Jurnalul unei femei simple (10)

 

Jurnalul a fost adus  in blogosfera romaneasca de Corcodusa.

 

♥ PENTRU ASTAZI...
22 februarie 2014, sambata, ora 9.00

♥  Afara...

 e ceata si umezeala, dar cred ca sunt cateva grade peste zero.

♥ Ma gandesc ...

 la ce am de facut in uichend.

 

♥ Sunt recunoscatoare...
pentru ca m-am trezit si azi.

♥ In bucatarie... 

fierbe orezul cu lapte, si am un capuccino in pregatire.

♥ Ce mai mesteresc/creez...

...aproape am terminat a doua soseta de lana si ma gandesc deja la urmatoarea pereche.

♥ Intentionez sa ...
ies mai tarziu la o plimbare

♥ Citesc...

... Sf. Teofan Zavoratul  "Sfaturi intelepte"

♥ Sper...

 ca iarna a plecat de tot

♥ Abia astept sa...

facem cotetul pentru pasari si custi pentru iepuri.

♥ Am invatat(invat) ...

sa tricotez sosete de lana.

♥ Prin casa...

toata lumea s-a trezit

♥ Ma intreb...

...daca n-ar fi bine sa pregatesc cateva martisoare- mai sunt doar cateva zile pana pe 1 martie.

 

 ♥ Un citat preferat pentru azi...

,,În ziua de astăzi, oamenii sunt foarte răspândiţi fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două şi abia apoi mă gândesc la altele, niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gândesc să fac lucrul cutare; îl termin şi abia după aceea mă gândesc să fac altceva. Pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna. Şi numai ce se gândeşte la ele, că îl şi apucă schizofrenia... Este bine ca omul să facă numai un lucru-două, să le termine cum se cuvine având mintea curată şi odihnită, şi după aceea să înceapă altceva. Căci dacă mintea se împrăştie, ce lucruri duhovniceşti va mai face omul după aceea? Cum să-şi mai aducă aminte de Hristos?"(Cuviosul Paisie Aghioritul- de aici)

♥ Unul din lucrurile mele preferate...

sa  scriu pe blog

 

♥ Cateva planuri pentru restul saptamanii...

sa fac o lista cu seminte si plante pentru gradina

♥ O fotografie de astazi...

 

 

 

 Irina

Sosete

De cand am aflat ca se pot impleti sosete cu doua andrele m-au mancat degetele pur si simplu.Cu gandul ca am sa lucrez sosete pentru toata familia (daa, entuziasmul e mare :))  ) am luat mai multa lana, sa am pe ce pune mana :).

Aseara am inceput prima pereche, pentru una din fete.Se fac foarte repede, cred ca pana sambata le dau gata.

Am folosit tutorialul postat de Valentina aici. Se incepe de sus, si se lucreaza dintr-o bucata care se coase la sfarsit pe laterala.

Am lucrat cat se vede mai jos. Imi pare rau ca am inceput doar una, ar fi fost mai bine sa tricotez simultan, ca sa fiu sigura ca ies egal.

Tricotand la ele ma gandeam cat de rau imi pare ca nu am profitat de experienta bunicii mele in domeniu. Ea era foarte priceputa la tricotat si crosetat, lucra extraordinar de repede (nu ca mine) si de frumos. In cateva ore dadea gata o pereche de sosete de adult, pe 4 andrele.

Dar prin anii '90 lucrurile tricotate si crosetate nu mai erau  la mare pret, toata lumea cumpara haine de serie, turcesti, chinezesti sau nemtesti, fiecare dupa cat il tinea buzunarul :). Din fericire lucrul de mana e pretuit din nou. Cred ca oamenii si-au dat seama  ca  ceva tricotat, crosetat sau cusut cu manuta proprie are alta valoare fata de un obiect de serie  - nu doar ca e unicat, dar in fiecare lucrusor se pune o particica din sufletul celui care il creeaza.

Irina

Simplitate in 2014 {saptamana 8} : Incetineste ritmul

Am crescut intr-o perioada si intr-un oras  in care totul se misca mult mai incet.Viitorul era oarecum fara surprize, viata era mult mai linistita...Pe atunci mancarea avea timp sa fiarba cateva ore, cozonacii se pregateau in doua zile, plimbarile erau lungi, conversatiile- tihnite, iar serile se scurgeau in tacanitul andrelelor sau al paginilor de carte intoarsa.

Probabil viata nu era mai usoara sau mai linistita atunci, ci eu eram copil si aveam o alta perceptie asupra lumii si a timpului. Copilul e curat la suflet si nu-si face griji si ganduri. El primeste fiecare zi asa cum vine si o traieste bucurandu-se de fiecare clipa.

 Pe de alta parte pe vremea aceea oamenii nu aveau posibilitatea sa vada, sa isi doreasca sau sa poata dobandi prea multe lucruri materiale, asa ca viata se traia destul de simplu.

Astazi, in schimb, ma simt uneori alergata prin propria mea viata. Din toate partile suntem presati - sa castigam mai mult, sa cumparam mai multe, sa facem multe lucruri, sa fim sotii si parintii perfecti, angajati performanti si asa mai departe. In societatea noastra sa fii activ, sa fii ocupat, sa fii performant sunt practic virtuti, incat incepi sa te simti vinovat, ca sa nu mai spun ca risti oprobiul public :)) daca incerci sa incetinesti ritmul si sa-ti stabilesti prioritati in functie de valorile tale.

Sfantul meu drag, Teofan Zavoratul, a descris tare bine boala societatii noastre:

  

De ce simtim ca nu avem timp, ca suntem fugariti, obositi, stresati?

 "Grija sau multele griji desarte, care chinuie inima si nu ii dau pace, reprezinta boala celui cazut, care s-a apucat sa-si oranduiasca singur soarta si se agita in toate partile.Grijile imprastie mintea si nici macar asupra acelui lucru pentru care ele se framanta nu ii dau voie sa se concentreze....Multele griji desarte sunt pacatoase prin faptul ca vor sa oranduiasca si sa dobandeasca totul singure, fara Dumnezeu; prin faptul ca dupa aceea ne invata sa ne punem nadejdea numai in cele dobandite si in celelalte mijloace ale noastre, nu in pronia lui Dumnezeu.''

Solutia

''Incepeti totul cu rugaciunea, continuati cu nadejdea si incheiati cu multumirea".

Irina