Iată-ne și în 2011- mulțumesc lui Dumnezeu că a îngăduit să fim în viață și să ne bucurăm alături de cei dragi la trecerea între ani. Vă mulțumesc și vouă, dragi cititori ai acestui blog, pentru că ați fost alături de mine în 2010. Vă doresc un an nou mai bun, cu multă sănătate, bucurii - și Dumnezeu să vă ocrotească în toate!
Noi am petrecut Revelionul în căsuța noastră proaspăt văruită parțial (da, am făcut-o și pe asta :)) , iar masa festivă a fost pe nuanțe de iarnă - alb, albastru și turcoaz.
Am folosit accesorii cât se poate de ieftine, cumpărate de la un magazin de cartier, iar efectul a fost plăcut, zic eu :).
Meniul a fost simplu - întâi fiindcă nu am vrut să rămână mâncare, care să se strice și s-o aruncăm, apoi fiindcă n-am vrut să stau foarte mult în zona cratițelor. Ambele obiective au fost îndeplinite cu succes :)). Am avut un borș de perișoare cu smântână, friptura de pui și de porc, cu garnitura de catofi piure, salată de varză și sos de merișor ( adică Lingonsylt de la Ikea - delicios pentru cine apreciază combinația dulce-acrișor). Iar ca desert am avut cremșnit.
Știu, la români e tradiția meselor supra-încărcate de sărbători, am fost și noi tributarii ei timp de câțiva ani, fiindcă e greu să schimbi ce ai învățat în familie. Dar mă bucur că am reușit - mai multă simplitate înseamnă mai puțină risipă de timp, nervi și bani. Ca să nu mai spun de crizele de bilă, stomac și altele care urmează mâncatului în exces :)).
La miezul nopții ne-am bucurat de focurile de artificii din cartier :) , și după ce am mai ciocnit un pahar- două de șampanie ne-am culcat, ca să ne trezim odihniți și bucuroși în noul an :)).
Fiindcă azi e un nou început pentru toată lumea, vă dăruiesc câteva o poezie a Sf. Iacob Hozevitul , cu speranța unui an în care să devenim mai buni și mai frumoși :
de tot ce spui în scris sau grai,
O,om, ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.
Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.
Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.
Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.
Irina
