Din ultima vreme...

N-am mai scris in jurnalul saptamanii ca n-am prea avut timp. Saptamana trecuta m-am ocupat putin de curte - am tuns iarba, am aranjat ghivecele cu flori, am curatat trandafirii, etc., etc.. Apoi curatenie, cumparaturi, un eveniment in familie si o vizita la spital ca sa ii scoata ghipsul Ilincai. Cred ca va dura destul de mult recuperarea, inca nu poate sa-si miste mana din cot, incheietura e intepenita. Medicul zice ca isi va da drumul cu exercitii, cam intr-o saptamana, si sper sa fie asa si sa nu aiba nevoie de kinetoterapie, fiindca vreau s-o vad bine cat mai repede si,in plus, ca ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa extind aria de iesiri si de contacte.
Vad ca virusul asta n-are de gand sa ne lase in pace, asa ca incercam sa pastram un minim de masuri in continuare - distantare pe cat e posibil, igiena mainilor si purtarea mastii.
Aud tot felul de teorii ale conspiratiei, unii spun ca de fapt virusul nici nu exista si asa mai departe. Eu prefer sa fiu prudenta, oricum igiena si statul pe acasa nu au daunat nimanui niciodata, din contra. Sfintii Parinti recomanda mereu insingurarea, pe cat posibil, si neparticiparea la vartejul patimas al lumii. Nici nu vreau sa cad in extrema de a nu lua nici o masura, in ideea ca ma pazeste Dumnezeu. Eu sunt sigura ca Dumnezeu si Maica Lui ne acopera, dar nu e bine sa ispitesti nefolosind mijloacele pe care tot El le-a inspirat omenirii pentru a se pazi si a se vindeca de boli. Sincer, cand aud ca exista oameni care in secolul 21 pretind ca nu exista microbi, virusuri si bacterii...mda...ce sa ne mai faca Dumnezeu, daca noi refuzam sa utilizam creierul din dotare?Nu sunt pentru extreme, cred ca echilibrul e bun in toate.
Acum e post si putem sa ne ostenim putin trupeste si duhovniceste, dupa puteri, si ajutorul lui Dumnezeu nu se va lasa asteptat. Mi-a placut mult ce am citit despre post, din aminitirile ucenicilor Sf. Porfirie :

,,Părintele Porfirie lega mereu lupta duhovnicească de problema lăcomiei pântecelui. Spunea că, dacă omul reuşeşte să mănânce cu măsură şi în mod raţional, Dumnezeu îi completează lipsurile pe care le are. Mai zicea că diavolul a reuşit să-l scoată pe om din Paradis tot din cauza lăcomiei pântecelui, iar acum, Dumnezeu îl cheamă pe om ca să se lupte şi să ia înapoi împărăţia pe care a pierdut-o, zicând : „Războieşte-te cu el ca să iei înapoi puterea pe care ţi-a luat-o“.
Atunci i-am zis părintelui Porfirie :
– Aşadar, lupta cu lăcomia pântecelui este foarte importantă. Iar el mi-a răspuns astfel :
– Lupta aceasta este atât de importantă pentru urcuşul duhovnicesc, încât Părinţii Bisericii noastre obişnuiau ca, atunci când îşi făceau de mâncare, să pună peste ea un pahar de zeamă amară, ca să nu simtă plăcerea mâncării.
– Şi ce iese de aici ?
– Ce iese ? Ascultă să-ţi explic : atunci când omul se nevoieşte astfel, nu apucă să ridice mâinile spre cer, şi asupra lui coboară harul lui Dumnezeu.,,

Si inca ceva, tot de la Sf. Porfirie, care se potriveste tare bine cu atmosfera din societatea noastra :

,...Când am intrat în autobuz, am văzut că nişte pasageri se certau între ei : „Scoală-te de aici... Aşează-te mai încolo ! Strânge-ţi picioarele...“ Strigau unul la altul şi se înjurau. Atunci m-am gândit : „Copiii aceia sunt orfani de tatăl pământesc, iar aceşti copii sunt orfani de Tatăl ceresc“. Şi părintele Porfirie a continuat :
– Pentru că oamenii sunt orfani de Dumnezeu, Care înseamnă bucurie, ei nu mai ştiu ce fac şi îşi ies din fire. Dar dacă omul reintră pe drumul lui Dumnezeu şi al Bisericii şi-L cunoaşte pe Tatăl său ceresc, atunci el nu se mai poartă ca un orfan şi este tot timpul plin de bucurie. Ce este stresul, dacă nu tocmai starea de orfan faţă de Părintele ceresc ?,,

 Maine e sarbatoare, sunt Sanzaienele.Din pacate n-o sa ajung la biserica :((( fiindca sunt implicata in examenul de bacalaureat.Si nici  ia mea nu e gata, asa cum mi-as fi dorit, dar nu-i nimic, o sa ma imbrac in ie de la chinezi :)).
Sa aveti o zi frumoasa si succes celor care au examene!

Cu drag, Irina

La inceput de post...

Ieri a inceput postul Sf. Apostoli Petru si Pavel si, odata cu el, vacanta de varaaaaa :)).Eu mai am pana la concediu, dar faptul ca am terminat cu activiatea scolara  obligatorie, a mea si a copiilor, este foarte placut :).
Ma bucur ca a inceput postul, Biserica ne ofera din nou o perioada in care sa punem deoparte timp pentru Dumnezeu si sa ne punem pe noi deoparte pentru Dumnezeu.Sa ne departam de duhul lumii si de zgomotul ei. Daca ne-am lenevit in postul Pastelui, care e mai aspru, putem prinde aripi acum, fiindca avem in fata o perioada de post destul de scurta, cu  multe dezlegari la peste si in plin sezon de fructe si legume.
Ce imi doresc sa fac in acest post, cu voia lui Dumnezeu :

♥ pentru suflet 

• sa  ma spovedesc 
• agheasma si anafura in fiecare dimineata
• sa fiu mai ferma si constanta cu timpul de rugaciune
• sa citesc cate putin din Noul Testament si din Psaltire
• pomenire pentru adormiti sambata 

♥ pentru trup 

• mancare de post
• ordine in dulapul de haine
• ordine la carti, caiete, manuale
• sa stabilesc un program de vacanta, ca sa nu pierdem timpul aiurea      

Ca o motivatie pentru acest post, am gasit un gand foarte frumosin predica parintelui Ciprian Negreanu la Duminca Tuturor Sfintilor (2013):

,,....de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc, ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială. De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă. Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi. E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu.

Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi. Nu! Este nevoit! Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu.,,

Va doresc post cu folos!si sper ca  aveti planuri frumoase pentru aceasta perioada binecuvantata :)

Cu drag, Irina

Ultima zi de scoala...

...a unui an scolar pe care l-am inceput fara ca macar sa ne imaginam ca vom trece printr-o perioada atat de dificila si de ciudata pentru toata lumea.

La noi problemele au inceput in vacanta de Craciun, cand am cules de pe undeva gripa aceea urata care a circulat in prima perioada a anului si i-a pus la pat, rand pe rand, pe toti cei din familie, de-a lungul lunii ianuarie si inceputul lui februarie..Asa ca semestrul doi a inceput cu scutiri medicale si cu toate celelalte neplaceri legate de boala.Abia ce s-au pus copiii pe picioare si incepusera sa mearga din nou la scoala, ca a venit pandemia, totul s-a inchis si am ramas cu totii acasa, inca sub soc pana pe la mijlocul lui aprilie.Abia acum, privind in urma, imi dau seama ce greu a fost, emotional vorbind, sa ma adaptez la toate aceste lucruri care au venit brusc peste noi.Desi , undeva in adanc, am avut intotdeauna credinta ca Dumnezeu are un plan si ca totul e sub control, nu a fost simplu sa imi tin firea si sa incerc sa creez o atmosfera pozitiva in casa.
Cu scoala online lucrurile au inceput mai serios dupa Pasti, pana atunci au fost mai mult tatonari, discutii si probe.Cum a decurs scoala online?

I.- clasa a IX a, a facut ore pe zoom cu unii profesori, altii au incarcat materiale si teme pe platforma si au oferit explicatii pe wp, daca au fost cerute.Fiind la un profil tehnic (turism), practica a fost tot online, cu teme pe care a trebuit sa le rezolve si aici  am mai ajutat-o si eu. A fost foarte interesant sa facem acasa aranjamentele de masa care se cer in hoteluri - asa am aflat lucruri noi si am constatat ca nu avem toata vesela necesara unei serviri elegante a mesei :)).In general s-a descurcat, dar tot a avut nevoie de ajutor la unele teme - de exemplu la istorie manualul e foarte prost facut si a trebuit sa ii explic la unele lectii.La matematica facea din martie meditatii online, si a avut ajutor.Dar au fost materii la care n-am avut timp sau nu am stiut sa o ajut si cu siguranta au mai ramas goluri.Desi ea nu mai este micuta, totusi nu a fost usor sa se autodisciplineze si sa tina ritmul orelor online, imprastiate pe tot parcursul zilei.Oricum, ea mai are doua saptamani de scoala, fiind din nou in practica.Termina pe 26 iunie.

T. - clasa a VI a - a facut ore pe zoom in special la matematica si la romana, dar si la alte materii.Fiind din fire un copil disciplinat si constiincios s-a descurcat singura, nu mi-a cerut niciodata ajutorul. La un moment dat chiar a fost o situatie amuzanta - am coborat in bucatarie si am vazut-o cu castile pe urechi, raspunzand la ora de matematica, in timp ce umbla de colo-colo sa isi faca un sandvis :)).Si-a gestionat singura toata activitatea si a incheiat anul foarte bine.

O. - cl. a IV a - aici a fost cel mai dificil, deoarece O. e un copil vesel, jovial, imprastiat, sociabil, pe care il pui si il tii greu la birou, ca sa studieze temeinic.Faptul ca e foarte isteata a salvat-o pana acum, avand parte si de bunavointa doamnei invatatoare, dar e branza buna in burduf de caine, ca sa zic asa.Nu e genul care sa isi amane satisfactia si sa se apuce de studiu individual.Apoi dna invatatoare e in varsta, aproape de pensie, si a avut nevoie de timp ca sa se puna la punct cu tehnica, asa ca n-au avut prea multe ore online.In general temele au fost incarcate pe platforma sau in grupul de wp, si a trebuit sa i le dau, s-o pun sa le faca si s-o verific,Ceea ce nu prea s-a intamplat, fiindca, daca o lasam la birou sa lucreze singura, disparea de acolo rapid sub diverse pretexte, cand ii ceream ceva nu-si gasea manualele, caietele, samd. Ar fi trebuit ca doua-trei ore dimineata sa stau doar cu ea si s-o tin din scurt, ceea ce a fost imposibil, fiindca mai e si cea mica, plus ca, la randul meu, am avut ore online si o munca pe care a trebuit sa o fac.Nu mai spun de alte treburi.Mi-am propus sa o iau la bani marunti in vacanta, ca sa nu treaca in clasa a 5 a cu goluri, in special la matematica.

A. - nu e inscrisa la gradinita, asa ca n-am avut mari batai de cap aici. O perioada am primit de la o vecina lectiile online trimise de educatoarea baiatului ei si am facut cate o ora de activitati impreuna.

eu - a fost destul de greu initial, pana m-am organizat, fiindca nu locuim in vreun palat, ci intr-un spatiu limitat in care toata lumea lucra online, sau cel putin incerca, si prin care umbla si un copil mic, lipsit de ocupatie :)).La un moment dat, in mijlocul unei conversatii cu un elev de a opta, a aparut cea mica si s-a pus pe zbierat - se certa cu sora-sa din nu stiu ce motiv.Evident ca s-a ales praful de ora mea :)).Dar a fost bine pana la urma, am jonglat cu toate cum s-a putut.

Concluzii la final de scoala online :
- a fost foarte placut sa fim cu totii acasa si sa ne organizam intr-un mod relaxat, fara stresul pregatirilor - haine, ghiozdan, pachet, umblat pe drumuri - sau al orelor fixe. Pentru mine asta a fost un mare plus, din punctul acesta de vedere as prefera  ca din toamna sa se continue macar partial orele online, dar intr-o forma mai bine organizata
- am avut mai putine cheltuieli (dar si venituri mai reduse)
- am petrecut mai mult timp impreuna
-am stat foarte mult pe afara
- a lipsit stresul tezelor, presiunea colegilor, a profesorilor
- minusuri - a lipsit interactiunea directa cu prietenii, o perioada.A fost nevoie de mai multa munca pentru studiul individual. A fost obositor sa stam atatea ore cu ochii in ecrane.Pentru O. va lipsi despartirea oficiala de doamna invatatoare, ceea ce mi se pare trist, fiindca e o doamna extraordinara, de care ne va fi tare dor.

Desi au fost si parti bune la acest an scolar, am invatat foarte multe lucruri noi si am iesit din zona de confort, va ramane in memoria mea ca un an nu foarte fericit si ma bucur ca se termina.Mi-as fi dorit ca invatamantul nostru sa se modernizeze firesc, treptat, nu improvizat, sub presiunea si amenintarea unei pandemii si, ca de obicei, fara un plan, fara o directie clara si fara investitii in oameni si in infrastructura.

Pentru voi cum a fost scoala online?Va doriti sa fie reluata si de la toamna, macar partial?