Scriind ceva despre machiaj la aceasta postare, am primit comentarii care imi atrageau atentia ca nu ar fi ok ca o femeie crestina sa se machieze si m-am gandit ca ar fi interesant sa abordez aici subiectul modestiei crestine in ceea ce priveste imbracamintea si ingrijirea corporala.
Frederick Arthur Bridgman (1847-1928), Dame roumaine, 1882
Nu e prima oara cand discut despre asta pe blog - ca orice femeie care primeste un indreptar de spovedanie, am citit si eu despre diverse pacate referitoare la standardele de ingrijire corporala sau de imbracaminte, si chiar mi s-a parut in regula, la momentul acela.
Intre timp gandirea mea s-a mai nuantat referitor la aceste probleme si, mai ales in contextul societatii hipersexualizate in care traim , am inceput sa-mi pun intrebari referitor la modul in care imi invat fetele despre modestie.
Mi-am dat seama ca felul in care ni se transmite invatatura despre modestie poate duce, in mod neintentionat, la creearea unei imagini gresite asupra corpului si sexualitatii noastre. Ne poate face sa ne simtim rusinate de corpul nostru si ni se induc idei de genul :
- corpul femeii este periculos- ii poate duce pe altii (barbati) in inspita, in pacat, de aceea trebuie acoperit cat mai mult
- femeile sunt responsabile daca barbatii le ,,poftesc,,
- barbatii sunt condusi de vedere si de instinctul sexual, de aceea au nevoie de ajutorul femeilor ca sa nu o ia razna si sa actioneze dupa ,,pofte,
Acest mesaj nu doar ca blameaza pe Dumnezeu pentru modul deosebit si frumos in care a creat femeia, dar transmite si o imagine deformata asupra barbatilor - practic acestia ar fi niste animale care nu se gandesc decat la sex si care nu se pot controla daca vad ceva piele descoperita.
In Sf. Scriptura, vedem ca Hristos nu le spune femeilor sa se acopere cat mai mult, ci le spune barbatilor sa-si controleze privirea si poftele, subliniind ca responsabilitatea in acest domeniu le apartine si ca sunt datori sa aiba autocontrol.Cu siguranta ideea ca ,,vina apartine femeii,, era raspandita in epoca si era o scuza comod de folosit pentru cei care profitau de femei, de aceea Mantuitorul a pus punctul pe i :
Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l
de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele
tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
Matei 5:27-29
Desi Hristos a aratat exact unde este problema,uneori mesajul crestin obisnuit despre modestie plaseaza povara asupra femeii, inventand tot felul de reguli referitoare la imbracaminte.
Este corpul nostru periculos, trebuie sa ne fie rusine cu el?Categoric nu!Oare cum vrem, avand astfel de idei, sa ne simtim bine cu noi insine sau, cand vine timpul, sa avem parte de o intimitate sanatoasa in casnicie?
Asteptare de Nicolae Vermont |
,,Corpul fetelor poate fi provocator pentru barbati, deci trebuie acoperit bine,, este o idee foarte periculoasa si cred ca ar trebui sa incetam, ca si crestini, sa o promovam, dar nu consider nici ca ideea ,,fetele pot sa se imbrace cum vor si barbatii n-au decat sa se descurce,, e in regula.
In Timotei 2:9 ni se spune:
Asemenea şi femeile (...sa se roage...), în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor
podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur,
sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
Categoric, modestia, simplitatea si decenta sunt foarte importante, dupa cum subliniaza si textul biblic. Cu toate acestea, nicaieri nu sunt precizate niste reguli stricte. E bine sa ne orientam conform epocii si culturii in care traim, tinand cont de principiile evanghelice si valorile crestine.
Daca ne uitam in trecutul nostru, la costumele populare, putem observa ca ele sunt departe de a fi banale sau lipsite de culoare sau de ornamente.Din contra, romancele au fost extrem de creative si feminitatea era foarte bine subliniata prin materialul hainelor, croiala, cusaturi si accesorii.
Deasemenea, hainele erau gandite sa se potriveasca cu varsta- in tinerete se purtau haine mai colorate, mai bogat impodobite si, pe masura ce se inainta in varsta , hainele deveneau mai sobre.
Femeile nu se jenau sa fie femei la biserica sau acasa , din contra, frumusetea naturala si diferentele de gen erau atent subliniate prin intermediul hainelor si al bijuteriilor, dar fiind in acelasi timp pline de buna cuviinta, de bun simt si de bun gust.
Constantin Stahi (1844 - 1920), „Țărancă tânără”
Personal nu (mai) caut sa urmez reguli rigide si uneori anacronice referitoare la imbracaminte sau ingrijire personala si nici nu impun astfel de reguli copiilor , ci ma ghidez dupa cateva principii generale...dar despre asta in articolul urmator :).
.
Irina
Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.