Duminica a 34-a dupa Rusalii - a Fiului Risipitor

Apostol: 1 Corinteni 6, 12-20;

Evanghelie : Luca 15, 11-32;

"Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat."

Irina

Biblia intr-un an

Am initiat acest set de articole din dorinta mea de a a-mi organiza mai bine viata duhovniceasca. Unul din lucrurile de capatai pe care trebuie sa le faca un crestin ortodox este sa citeasca zilnic Sfanta Scriptura, fiindca in ea gasim cuvintele vietii vesnice. Asa ne indeamna si ne invata Sfanta Biserica, Sfintii Parinti si marii duhovnici.Dar sa nu ne oprim la o simpla lectura, ci sa punem in practica cele citite, cu ajutorul lui Dumnezeu.
La fiecare postare pe aceasta tema am pus si un citat din Sfintii Parinti sau din marii duhovnici, care vorbeste despre importanta Sfintei Scripturi in viata ortodoxa, si despre cum trebuie sa ne raportam noi, ca si crestini ortodocsi la ea.
Pentru lectura zilnica a Scripturii puteti folosi planificarea din aceasta serie de postari( clic pe imaginea de la inceput), sau cea randuita de Biserica.

"-Este bine in zilele noastre sa mai cautam povatuitori duhovnicesti?

- Este mai bine sa dobandesti tu putina pricepere duhovniceasca, caci vin vremuri cand nu numai ca nu veti mai gasi indrumator, dar nici macar un cuvant din Scriptura sau din Sfintii Parinti. Sfintii Parinti pana acum recomandau povatuirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, insa vin vremuri cand vor lipsi si acestea.

-Dar pana la vremurile acelea?

- Pana atunci sa le invatati pe de rost (…)"

Parintele Iustin Parvu


Februarie
18 Leviticul 23-24, Marcu 1:1-22

19 Leviticul 25, Marcu 1:23-45

20 Leviticul 26-27, Marcu 2

21 Numerii 1-2, Marcu 3:1-19

22 Numerii 3-4, Marcu 3:20-35

23 Numerii 5-6, Marcu 4:1-20

24 Numerii 7-8, Marcu 4:21-41

25 Numerii 9-11,Marcu 5:1-20

26 Numerii 12-14, Marcu 5:21-43

Irina

Ce fel de stil educativ aveti?

google.com

Am gasit astazi un text interesant, care m-a pus pe ganduri. Este vorba de o lista in care sunt prezentate cateva caracteristici ale copilului din familia centrata pe copil, si cele ale copilului din familia centrata pe Dumnezeu.

Multi dintre noi incercam sa ne crestem copiii astfel incat ei sa ajunga adulti echilibrati, cu un caracter frumos, care sa asculte  de Dumnezeu,  dar uneori suntem prea centrati pe copil in felul nostru de a educa , fiindu-ne frica sa  fim exigenti si consecventi atunci cand nevoia o cere.

Parintii imbunatatiti au incercat sa ne avertizeze asupra acestor lucruri. Episcopul Irineu de Ekaterinburg spunea :

"Justificand faptele rele ale copiilor si tinerilor, ca si esecul propriu in educatia lor, parintii iresponsabili pot obiecta : "nu se pot cere si spera virtuti inca de la varsta copilariei!" De ce nu?Oare la varsta copilariei si adolescentei Domnul nostru Iisus Hristos nu ne serveste drept exemplu pe care sa-l urmam cu totii?(...) Oare nu sunt destule relatari in vietile sfintilor care arata ca unii dintre ei au fost impodobiti inca din pruncie cu virtuti ca : bunavointa, cinste, ascultare, curatie?"

De aceea va spun: vai de acei parinti care nu se ingrijesc sa sadeasca in inimile copiilor lor deprinderi bune si simtiri alese de la varsta cea mai frageda! Ei vor da socoteala pentru aceasta in fata Domnului. Nu exista nici o scuza pentru parintii care n-au fost in stare sa-si educe copiii. Chiar si cel mai mic poate si trebuie sa fie educat."

Desigur, si psihologia are rolul ei.In educatie trebuie sa tinem cont de specificul copilului , adica de particularitatile de varsta si de dezvoltare.Nu putem cere unui copilas de un an-doi sa se comporte ca unul de zece. Deasemenea, trebuie sa tinem cont si de stilul nostru de viata, de organizarea familiei, etc..Dar este bine ca modul nostru de a educa sa fie calauzit de principii sanatoase, care sa il ajute pe copil sa se dezvolte armonios si echilibrat.Deasemenea, sa nu uitam de dragoste, de blandete si de rabdare.Roadele educatiei nu se arata pe loc.Ca un copacel, copilasul se dezvolta in ani, sub atenta ingrijire plina de dragoste a parintilor, si roadele se vor vedea in luni, sau poate ani.

Apoi, sa nu avem asteptari false.Noi nu suntm sfinti, si nici copiii nostri nu sunt, cu siguranta.Educatia e o impreuna lucrare cu Dumnezeu a parintilor, si asupra lor, si asupra copilului. Desigur, prin vietile sfintilor citim despre tot felul de copii extraordinari si cand ne uitam la ai nostri s-ar putea sa ne ia depresia :)), dar sa nu uitam ca acele vieti au fost scrise dupa moartea sfintilor, de catre alte persoane decat parintii lor, dei viziunea asupra copilariei acestora este idealizata si probabil nu foarte fidela realitatii :))

Oricum,  lista de mai jos ne ofera cateva repere  de meditatie si evaluare.
 

 "Cateva din caracteristicile copilului din familia centrata pe copil:

• Intrerupe adultii cand vorbesc.
• Foloseste manipularea si impotrivirea pentru a obtine ceea ce doreste.
• Dicteaza programul familiei ( timpul de masa, de culcare, etc.)
• Are prioritate fata de nevoile sotului/sotiei.
• Are un vot egal sau mai mare in toate deciziile.
• Solicita timp si atentie excesiva de la parinti, in detrimentul altor indatoriri  ale acestora.
• Scapa de consecintele comportamentului sau pacatos/incorect si iresponsabil.
• Vorbeste cu parintii ca si cum acestia ar fi egalii lui.
• Este principala influenta in casa.
• Este mai degraba distrat si rasfatat, decat disciplinat atunci cand este bosumflat.

Prin contrast, copilul din familia centrata pe Dumnezeu:

• Este fericit sa-i ajute pe altii.
• Ii asculta bucuros pe parinti de prima data.
• Nu-si intrerupe parintii cand vorbesc intre ei.
• Intelege ca nu intotdeauna trebuie sa i se faca pe plac
• Are programul organizat in functie de programul parintilor.
• Se exprima cu privire la deciziile familiei, dar nu are in mod necesar un vot egal cu al parintilor.
• Intelege ca Dumnezeu le-a dat parintilor si alte responsabilitati pe langa cea de a-i implini nevoile.
• Suporta consecintele care vin din comportamentul lui pacatos si iresponsabil.
• Nu vorbeste cu parintii ca si cum ar fi egalii lui, ci ii respecta.
• Ii pune pe altii mai presus de sine.
• Indeplineste diverse responsabilitati in casa.
• Respinge influentele negative.
• Nu-si dezbina parintii in ceea priveste disciplina.
• Nu este mai apropiat de un parinte decat de celalalt."

(text tradus si adaptat din cartea “ The Heart of Anger” de Lou Priolo)



Irina

Cum sa invatam copilul concepte noi

Am gasit o metoda foarte eficienta ( am probat-o pe Ilinca ) pentru a-i invata pe cei mici lucruri noi, folosita in scoala Montessori( articol preluat si tradus de aici  http://www.montessorimom.com/three-period-lesson/ ).

"Ca sa invatam copilul noi concepte si nume , putem folosi urmatoarea abordare:

Aratati copilului, cu miscari lente si intentionate, doua concepte pe care doriti sa-l invatati, cum ar fi mare- mic, inalt-scund, larg-stramt, usor-greu, neted-aspru, moale-tare, etc., folosind obiectele apropiate/concrete.
De exemplu, ca sa-l invatati conceptul de mic-mare, folositi doua mingi, una mica si una mare.

Pasul unu : aratati spre mingea mare, si spuneti rar si clar "aceasta este mare". Repetati pana cand copilul intelege conceptul. Aratati apoi spre mingea mica si spuneti "aceasta este mica" .Din nou, repetati pana copilul intelege (recunoaste noul obiect, concept sau idee).

Pasul doi: Intrebati copilul "imi dai, te rog, mingea mare?", " imi dai, te rog, mingea mica?". Daca cel mic poate face asta treceti la pasul trei, daca nu, va intoarceti la pasul unu (recunoaste diferentele la nivel concret).

Pasul trei: aratati spre obiect si intrebati : "care este asta?". Daca cel mic are dificultati in a raspunde, va reintoarceti la pasul doi (recunoaste diferentele la nivel abstract).

Aceasta este o metoda pozitiva si necritica de a va invata copilul. Folositi aceasta abordare pentru a invata culorile, animale, simbolul numerelor, concepte, si orice idee."Irina

Sa asculti de taticul si de mamica!

...sfaturi catre parinti si copii de la parintele Proclu - filmuletul se gaseste pe youtube

N-am avut astazi timp sa comentez un pic filmuletul de mai sus, dar o sa va impartasesc acum cateva idei.Daca l-ati vizionat, ati vazut cata importanta da parintele faptului ca un copil trebuie sa asculte de mama si de tata. El se bazeaza pe Sfanta Scriptura, unde scrie : "Copii, ascultati de parinti vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate."Cinsteste pe tatal si pe mama ta" care este porunca cea dintai cu fagaduinta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant" (Efeseni 6: 1-3.Deasemenea si parintii trebuie sa-si faca datoria, si sa-si creasca copiii in frica de Dumnezeu, indemn bazat tot pe Scriptura " si voi, parintilor,nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului " (Efeseni 6:4).

De ce este asa de important ca un copil sa asculte intotdeauna de parinti? unii ar zice ca asta e tiranie, ca distruge personalitatea copilului. E adevarat? sa ne gandim intai ce asteapta Dumnezeu de la noi- ascultare. Daca noi ascultam de Dumnezeu, asta ne implineste si ne desavarseste personalitatea, nu ne-o distruge.In plus, cand ascultam de Dumnezeu suntem feriti de multe necazuri- de ruinarea sanatatii si a vietii prin diverse vicii, de durere si nefericire provenite din relatii gresite, si asa mai departe.

Dumnezeu ne-a creat, de aceea stie ce e mai bine pentru noi. Aceasta autoritate a fost trecuta parintilor - copilul care invata sa asculte de parinti, invata sa asculte de Dumnezeu.De la nastere pana la varsta de 4-5 ani copilul trebuie sa-si insuseasca o lectie foarte importanta, si anume ca el a fost creat de Dumnezeu, si Ii datoreaza ascultare in toate lucrurile.Iar cea dintai porunca este sa-i asculti si sa-i cinstesti pe parinti.De aceea noi, ca parinti crestini, nu trebuie sa neglijam aceste lucruri, fiindca punem in pericol binele copiilor nostri.Desigur, nu e usor sa ne invatam copiii sa asculte, de multe ori ne confruntam cu frustrarea, oboseala, dorinta de a renunta, dar trebuie sa cerem mereu intelepciune si putere de la Dumnezeu pentru a merge mai departe.

Irina