Tort aniversar cu capsuni

De ziua Ilincai am facut un tort foarte bun, cu crema diplomat de capsuni. Fiindca in curand vom intra in sezonul acestor fructe, va dau reteta, poate o sa-l incercati.

Ingrediente:

Blat :

• 3 oua
• 3 linguri zahar
• 3 linguri faina
• 3 linguri ulei
• praf de copt-un varf de lingurita
• arome

Cremele :

• 1 kg capsuni mai micute
• 150 g smantana
• 150 g frisca vegetala
• 2 oua
• 150 g zahar ( sau mai mult, dupa gust) + 75 g zahar
• 3 plicuri gelatina
• 80 ml vin rosu sau alb

1. Se face intai blatul:

• galbenusurile se freaca cu zaharul pana rezulta o crema
• se adauga uleiul
• se adauga faina
• se adauga praful de copt
• se adauga albusurile batute spuma
• se toarna intr-o tava rotunda cu diametrul de 26 cm
• se da la cuptor 15-20 min. la 170 grade
• se scoate cand e gata, se lasa la racit pe un gratar si se aseaza pe farfuria pentru tort ( pe hartie ornamentala daca aveti )

2. Se insiropeaza blatul cu apa amestecata cu zahar si vanilie, sau cu sirop de capsuni. Apoi se taie capsuni in jumatate, si se aseaza pe blat, cu fata in jos, circular, pana acoperim toata suprafata. Se pune de jur imprejur un inel de torturi, si se trece la pregatitul cremei.

3. Crema roz:

• se separa ouale
• gelatina ( 2 plicuri) se pune intr-o craticioara, cu apa rece cat sa o acopere, si se lasa la inmuiat
• galbenusurile se freaca cu jumatate din cantitatea de zahar
• se face un piure din 400-450 g de capsuni si se amesteca cu ouale
• albusurile se bat pana se intaresc, impreuna cu restul de zahar, apoi se toarna peste amestecul de mai sus
• se bate frisca ( amestecam frisca vegetala cu smantana ), dar nu foarte tare, sa ramana cremoasa
• se incorporeaza frisca in restul de crema
• punem gelatina pe bain-mare pana devine lichida( atentie, nu trebuie sa fiarba), si o turnam in crema cu grija sa nu se faca cocoloase, amestecand mereu
• turnam crema peste blat si o dam la frigider sa se intareasca

4. Crema visinie:

• restul de capsuni se fac piure
• se pun la fiert impreuna cu vinul si cu 75 g zahar pana se inmoaie capsunile
• se lasa la racit
• cand crema roz s-a intarit, se prepara un plic de gelatina la fel ca mai sus
• se amesteca gelatina cu crema visinie si se toarna peste crema roz
• se da din nou la frigider sa se intareasca

La sfarsit se scoate cu grija inelul de tort si se orneaza dupa plac. Daca ceva nu e clar va rog sa ma intrebati si va raspund cu placere.

Irina

Il iubesti pe Dumnezeu?

" Putem pune trei întrebări: „Crezi în Dumnezeu?” Aceasta nu înseamnă prea mult, deoarece

şi „dracii cred şi se înfioară”.




A doua este: „Îl cunoşti pe Dumnezeu?” Noi îi cunoaştem pe cei

cu care avem de-a face.



A treia întrebare: „Este Dumnezeu prietenul tău?”, sau „Îl iubeşti pe

Dumnezeu?”A treia întrebare este cu adevărat importantă. Cum se poate ajunge la aşa ceva? La fel cum

se clădeşte orice prietenie. Acţionând împreună. Profunzimea şi adâncimea prieteniei vor

depinde de varietatea şi mulţimea lucrurilor pe care le facem şi de care ne bucurăm împreună.

Va fi prietenia constantă? Aceasta depinde iarăşi de cât de comune ne sunt



interesele şi dacă

cercul lor se lărgeşte în aşa fel ca să nu ne oprim în dezvoltarea prieteniei noastre. Prietenia

adevărată cere creştere. „Trebuie să progreseze aşa cum şi viaţa însăşi progresează.” Prietenii

trebuie să umble împreună; ei nu pot să stea nemişcaţi pentru că ar însemna moartea prieteniei

şi a vieţii lor.




Prietenia cu Dumnezeu înseamnă prietenia dintre copil şi părintele său. Aşa cum un copil

ideal creşte zilnic având cu tatăl său o relaţie tot mai apropiată, tot aşa trebuie şi noi să avem o

dragoste mai mare pentru Dumnezeu acceptându-I dorinţele, având în minte gândurile Lui şi

împărtăşind activitatea Lui.







Crucea, pe care atârnă cea mai iubitoare persoană pe care lumea a cunoscut-o şi care iubeşte

în mijlocul durerilor, este mijlocul prin care Dumnezeu a creat mai multă dragoste decât prin

orice altceva. Pentru o treime din omenire, crucea aceasta a devenit simbolul dragostei, pentru

că ea atinge profunzimea dragostei umane.”




Frank Laubach

10 lucruri de facut cu copiii (2)

prima parte aici


Mai jos este lista celor 10 lucruri de facut :


1.Scris si citit
2.Povestirea orala
3.Memorizare
4. Auditii& ascultarea cu atentie a unui text

5. Rugaciune in familie
6.Arte &lucru manual
7. Excursii & biblioteca
8. Munca & slujirea altora
9. Disciplina
10. Jocuri & explorare

3. Memorizarea

Memorizarea trebuie sa inceapa de la varste fragede - de la doi sau trei ani- si sa continue de-a lungul vietii( este foarte utila si pentru adulti ). Este necesar ca zilnic sa se petreaca timp recitand pasajele memorate.

Incurajati copilul sa memoreze lucruri ca pasaje din Scriptura si din catehism, poezii, pasaje din literatura. Memorizarea unor texte literare va pregti copilul pentru studiul formal al gramaticii la varsta de 10 ani. El va incepe sa "simta" modul in care se formeaza frazele, si isi va imbogati vocabularul. Deasemenea memorizarea va pregati copilul pentru a face compuneri bune. Ceea ce intra in capul unui copil cand e mic va iesi mai tarziu sub forma de compuneri scrise.

Copilul poate recita ceea ce a memorat in fata familiei sau al unui grup mai mare. Aceasta il poate pregati pentru competitii in interpretare orala sau, mai tarziu, pentru discursuri si dezbateri. Impreuna, memorizarea si povestirea orala antreneaza, ascut si intaresc capacitata intelectuala, ceea ce il va pregati pe copil pentru studii riguroase mai tarziu. Aceste lucruri sunt bine de facut in primii ani de viata. Prin contrast televiziunea, mijloacele video si chiar o mare parte din software-ul educational actual duc intr-o directie opusa.

Petreceti timp -5 sau 10 minute pentru fiecare copil, o data sau de doua ori pe zi, pentru a asculta ceea ce a memorat acesta. Exercitiile zilnice de memorizare, ca si exercitiile fizice, ajuta la intarirea mintii.

Copilul nu trebuie sa recite zilnic tot ce a memorat pana atunci. Dupa ce cunoaste bine un text, dati-i altceva nou de invatat, si revedeti pasajele vechi o data pe saptamana. Dupa ce copilul a memorat o cantitate rezonabila de texte, acestea vor fi trecute in revista o data pe luna sau mai mult.De-a lungul anilor multe lucruri pot fi uitate, dar va ramane intotdeauna impresia produsa de ele, iar unele se vor intipari pentru totdeauna.



Nota:

- personal nu am o memorie foarte buna, imi ia destul de mult timp sa invat ceva pe de rost, de aceea as dori sa ii ajut de copiii mei sa-si dezvolte inca de mici aceasta capacitate. Deocamdata nu am lucrat foarte mult cu Ilinca in acest domeniu, de aceea intentionez ca pentru inceput sa o ajut sa invete in fiecare saptamana cate o poezioara, si cate un verset din Biblie.

Irina

Mini-vacanta noastra

Cum va spuneam, aseara ne-am intors de la Bran. Toata "aventura" a inceput joi (1 mai). Nu ne planificasem nici o plecare, ba chiar stabilisem ca sambata sa ii serbam Ilincai ziua, fiindca anul asta ziua a picat in Sambata Mare si nu puteam sa intindem mese si petreceri atunci.

Asa ca pe 1 mai eram la un gratarel cu niste prieteni, ca tot romanul de ziua muncii . Prietenii nostri inchiriasera o cabana la munte pentru un grup mai mare si tocmai primisera un telefon ca cineva nu mai putea veni, deci ramasese o camera libera ce trebuia ocupata. Si ne-am gandit sa mergem noi, ca tot nu am mai fost de mult pe undeva.


Zis si facut. Vineri dimineata la 7 (si ceva) eram "pe cai" gata de plecare. Drumul a fost foarte frumos, desi cam aglomerat in zona Sinaia. Am oprit la un moment dat sa ne mai dezmortim, si Ilinca a cules flori (click pe imagini daca doriti sa le vedeti mai mari).


In jurul pranzului am ajuns la cabana. Am lasat masina undeva mai jos, fiindca drumul nu permite accesul decat cu masini de teren, si am urcat prin padure (nu foarte mult). Cabana este asezata intr-un loc absolut superb- munti, padure, liniste- n-as mai fi plecat de acolo.

Am stat intr-o camaruta la mansarda (imi plac grozav mansardele) - in fata ferestrei aveam un pom inflorit, in zare se vedeau muntii, si casute cu acoperisuri rosii printre palcuri de brazi.

Proprietarii, niste oameni deosebiti, au un baietel de varsta Ilincai- deci din punctul asta de vedere am fost fericita, n-am mai avut grija ei, s-au jucat intr-una .


Din cauza aerului tare Teodora a dormit pe rupte, asa ca in sfarsit(dupa cat timp ?) am putut sta in liniste, savurand o cana de supa fierbinte, alaturi de o carte, langa o fereastra pe care vedeam altceva decat blocuri cenusii. Era ca-n rai .

Din pacate nu ne-am putut plimba prin padure, fiindca a plouat destul de mult si era umezeala, si noroi, dar totusi am urcat un pic .









In curtea cabanei era si casuta proprietarilor, care mi-a placut teribil de mult, m-a cucerit prin simplitate si bun gust, mai ales ca am vazut prin zona niste orori arhitectonice care stricau bunatate de peisaj
Duminica dimineata vremea era insorita. Ne-am trezit destul de devreme. Am deschis fereastra- afara se auzea ciripitul pasarelelor, susurul paraului, iar undeva departe bateau clopotele de inceput de slujba. Ma simteam ca Heidi, fetita muntilor

Insa pe la 12 a trebuit sa plecam, spre marele meu regret.

Prima oprire a fost la Bran, unde am aruncat un ochi prin targ. Pe langa kitchurile de rigoare am vazut niste ii superbe, si niste fete de masa brodate, extraordinar de frumoase. Din pacate nu mi-a trecut prin cap sa fac poze.

Urmatoarea oprire a fost la Rasnov. Cand am fost acolo in ianuarie nu am avut timp sa vizitam cetatea, asa ca am recuperat de data asta. Dupa un urcus destul de abrupt prin padure am ajuns la poarta cetatii medievale. E ca un orasel miniatural in varf de deal, inconjurat de ziduri solide.



In mare parte este reconstruit, si pe stradutele intortocheate am vazut magazine cu suveniruri, un muzeu, si un atelier de pictura.



Pe o cladire, presupun ca era o fosta capela, troneaza un crucifix imens din lemn. Impresionant Hristosul rastingnit dominand ruinele cetatii.



Orasul si muntii se vad superb de sus - cred ca era foarte placut sa locuiesti acolo.


Desi am fi vrut sa mai stam a inceput sa ploua, asa ca am coborat sa mancam si apoi am pornit spre Bucuresti, pe drumul care trece prin Targoviste. Din fericire am plecat pe lumina, iar ploaia se oprise, asa ca am putut admira din nou niste peisaje nemaipomenite.

Cam asta a fost mini vacanta noastra. Imi pare rau ca talentul meu de povestitor nu e prea grozav, asa ca nu am putut sa redau mare lucru din aceasta calatorie, dar sper ca fotografiile sa vorbeasca mai bine decat mine.

Acum va las, ca am o gramada de treaba, deja rutina mea zilnica e data peste cap. In casa e dezastru (bagajele trebuie desfacute, rufele uscate trebuie stranse, trebuie sa "primenesc" un pic casa conform planificarii, etc., etc.).

Va doresc o zi buna!



Irina