Mai devreme am iesit in curte sa intind niste rufe, si frumusetea apusului de soare m-a oprit in loc. Am lasat jos cosul cu rufe si m-am repezit dupa aparatul foto, fiindca am vrut sa impartasesc cu voi un pic din clipa aceasta minunata.
Mi-a venit in minte Psalmul 18 :
,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria
Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.,,
Dumnezeu a creat lumea intr-un mod perfect, cu atata migala si cu atata atentie pentru orice amanunt...in lumea asta e o adevarata risipa de frumusete...de cate ori ne oprim din alergarea noastra zilnica pentru a admira un pic ceea ce ne inconjoara, si pentru a-i da slava si multumire Creatorului a toate?
In ultima vreme parca am fost pe ,,repede inainte,, si simt nevoia sa pun o frana, sa incetinesc ritmul, sa ma regasesc pe mine insami, sa ma detasez de serviciu si de problemele de acolo cand ies la pranz pe usa.
Toate lucrurile isi recapata proportia normala atunci cand privim viata in lumina vesniciei- timpul nostru aici e scurt, si avem nevoie ca de aer de momente in care sa ne linistim si sa ne regandim prioritatile , valorile si modul in care ne ducem viata. Incotro am alergat azi?tot ce am facut a fost gandit, constient si in armonie cu principiile noastre de viata, sau am actionat de bezmetici, mergand inainte cu turma, prinsi de vartej?
Sa ne oprim putin...si sa intram in camaruta sufletului nostru, acolo unde ne asteapta bunul Dumnezeu, soptindu-ne incet :
,,Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!,,
Va doresc o seara frumoasa!
Irina
+-+Copy.jpg)
