit în Brașov să vizităm Biserica Neagră, și acolo, ascuns pe o străduță, l-am găsit. Un magazin miiic, din a cărui vitrină mi-au făcut cu ochiul niște ceșcuțe miniaturale, pictate manual. N-am rezistat să nu intru, și din mulțimea de frumuseți am ales-o. Ceșcuța mea de porțelan fin, imprimată cu trandafiri roz. Are și o linguriță asortată, cu care amestec caimacul (îmi place cafeaua cu caimac de lapte). Soțul i-a dat, cu generozitate, vreo 6 luni de viață înainte să o spargă careva :)).
Eu sper totuși s-o las la nepoți :)).

Irina

Căsătoria- o cruce ce înflorește cu flori

Când doi oameni se căsătoresc, e ca şi cum ar zice: Împreună vom merge înainte, mână de mână, prin vremuri bune şi rele. Vom avea ceasuri întunecate, ceasuri de tristeţe, împovărătoare, ceasuri plictisitoare. Însă, în adâncul nopţii, vom crede pe mai departe în soare şi-n lumină. O, dragi prieteni, cine poate spune că viaţa sa n’a cunoscut clipe grele? Dar nu e lucru mic să ştii că în clipele-ţi grele, în griji, în ispite, vei ţine mâna celui iubit ţie. Noul Legământ spune că tot omul va suferi, mai ales cei ce se căsătoresc. „Dezlegatu-te-ai de femeie?” – adică, eşti necăsătorit? – întreabă Apostolul Pavel. „Nu căuta femeie. Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit, şi de s’a măritat fecioara, nu a greşit; însă asupreală trupului vor avea unii ca aceştia; iară eu cruţ pre voi” (1 Cor. 7:27-28). Ţineţi minte: din clipa în care te căsătoreşti, zice el, vei avea parte de multe dureri, vei suferi, şi viaţa ta va fi o cruce, însă o cruce ce înfloreşte cu flori. Căsătoria va avea bucuriile sale, surâsurile sale, lucrurile sale minunate. Să vă amintiţi, însă, în zilele cu soare că toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate ieşi în orice clipă la lumină.

Viaţa nu e o petrecere, aşa cum cred unii, care, după căsătorie, se prăvălesc din cer pe pământ. Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm. Te însori cu persoana aleasă cu frică şi cutremur, şi cu mare grijă, apoi, după un an, doi, cinci, descoperi că te-a tras pe sfoară.

Să credem că nunta ar fi un drum spre fericire este o măsluire a căsătoriei, asemenea unei tăgăduiri a crucii. Bucuria căsătoriei înseamnă pentru bărbat şi femeie împingerea împreună a carului pe drumul urcător al vieţii. „N’ai suferit? Atunci n’ai iubit“, spune un poet. Doar cei ce suferă pot iubi cu adevărat. Şi, de aceea, tristeţea este o însuşire necesară a căsătoriei. „Căsnicia“, zice un filosof din vechime, „e o lume înfrumuseţată de nădejde şi întărită de năpastă“. Aşa cum oţelul se căleşte în furnal, aşa şi omul se întăreşte în căsătorie, în focul greutăţilor. Când vă priviţi căsătoria de la depărtare, toate par minunate. Însă când vă apropiaţi, veţi vedea ce multe clipe grele are.

Dumnezeu zice că „nu este bine să fie omul singur” (Fac. 2:18), aşa că i-a pus alături un tovarăş, pe cineva care să-l ajute în viaţă, mai ales în luptele sale de credinţă, fiindcă pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să pătimeşti şi să rabzi multă durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Său. El ni-l trimite, însă, atunci când vede că sântem gata să suferim. Unii, de îndată ce văd o piedică, o iau la fugă. Uită de Dumnezeu şi de Biserică. Însă credinţa, Dumnezeu şi Biserica nu sânt o cămaşă pe care s’o dai jos de îndată ce ai început să asuzi.

Căsătoria este, aşadar, o călătorie printre necazuri şi bucurii. Când necazurile par copleşitoare, ar trebui să-ţi aminteşti că Dumnezeu este cu tine. El îţi va ridica crucea. El a fost Cel ce ţi-a pus pe frunte cununa căsătoriei. Dar când Îl rugăm ceva pe Dumnezeu, El nu ne dă de îndată soluţia. Ne îndrumă înainte foarte încet. Uneori, îi ia ani ca s’o facă. Trebuie să cercăm durere, altfel viaţa nu va avea înţeles. Veseleşte-te, însă, căci Hristos pătimeşte cu tine, şi Sfântul Duh „se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite“ (cf. Rom. 8:26).

Din: Biserica în rugăciune – Tainica liturghie a inimii, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul, Sfânta Mănăstire a Buneivestiri – Ormilia, Grecia, 2005, pp. 111-125).

Traducere: Radu Hagiu

sursa: Razboi întru cuvânt