Esarfa este gata, imi place cum a iesit, desi firul nu e deloc culoarea mea preferata. L-am cumparat acum vreo trei ani, ca sa-i fac Ilincai un puloveras, dar pana impleteam eu cate o bucata ea crestea si nu ii mai venea, asa ca am renuntat.
Degradeul acesta primavaratec de roz, mov, galben pal si alb se potriveste mai bine unei blonde, cred.
In orice caz, sunt foarte multumita ca am terminat-o. Sa o lucrez de la un capat la altul a fost intr-un fel o mica batalie cu mine insumi, fiindca am tentatia sa incep mai multe proiecte, si timpul meu fiind limitat nu mai reuseam sa termin nimic.
Problema e ca imi place si sa impletesc, si sa crosetez, si sa cos - sunt interesata in prea multe lucruri, si nu stiu sa-l fac pe nici unul cum trebuie. Ca sa devii bun la ceva e nevoie sa te concentrezi, sa investesti timp si energie intr-o singura directie. Din acest motiv m-am hotarat ca in limita timpului disponibil sa imi perfectionez abilitatea de a tricota, si cand voi stapani suficient de bine aceasta minunata arta sa mai incerc si altceva.
In aceeasi idee am sters si doua din cele trei bloguri pe care le aveam. Postarile si linkurile de pe „Lucru de mana” le-am mutat aici, pe „ Dulce casa”.
Irina
Faclie primitoare de lumina, vazandu-te pe tine la rugaciune in vazduh, in biserica din Vlaherne, poporul ce era de fata a strigat : " De unde este noua aceasta ca sa vina Maica Domnului nostru aici ? ". Iar Sfantul Andrei, cu Epifanie, cu smerenie catre tine se rugau, zicand :
