Unde iti cauti nadejdea?

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.(conform DEX)

Alaturi de credinta si dragoste, nadejdea este una din cele trei virtuti teologice.Lumea isi pune nadejdea in bunuri materiale, in alti oameni sau in puterile proprii, dar crestinul stie ca toate acestea sunt lucruri care la un moment dat te vor trada si te vor lasa gol, prada disperarii si anxietatii, de aceea nadejdea lui trebuie sa fie doar in Dumnezeu.


Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!
 Ps.62:5

 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
147: 11

Cand citim cuvintele Scripturii referitoare la nadejde, scrise special ca sa ne incurajeze si sa ne ridice, ele pot fi un adevarat balsam pentru sufletele noastre tulburate si indurerate. Cu toate acestea, de cate ori...

....PRIVIM IN JOS...

De cate ori, in loc sa  ne ridicam ochii spre Cer, privim la cele pamantesti?Lumea nu e un loc tocmai sigur si comod - aici gasim  frica, saracie, boala, ura, crima, moarte..Mai e oare vreo nadejde pentru omenire?
Dumnezeu le-a creat pe toate foarte bune si frumoase, dar lumea a fost distrusa prin pacat si noi suntem afectati de consecintele pacatelor.
Dar, in loc sa privim la relele din lume, sa privim la vestea buna a Evangheliei : Hristos a inviat!Noi, crestinii, nu suntem singuri pe lumea asta, avem un Mantuitor care ne iubeste, care s-a jertfit pentru noi si care este atotputernic!

Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. 
Luca 18:27


...PRIVIM IN JUR....

De cate ori, in loc sa ne ridicam sufletul spre singura noastra nadejde adevarata, privim in jur, spre circumstantele noastre si ne chinuim sufletul? Daca sunteti ca mine, de multe ori e suficient ca o stire trista, o durere in trup, analize proaste, o lipsa de bani sau alte probleme sa ne mute in lumea realitatii fara Dumnezeu si sa ne consume mental si sufleteste.
In aceasta situatie avem de ales: sa fim ca si Goliat care, increzandu-se in forta lui isi batea joc de israeliti, fiind sigur ca ii va invinge, sau ca David care, increzandu-se in Dumnezeu, a ucis uriasul cu o piatra (1 Regi 17, 52 )

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
 Ps. 43:5

In loc sa privim in jos, la lumea plina de durere si pacat, sau in jur, la circumstantele triste ale vietii, SA PRIVIM IN SUS, catre Dumnezeu.

Sa citim Sf. Scriptura zilnic si sa ne rugam, ca sa ne intarim sufletul in cunoasterea lui Dumnezeu si sa ne bucuram de prezenta Lui.

Sa participam la Sfintele Slujbe si la Tainele Bisericii, fiindca foarte frumos spunea parintele Teofil Paraian :

,,...sfintele slujbe sunt întrupări ale Evangheliei - sunt atâtea izbucniri de bucurie în legătură cu viaţa noastră de credincioşi. 

....

Fiecare sfântă slujbă o sfârşim cu cuvintele pe care le spune preotul: "Mărire Ţie Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ţie", avem nădejde în Mântuitorul, şi cel care răspunde zice "Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Părinte binecuvintează". Prin urmare mărturisim că nu numai Hristos este nădejdea noastră, ci nădejdea noastră este şi Tatăl şi Duhul Sfânt, pentru că zicem "Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh" ca răspuns şi zicem de trei ori "Doamne miluieşte" adresându-ne şi lui Dumnezeu Tatăl şi lui Dumnezeu Fiul şi lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

 Şi în sfârşit, la slujbele de seară în special, la slujba Pavecerniţei, la rugăciunile de seară şi la slujba Miezonopticii zicem: "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie!". Iar adresându-ne Maicii Domnului zicem: "Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău".

Dumnezeu să ne ajute să ne întărim în astfel de gânduri şi să pornim cu ele de când putem porni. Puteţi porni cu ele de acum încolo, pentru că eu v-am spus nişte concluzii la care am ajuns cu vremea. Dumnezeu să ne ajute!,,

sursa :,, Prescuri pentru cuminecaturi; Evanghelia ca izvor de bucurie", Arhimandrit Teofil Paraian

 Sa nu primim gandurile de deznadejde, de tristete!Sa punem gandul bun, cum zicea Sf. Paisie Aghioritul.

,,Un gând bun are aceeaşi putere cu o priveghere de multe ceasuri. Are mare putere. De aceea, încercaţi pe cât puteţi, să plantaţi gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gândurile cele rele, astfel încât inima să vi se facă grădină de flori, iar rugăciunea să vă fie însoţită de mireasma duhovnicească a inimii voastre.,,

Sa privim natura si sa invatam de la ea - cand totul pare pierdut si seceta arde totul, Dumnezeu trimite ploaia de care racoreste si hraneste totul!

,,Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare

Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.

 Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!"

Isaia 55:10-12 

Va doresc zile frumoase pe care sa le umpleti de nadejde si de ganduri bune!

Irina

Jurnalul saptamanii { 2020: s.17/53 }

♥ PENTRU SAPTAMANA...

• 17 din 53
• 20 - 26 aprilie 2020

♥ VREMEA...
a fost si este cald, senin.Azi bate vantul cam tare, dar tot soare si frumos e


♥ MA GANDESC ...
ca n-am scris de foarte  multa vreme in jurnal, cred ca sunt 5-6 saptamani.Ca de obicei, imi pare rau ca nu am scris, dar , ori n-am avut chef, ori n-am avut timp, ori amandoua, iar la un moment dat mi s-a stricat si calculatorul :)).
De Pasti a fost o zi foarte frumoasa, in nici un alt an de Pasti nu a fost asa de cald si placut, am mancat afara - cred ca erau 20 de grade si nu batea vantul deloc. Si era linisteeee peste tot.N-am prea facut fotografii, acum imi pare rau :)), dar chiar am trait pur si simplu fiecare moment, fara sa simt nevoia sa-l inregistrez.Am primit lumina de Inviere de la un vecin care a adus-o  voluntar :).

♥ SUNT RECUNOSCATOARE PENTRU...
 multele daruri pe care ni le face Dumnezeu zilnic.Cand ne gandim ca maine s-ar putea sa nu mai fim, azi capata adevarata lui valoare, de ziua pe care a facut-o Domnul, ca sa ne bucuram si sa ne veselim in ea :)

 ♥ UNUL DIN LUCRURILE MELE PREFERATE...
sa gradinaresc...da, am redescoperit placerea de a  sapa si de a planta, problema este ca nu prea am putere, obosesc foarte repede si ma doare spatele. Dar am sapat toata partea unde am avut straturi inaltate, am curatat-o de pir cat am putut si am plantat trifoi.Trifoiul innabusa orice buruiana si face foarte bine solului, fixeaza azotul. Pe bucatica unde am florile si aromaticele am pus si cateva rasaduri de rosii.Tot acolo o sa mai plantez din loc in loc salata si patrunjel.La gradinaritul pentru ,,productie,, am renuntat, ma multumesc cu cateva plantute de hobby si cu ghivecele :).Ieri am stropit trandafirii cu insecticid si cu ingrasamant, abia astept sa-i vad infloriti.

♥ CE MAI MESTERESC/CREEZ...
am lucrat foarte putin, la niste sosete incepute mai de mult, fiindca au fost si Sarbatorile - intai a trebuit sa le pregatim si dupa aceea sa ne odihnim.Nu-mi mai propun sa fac ceva anume, o sa lucrez la inspiratie, din proiectele incepute deja. Ar fi frumos sa mai cos ceva la ie, ca am vrut sa fie gata de Pasti...poate ma mobilizez si o sa fie gata de Sanziene :).

♥ CITESC/MA UIT/ASCULT..
ascult...carti audio de pe youtube.Seara ma bag in pat devreme si adorm ascultandu-le :)
citesc... doar Biblia, cate putin
m-am uitat la... un film foarte frumos, crestin - Do you believe?il gasiti pe net, subtitrat

Apropo de filme, am aflat ca exista o aplicatie ca si Netflix, dar pentru crestini, se numeste PURFLIX. Din pacate nu este disponibil in Europa, n-au licenta.
Azi sau maine as vrea sa ma uit la Calatoria Pelerinului - The Pilgrim’s Progress (2019)

 ♥ DIN MENIUL SAPTAMANII TRECUTE
am mancat ce a ramas de la Pasti, si dupa ce s-a terminat totul am gatit asa, frugal - carne, legume si salata cu sos de iaurt sau cu maioneza.


♥ UN CITAT PREFERAT...

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc* peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” 

ps. 46:10

♥ PLANURI PENTRU SAPTAMANA VIITOARE...

nu-mi planific nimic pentru saptamana viitoare, fiindca incepe scoala online si habar n-am cum va fi programul nostru, al tuturor, in conditiile astea.Dar imi doresc sa tricotez sau sa cos ceva.
Un semn ca stau mai bine cu moralul e ca mi-am redeschis agenda zilele trecute, dupa foooarte mult timp, si am inceput sa scriu din nou in ea :). Am aproape o luna de pagini goale, nimic-nimic n-am putut sa-mi programez.

♥ O FOTOGRAFIE/MAI MULTE DE SAPTAMANA ASTA/si din ultimul timp ... 

Va doresc o seara minunata si multumesc pentru vizita!
Irina


!Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.

Bucurii de acasa

N-am scris de ceva timp pe blog, desi am tot intentionat, dar am avut o perioada de adaptare la noul ritm al casei, ca urmare al restrictiilor din ultima vreme. Restrictii care sper ca dau rezultate si nadajduiesc si ma rog bunului Dumnezeu ca sa se imbolnaveasca cat mai putini oameni si ca toata aceasta suferinta sa treaca cat mai curand. Ca orice durere, ca orice suferinta, ea va trece dupa ce ne vom fi invatat, la nivel colectiv, dar si particular, lectia. Multi se plang ca ni s-au restrans libertatile si asa mai departe, dar eu ma gandesc ca, daca eram cu totii mai adunati pe acasa si mai limitati in toate, poate acest necaz nu ne-ar fi lovit.Nu stiu voi, dar eu am simtit tot mai mult, in ultimii ani, o crestere a stresului, a presiunilor, atat venite dinspre serviciu, cat si dinspre scoala copiilor.Chiar inainte de a se declansa toate acestea am ascultat niste predici ale parintelui Mihalache, pe care il recomand, ca este de mult folos tot ce spune, si zicea acolo ca nu este suficient sa ne rugam, ci, ca sa ne putem ruga, avem nevoie sa ne linistim, sa iesim din agitatia contemporana. Nu putem lua legatura cu Dumnezeu in haos, in galagie, in agitatie, in consum psihologic.Si eu de multe ori am incercat pur si simplu sa ma detasez de tot felul de situatii si probleme, sa ma linistesc, sa ma odihnesc sufleteste, dar era foarte greu.Acum, cand aproape totul s-a oprit in loc, cand a disparut agitatia de pe sosele, din magazine, de la serviciu, de la scoala am aceeasi senzatie ca atunci cand viscolul venea peste campie si totul se oprea in loc si pamantul se facea alb si curat. Poate ca va fi pentru toti un timp de reflectie si de schimbare - incotro alergam asa, ca niste nebuni?

Ma gandesc la versetul pe care l-am ales pentru acest an :

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Filipeni 4:4-9

Chiar daca suntem in mijlocul incercarilor, nu trebuie sa lasam frica sa puna stapanire pe noi, ci tot ceea ce ne ingrijoreaza sau ne supara trebuie ducem in rugaciune, cu cereri si cu multumire, inaintea lui Dumnezeu.Nu trebuie sa ne ingrijoram de nimic, fiindca Tatal se ingrijeste de noi.Sa fim buni si blanzi unii cu altii - sa ajutam pe cei din jur cum putem : cu un banut, cu ajutor la cumparaturi, poate cu ceva facut de noi (o masca :)), o paine sau altceva ), cu o mangaiere, cu un cuvant ziditor, cu o rugaciune.Sa privim si sa ascultam doar lucruri pozitive, constructive, de folos. Sa nu primim duhul de agitatie, de tulburare si de frica care circula acum chiar si printre credinciosi.Sa cautam sa ne facem un examen de constiinta, sa parasim pacatele, sa postim dupa puteri si Dumnezeu cu siguranta nu ne va parasi.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.

Iacov 4:8

Tare mult mi-au placut si predicile parintelui Vasile Ioana, le gasiti si pe youtube si pe facebook. In fiecare zi la pranz puteti citi , impreuna cu parintele, Noul Testament (a inceput cu Faptele Apostolilor).Mi-a placut foarte mult si predica de duminica a parintelui, despre izolarea Sf. Maria Egipteanca.

Voi ce mai faceti, cum va petreceti timpul? :)

Irina

Un cuvant de incurajare

pinterest.com

Cred ca nu sunt singura care simt ca, de o saptamana, viata noastra a fost data total peste cap.De unde eram linistiti si bucurosi si faceam planuri pentru post si pentru Pasti, totul s-a schimbat.Suntem in stare de urgenta , ni se spune sa stam  in casa, daca  faci greseala si deschizi stirile te ia groaza, slujba din Biserica s-a mutat afara si cine stie ce va urma.Tot ce s-a intamplat si se intampla m-a tulburat mult si nu stiu ce as fi facut daca n-as fi avut nadejdea in Dumnezeu si cuvinte de imbarbatare ale oamenilor induhovniciti.Azi am primit un cuvant de la Sf. Zaharia de la Essex, cuvant pe care l-am gasit ca fiind cel mai echilibrat auzit pana acum, si il impartasesc cu voi :

,,Mulți oameni sunt confuzi și alții se panichează din pricina amenințării epidemiei de Coronavirus care a cuprins toată lumea. Eu însă cred că n-ar trebui să fim așa, pentru că orice face Dumnezeu cu noi, o face din dragoste. Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu bun, un Dumnezeu al milei și al iubirii de oameni, Care iubește lumea. Dumnezeu ne-a creat din bunătate, ca să ne împărtășească viața Sa, ba chiar și slava Sa. Când am căzut în păcat, tot din bunătate a îngăduit morții să pătrundă în viața noastră, ca să nu ajungem nemuritori în răutate, ci să căutăm o cale de mântuire. Deși am căzut, nicicând Dumnezeu n-a încetat să Se îngrijească de noi, nu doar cu bunurile materiale necesare pentru dăinuirea neamului nostru [omenesc], ci a trimis proroci și drepți să-I pregătească calea, ca să poată veni și dezlega tragedia noastră, și să poată aduce mântuirea cea veșnică prin Cruce și prin Învierea negrăitei Sale iubiri. A venit și a luat asupra Sa blestemul păcatului, și ne-a arătat până la sfârșit dragostea Sa: „Iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârșit i-a iubit”.

Tot ce a făcut Dumnezeu când ne-a creat, când a asigurat cele necesare pentru dăinuirea lumii, când Și-a pregătit calea pentru a veni pe pământ, când Însuși a venit, în persoană, și ne-a lucrat mântuirea în chip așa de minunat – pe toate acestea le-a făcut din bunătate. Și bunătatea Sa este nemărginită. Ne mântuiește și este atât de îndelung-răbdător cu noi, așteptând până ce venim la cunoașterea adevărului și aducem pocăință adevărată, ca să putem fi cu El pe vecie. Așa, în fiecare etapă a relației Sale cu omul, Dumnezeul nostru ne arată doar bunătate și milă, care „mai bună este decât viața”; bunătatea este Firea Sa, și pe toate le face spre folosul și mântuirea omului.

Prin urmare, când iarăși va să vină ca să judece lumea, o va judeca un alt Dumnezeu? Nu va fi același Dumnezeu, Dumnezeul milei și iubirii de oameni, Care iubește omenirea? Să nu ne îndoim că ne vom înfățișa înaintea a nimeni altcuiva decât a Dumnezeului Care ne-a făcut și ne-a mântuit. Și iarăși, cu aceeași milă și dragoste ne va judeca. De aceea, să nu ne panicăm, nici să ne clătinăm [în credință], căci același Dumnezeu ne va întâmpina în viața cealaltă și ne va judeca cu aceeași bunătate și îndurare. Unii se tem că le-a sosit ceasul sfârșitului. Epidemia aceasta a Coronavirusului are și o parte bună, pentru că avem câteva săptămâni din clipa în care ne va lovi până la sfârșitul nostru. Putem închina, așadar, acest timp pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu, ca mutarea noastră să nu fie pe neașteptate și pe nepregătite, ci după ce ne-am cercetat întreaga viață la fiecare şedere în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, uneori mulțumind până la sfârșit pentru tot ce-a făcut Dumnezeu pentru noi, alteori cu pocăință, cerând iertarea fărădelegilor noastre. Nimic nu ne poate vătăma când avem un astfel de Dumnezeu, Care îngăduie toate din bunătatea Sa. Trebuie doar să continuăm să fim mulțumitori până la sfârșit și să facem smerita rugăciune de pocăință pentru iertarea păcatelor noastre.

În ce mă privește, epidemia aceasta mă ajută. Tânjeam să regăsesc rugăciunea pe care am avut-o înainte, cu care pot să-mi cercetez întreaga viață, de la naștere până acum, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale „cele întru știință și cele întru neștiință”; și, totodată, cu care pot să-mi cercetez întreaga viață pocăindu-mă pentru toate păcatele și fărădelegile mele. Ce minunat să-ți poți cerceta viața în rugăciune, să le pui pe toate înaintea lui Dumnezeu stăruind în rugăciune! Simți atunci că viața ți se răscumpără. De aceea, situația de acum cu adevărat mă ajută. Nu mă panichez, ci „mă voi îngriji pentru păcatul meu”.

Trebuie să vedem bunătatea lui Dumnezeu în tot ce se petrece acum. Sfinții Părinți au văzut iubirea Sa de oameni. O molimă asemănătoare a avut loc în veacul al patrulea, în pustia Egiptului, secerând mai bine de o treime dintre monahi, iar Părinții ziceau cu mare însuflare că „Dumnezeu seceră sufletele sfinților pentru Împărăția Sa”, și nu se clătinau [în credință]. Domnul Însuși vorbește în Evanghelie despre zilele din urmă, despre încercările și necazurile prin care va trece lumea înainte de a Doua Sa Venire. Nu discernem însă în cuvintele Sale nici tristețe morbidă, nici disperare. Domnul, Care S-a rugat în grădina Ghethsimaniului cu sudoare de sânge pentru mântuirea întregii lumi, spune că atunci când vom vedea grozăviile ce vor premerge cea de-a Doua Venire a Sa, să ne ridicăm însuflețiți capetele, pentru că răscumpărarea noastră se apropie. Unii îmi spun: „Dumnezeu să-Și întindă mâna Sa cea ajutătoare!” – dar tocmai aceasta este mâna lui Dumnezeu! El dorește și lucrează mântuirea noastră „în multe rânduri şi în multe chipuri”: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”. Virusul acesta poate fi un mijloc pe care Dumnezeu să-l folosească pentru ca mulți să-și vină în fire și la pocăință, și pentru a secera multe suflete pregătite de Împărăția Sa cea veșnică. De aceea, pentru cei ce se predau și se încredințează dumnezeieștii purtări de grijă, toate vor contribui la binele lor: „Celor ce iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine”.

Nu este loc, așadar, de tulburare morbidă. Nici nu trebuie să ne împotrivim măsurilor luate de guvern pentru a reduce răspândirea afecțiunilor pe care le vedem la atâția oameni. Este greșit să acționăm împotriva autorităților. Să facem ce ne spune guvernul, pentru că nu ni se cere să ne lepădăm de credința noastră, ci doar să luăm câteva măsuri pentru binele comun al tuturor, ca să trecem peste încercarea aceasta – și nu sunt deloc nerezonabile. Unii o iau prea mărturisitor, ridică stindardul și fac pe mucenicii și mărturisitorii. Noi, să nu ne îndoim: vom arăta doar supunere față de ordinele guvernului. Este nedrept să facem neascultare de guvern de vreme ce, când ne vom îmbolnăvi, la spitalele lor vom alerga și ei vor fi cei care să suporte cheltuielile și să ne îngrijească. De ce să nu-i ascultăm?

Acesta este cugetul lui Hristos, pe care Dumnezeu l-a arătat în viața Sa pământească, aceasta este porunca apostolească pe care am primit-o: „…să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun, să nu defaime pe nimeni, să nu fie sfăditori, ci îngăduitori, arătând întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii”, și: „Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor…”. Dacă nu ne supunem stăpânitorilor noștri, care nu ne cer mult, cum ne vom supune lui Dumnezeu, Care ne dă o lege dumnezeiască, mult mai înaltă decât orice lege omenească? Dacă păzim legea lui Dumnezeu, nu suntem mai presus de legile omenești, spuneau apologeții celui de-a doilea veac, când Imperiul Roman îi prigonea pe creștini. 

De mirare că în țara în care trăim, Marea Britanie, fotbaliștii arată atâta înțelegere și discernământ încât sunt primii care să-și întrerupă activitatea, supunându-se indicațiilor guvernului de a lua măsuri profilactice! Și ar fi trist ca tocmai noi, cei credincioși, să nu ne ridicăm la măsura fotbaliștilor și să nu arătăm aceeași supunere de autoritățile pentru care se roagă Biserica noastră.

Dacă ne vor cere să înceteze slujbele Bisericii, să ne supunem pur și simplu, și să binecuvântăm pronia lui Dumnezeu. Mai mult, acest lucru ne aduce aminte de o veche predanie a Părinților din Palestina: în Marele Post, în Duminica Lăsatului-sec de brânză, după iertarea reciprocă, [monahii] ieșeau în pustie timp de patruzeci de zile, fără Liturghie, stăruind, pentru a se pregăti, în post și rugăciune, și se întorceau în Duminica Floriilor ca să prăznuiască după cuviință Patima și Învierea Domnului. Așa și contextul de astăzi ne silește să trăim iarăşi ceea ce se păstrase din vechime în sânul Bisericii. Ne vor obliga, adică, să trăim o viață mai isihastă, cu mai multă rugăciune, care va compensa cumva lipsa Dumnezeieștii Liturghii și ne va pregăti să prăznuim cu mai mare dorință și însuflare Patima și Învierea Domnului Iisus. Astfel vom preschimba epidemia aceasta într-o biruință a isihasmului. În tot cazul, orice îngăduie Dumnezeu în viața noastră este din bunătatea Sa și pentru binele omului, căci El niciodată nu dorește să se vatăme în vreun fel zidirea Sa.

Negreșit, și de vom fi lipsiți mai mult timp de Dumnezeiasca Liturghie, vom răbda. Ce primim la Liturghie? Ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, ce sunt pline de harul Său. Pentru noi, este o mare cinste și binefacere – dar primim, totodată, harul lui Dumnezeu în multe alte feluri. Când săvârșim rugăciunea isihastă, sălășluim în prezența lui Dumnezeu cu mintea în inimă, chemând sfântul Nume al lui Hristos. Dumnezeiescul Nume ne aduce harul lui Hristos, pentru că este nedespărțit de Persoana Sa, și ne duce în prezența Sa. Această Prezență a lui Hristos este curățitoare, ne curățește de fărădelegi și păcate, ne înnoiește și ne luminează inima, ca să ia formă înlăuntru chipul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Hristos.

De nu vom avea Paștile în biserică, să ne aducem aminte că fiecare contact cu Hristos este Paști. Primim har în Dumnezeiasca Liturghie pentru că Domnul Iisus este prezent acolo, El săvârșește taina și El este Cel ce se împarte credincioșilor. Când însă chemăm Numele Său, pătrundem în aceeași Prezență a lui Hristos și primim același har. De aceea, chiar dacă suntem lipsiți de Liturghie, vom avea pururea Numele Său – nu suntem lipsiți de Domnul. Mai mult, avem și cuvântul Său, și mai ales Evanghelia Sa. Dacă cuvântul Său sălășluiește neîncetat în inima noastră, dacă îl cercetăm și ne rugăm cu acesta, dacă devine limbajul nostru, cu care vorbim lui Dumnezeu tot așa cum ne-a vorbit El – atunci vom avea iarăși harul Domnului. Pentru că cuvintele Sale sunt cuvinte ale vieții veșnice, și se săvârșește aceeași taină: primim harul Său și ne sfințim.

Mai mult, cu fiecare prilej în care arătăm bunătate fraților noștri, Domnul se bucură, socotind că am făcut-o în Numele Său, și ne răsplătește. Arătăm bunătate fraților noștri și Domnul ne răsplătește cu harul Său. Este un alt mod prin care putem trăi în Prezența Domnului. Putem primi harul Domnului prin post, prin milostenii și prin orice faptă bună. Așa că, dacă suntem siliți să nu ne adunăm în biserică, ne putem uni în duh, prin aceste sfinte virtuți pe care le știm, înlăuntrul Trupului lui Hristos, Sfânta Biserică, care păstrează unitatea credincioșilor cu Hristos și cu celelalte mădulare ale Trupului Său. Tot ceea ce facem pentru Dumnezeu este o liturghie, căci slujește mântuirii noastre. Liturghia este cel mai mare eveniment din viața Bisericii, în care credincioșii au putința să facă schimb între viețișoara lor și nemărginita viață a lui Dumnezeu. Impactul acestui eveniment ține însă de pregătirea pe care o facem, prin tot ce am amintit: prin rugăciune, fapte bune, post, iubire de aproapele, pocăință.

Pentru aceasta, iubiții mei frați, nu este nevoie să facem mărturisiri eroice împotriva guvernului pentru măsurile profilactice pe care le ia spre binele tuturor oamenilor. Nici să nu deznădăjduim, ci să meșteșugim cu înțelepciune căi prin care să nu pierdem părtășia vie cu Persoana lui Hristos. Nimic nu ne poate vătăma, trebuie doar să facem răbdare un răstimp anume – și Dumnezeu va vedea răbdarea noastră, și va înlătura toată piedica, toată ispita, și vom vedea iarăși zorii zilelor de bucurie, și vom prăznui împreună nădejdea și dragostea noastră în Hristos Iisus.

(Traducere de Radu Hagiu)

sursa  

https://doxologia.ro/cuvant-de-mangaiere-la-vreme-de-pandemie-al-arhimandritului-zaharia-de-la-essex

Jurnalul saptamanii { 2020: s. 11/53 }

 

♥ PENTRU SAPTAMANA...

• 11 din 53
• 09 - 15 martie 2020 

  ♥ VREMEA...
a fost calduroasa aproape toata saptamana, dar vineri seara au venit frigul si ploile.

♥ MA GANDESC ...
cum s-a dat viata noastra, a tuturor, peste cap intr-o saptamana.Daca saptamana trecuta erau doar cateva cazuri de covid, saptamana asta imbolnavirile au inceput sa creasca. Scoala s-a inchis de miercuri si s-a anuntat ca va ramane inchisa pana dupa Pasti. Suntem sfatuiti sa stam in casa cat mai mult, sa ne spalam foarte des pe maini, sa dezinfectam totul.Noi ne straduim sa urmam ce ni se spune - iesim doar in caz de necesitate, fac curat, dezinfectez si, pe langa asta - anafura si agheazma dimineata,  ungere cu mir, rugaciune.
Evident ca nici nu mergem in mall, sau in parcuri, sau aiurea prin magazine, evitam orice iesire inutila.Chiar si asa nu suntem feriti total, dar noi facem ce putem, ce tine de noi si in rest, voia lui Dumnezeu.
Un site cu informatii foarte bune este acesta, recomand
https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/index.html

 ♥ SUNT RECUNOSCATOARE PENTRU...
clor, spirt si sapun :))


 ♥ UNUL DIN LUCRURILE MELE PREFERATE...
sa fac curatenie :)).Si, mai nou, sa dezinfectez toate cele in casa:)). Am revenit la metode clasice, pe care mi le amintesc din copilarie - carpa cu clor la intrarea in casa, am infasurat clantele de la intrare si de la bai cu tifon, si le imbib cu clor sau cu dezinfectant. .In rest, curatenie ca de obicei.


♥ CE MAI MESTERESC/CREEZ...
 am scos de la naftalina paturica mea verde, din patratele tricotate, si am mai facut cateva randuri la ea.

♥ CITESC/MA UIT/ASCULT..
ascult...stiri si predici.Si cred ca o sa reiau vizionarea la ,,Obsedati de curatenie,, ca sa ma motivez :))
citesc...nimic, saptmana asta


♥ DIN MENIUL SAPTAMANII TRECUTE
nici nu mai stiu ce am gatit, am avut mancare de dulce, fiindca am fost racita si nu m-am simtit bine.Saptamana viitoare ma straduiesc sa reiau postul, cu ajutorul lui Dumnezeu.


♥ UN CITAT PREFERAT...

 

pinterest.com

 ♥ PLANURI PENTRU SAPTAMANA VIITOARE...

• curatenie in curte, varuiesc pomii, strang crengile si frunzele, sap straturi 
• poate ma apuc de varuit si in casa, daca e vremea buna
• tricotez si cos

 ♥ O FOTOGRAFIE/MAI MULTE DE SAPTAMANA ASTA ...

flori..din curte si din casa...

Va doresc o seara minunata si multumesc pentru vizita!
Irina


!Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.