Ieri am fost ocupata cu noul meu blog
"Lucru de mana" si n-am avut timp sa scriu aici, dar continui cu povestirea despre vacanta noastra.
Dupa ce am fost la Putna, a doua zi ne-am propus sa mergem in zona Moldovitei.
Intai ne-am oprit in centrul Sucevei, cu niste treburi.
Orasul e un pic schimbat de cand am fost ultima oara, desi nu in mod esential. Au disparut niste fabrici si in locul lor s-au ridicat centre comerciale. In rest e la fel. Nu e aglomerat, nu e poluat, e curatenie... E foarte odihnitor fata de Bucuresti.
Fiindca deja ne prinsese amiaza ne-am hotarat sa oprim la Bogdaneasa sa mancam. Bogdaneasa e o cabana la cativa kilometri de intrarea in Gura Humorului. Peisajul e superb, bineinteles. N-am mai fost acolo de vreo 6 ani, cred. Am avut surpriza sa vad ca in imediata vecinatate a cabanei s-a ridicat un cartier de casute.
Cred ca sunt de vacanta, ca nu era nimeni acolo. Mi-au placut foarte mult- erau nici prea mari, nici prea mici, exact cat pentru o familie.
Bineinteles ca peste tot erau flori.
Din pacate la cabana era o nunta, asa ca am plecat spre Moldovita.
De-a lungul drumului era plin de oameni care vindeau fragi, si m-am gandit ca la intoarcere sa cumpar cateva kilograme, pentru dulceata.
Pana la urma ne-am oprit intr-un loc mirific, la iesirea din Moldovita.
Mi-a placut ca avea o curte larga cu faneata, si m-am gandit ca Ilinca are unde sa alerge. La un moment dat a venit la mine si imi arata : "mami, uite ce bombonele frumoase am gasit!"- avea in mana niste cacarezi de oaie, bine ca n-a mancat vreunul!
Dar n-a durat prea mult si a inceput o ploaie- rupere de nori. Turna cu galeata, asa ca nici vorba de topait pe iarba.
Asa ca am stat acolo vreo doua ore. Era frumos, dar ma gandeam cu jale la fragi- presupun ca nimeni nu vinde fragi cand afara toarna cu galeata. Din fericire intr-un sfarsit s-a inseninat, asa ca ne-am intors spre casa, prin Campulung Moldovenesc. Ce pot sa spun?Peisaje nemaipomenite si multe case, care de care mai ingrijite si mai cochete, cum nu vezi in sudul tarii. Am gasit si fragi, si o sa revin cu reteta de dulceata, dupa cum am promis.
Acum va las, vreau sa lucrez ceva, si sa ascult o conferinta de pe ortodoxmedia:
"Linistea lui Hristos si stresul lumesc"- Pr. Tudor Budeanu
Va doresc o zi frumoasa!
Irina
Ce frumos e !
Ai dreptate, ai inima plina cand lucrezi o icoana !
Eu am cusut doua si apoi le-am facut cadou.
Regret ca nu am talent la pictura...
(apropos, cu blogul tau cel nou mi-ai redeschis pofta de lucru...)
superb! e impecabil lucrat si la cat de migalos pare,cred ca a fost destul de dificil sa-l faci cu atata acuratete...
E foarte frumos. Poate invat si eu sa cos goblen pana la urma :)
Niko, asa este, ai un sentiment deosebit cand lucrezi icoane.
Irinuca, intradevar, a fost tare migalos, fiindca fondul are multe nuante si tot felul de "imbarligaturi". Ma bucur ca m-am ambitionat sa-l termin, fiindca acum nu mai am nici timpul si nici linistea necesare pentru un lucru asa migalos.
Ramona, daca nu stii sa faci goblen poti incepe cu alt lucru de mana pe care il cunosti, si sa te perfectionezi in el. Se pot face atatea lucruri frumoase manual!
si eu, si eu iubesc goblenurile! acum fac si eu unul, sunt asa bucuroasa si incantata sa fac la el...:X o simt ca pe o relaxare :) primul l-am facut la 10 ani, si dupa 10 dorul a zis ca e timpul sa reiau pasiunea :):D:P
tot cu Maica Domnului e ;)
Draga mea,ma bucur ca descopar inca o persoana care a descoperit cata bucurie iti da terminarea lucrului inceput :)
Am cusut 9 goblenuri doua le-am facut cadou;),acum am in lucru cina cea de taina(de cam de mult:(150cm*45cm ).
As vrea sa le vand,tu imi stii problemele ,ce ma poti sfatui.
Multumesc Doamne ajuta!
f frumos goblenul.felicitari pt perseverenta.craciun fericit si pace in suflet.