sâmbătă, aprilie 26, 2008

Hristos a inviat!



"Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?


Crescut-a înaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina în pamânt uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o înfatisare, ca sa ne fie drag.


Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul înaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat în seama..


Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a împovarat. Si noi Îl socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu


Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat.Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor.Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas înaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa.


Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata."

Isaia 53



Hristos a inviat!


Va doresc Paste fericit, cu lumina in suflet!


Irina

Sambata Mare


Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur, si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, caci Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor.

Heruvicul la Sambata Mare



"La Sfânta Liturghie s-au spus niste cuvinte care se spun numai o datã pe an, în Sâmbãta Mare: „Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc în sine sã nu gândeascã". Este un îndemn al Bisericii noastre, o atragere a luãrii aminte: „Sã tacã tot trupul omenesc". De ce sã tacã? Pentru cã dacã ar vorbi, n-ar putea sã spunã ceea ce ar trebui. Mai bine sã stea cu fricã si cu cutremur, în tãcere, pentru cã viata nu se manifestã numai în cuvânt, ci si în gând. Toate aspectele vietii îsi au temelia în gând. Dupã versetul „Sã tacã tot trupul omenesc, sã stea cu fricã si cu cutremur" se adaugã: „si nimic pãmântesc în sine sã nu gândeascã". Cu alte cuvinte, dacã putem avea gânduri ceresti, sã gândim cu gânduri ceresti si nimic pãmântesc sã nu gândim. Rãstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Moartea Lui pe Cruce, Înmormântarea Lui, Asezarea în Mormânt, faptul cã a petrecut în mormânt timp de trei zile, sunt lucruri mai presus de gândul omului si nu le putem întelege cu mintea omeneascã"
(parintele Teofil Paraian)